DICHIS (pl. -isuri, ‡ -ise) sn. 1 † Unealtă: cu ce ~ l-au lovît de l-au omorît (PRV.-MB.) ¶ 2 Lucru de-al casei, mobilă, sculă: ceva țoale ori vre-un ~ în casa lui, tufă! (ISP.) ¶ 3 Tot ce e de trebuință: porunci să aducă tînărului dulceață, cafea, tutun, cu tot ~ul cuvenit (D.-ZAMF.); ajunse fruntaș al satului, cu vitișoare, cu pluguleț și cu toate ~urile unui om cu parte lăsată de la Dumnezeu (ISP.) ¶ 4 Bună rîndueală, rost: casele erau deretecate cu tot ~ul (CAR.) ¶ 5 pl. Găteli femeiești [probabil sbst. verb. din dichisi].