11 definiții pentru darnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dárnic, ~ă a [At: NECULCE, L. 102 / Pl: ~ci, ~ce / E: dar + -nic] 1-2 (D. oameni) Căruia îi place să dea sau să facă daruri Si: generos, mărinimos. 3 (Fig) Îmbelșugat. 4 (Fig) Abundent. 5 (Fig) Bogat. 6 (Fig) Roditor.

DÁRNIC, -Ă, darnici, -ce, adj. 1. Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, mărinimos. 2. Fig. Bogat, roditor, mănos. – Dar2 + suf. -nic.

DÁRNIC, -Ă, darnici, -ce, adj. 1. Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, mărinimos. 2. Fig. Bogat, roditor, mănos. – Dar2 + suf. -nic.

DÁRNIC, -Ă, darnici, -e, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, larg, mărinimos. O, pașă, cît de darnic ești! COȘBUC, P. I 109. Pot să-ți dau ori ce-i cere de la mine; pentru că și tu ești om cu dreptate și darnic. CREANGĂ, P. 300. (Poetic) Toamna, mîndră, harnică Și de bunuri darnică, A-mpărțit a ei comori. ALECSANDRI, P. A. 155. ◊ (Despre lucruri sau abstracte) Tot mai harnice mîinile, Tot mai darnice zilele! DEȘLIU, G. 45. Viața caldă-n ierburi lungi palpită Și darnică se-mparte. CAZIMIR, L. U. 23. 2. Fig. Bogat, roditor, mănos. Și te-nfloresc, în noua primăvară, Cu trudă aprigă, harnică, Din zori în zori, din seară pînă-n seară, Ca pe-o livadă bogată și darnică. DEȘLIU, G. 14. Și, cel puțin, dacă pămîntul, muncit atît de greu, ar fi mai darnic. BOGZA, C. O. 272.

DÁRNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are plăcerea de a oferi daruri; mereu dispus să ajute material în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; generos; galanton. 2) (despre terenuri, soluri) Care dă rod mare; roditor; mănos; fertil; fecund; bogat. /dar + suf. ~nic

darnic a. care dă adesea: liberal, generos. [Slav. DARNIKŬ].

dárnic, -ă adj. (vsl. darnikŭ). Căruĭa-ĭ place să dăruĭască, munific, generos, liberal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dárnic adj. m., pl. dárnici; f. dárnică, pl. dárnice

dárnic adj. m., pl. dárnici; f. sg. dárnică, pl. dárnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÁRNIC adj. culant, generos, mărinimos, (livr.) munificent, (rar) galant, (înv.) dăruitor, filotim, magnanim, marinim, (fam.) galanton, (fig.) larg. (Un om ~.)

DARNIC adj. culant, generos, mărinimos, (livr.) munificent, (rar) galant, (înv.) dăruitor, filotim, magnanim, marinim, (fam.) galanton, larg. (Un om ~.)

Darnic ≠ avar, calic, cărpănos, zgârcit

Intrare: darnic
darnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • darnic
  • darnicul
  • darnicu‑
  • darnică
  • darnica
plural
  • darnici
  • darnicii
  • darnice
  • darnicele
genitiv-dativ singular
  • darnic
  • darnicului
  • darnice
  • darnicei
plural
  • darnici
  • darnicilor
  • darnice
  • darnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)