20 de definiții pentru franc (sincer) franș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRANC3, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

franc1 sm [At: TEODORESCU, P. P. 132/ V: (reg) ~ng / Pl: ~nci / E: fr franc] 1 (Înv) Unitate monetară în România, înainte de primul război mondial Si: leu2. 2 (Fam; lpl) Valoare bănească nedeterminată Si: avere, bani. 3 (Fam; îe) A avea ~nci A avea bani mulți. 4 (Reg; fam; îe) A căuta ~u’ popii A fi în agonie. 5 (Îae) A fi gata de moarte. 6 Denumire dată unității monetare în Franța, Belgia, Elveția, înainte de introducerea monedei unice europene.

franc2 sm [At: DEX / Pl: ~nci / E: fr franc] Portaltoi obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care fac parte din aceeași specie cu altoiul.

franc3, ~ă a [At: GHICA, S. 111 / V: ~nș / Pl: ~nci, ~nce / E: fr franc] 1 a (D. oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit. 2 a (D. oameni) Care spune pe față, deschis, ceea ce gândește. 3 a (D. înfățișarea sau manifestările cuiva) Care trădează un caracter franc (1). 4 a (D. acțiuni) Loial. 5 av Într-un mod lipsit de ipocrizie Si: deschis, direct, sincer, (liv) francamente. 6 (Îs) Port ~ Port comercial posedând antrepozite, în care mărfurile depozitate sunt scutite de taxe de intrare sau de ieșire.

franc4, ~ă [At: DEX / Pl: ~nci / E: fr franc] 1 smp Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec, III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2 a Care aparține francilor4. 3 a Privitor la franci4. 4 a Specific francilor4.

FRANC3, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, fără înconjur, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

FRANC2, -Ă adj. (Franțuzism, despre persoane) Care are un caracter sincer, care spune pe față, fără înconjur, ceea ce gîndește; deschis; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează un astfel de caracter. Bunătatea inimii sale se vedea scrisă pe figura-i francă și plăcută. FILIMON, C. 181. ◊ Fig. Îl respectam și-l admiram, robit... de inima lui francă. GALACTION, O. I 100. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. Planul se schimbase: fusese franc și voinicesc, acum devenise mișelesc. GHICA, S. 111.

FRANC, -Ă adj. Sincer; neascuns, deschis; cinstit, loial. [Var. franș, -ă adj. / < it. franco, fr. franc].

FRANC4, -Ă adj. sincer, loial, cinstit. (< fr. franc)

FRANC1 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care nu tăinuiește nimic; dispus a-și exprima gândurile fără a le ascunde; deschis; neprefăcut; sincer. Atitudine ~că. 2) și adverbial (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă claritate în exprimare; prezentat în mod direct. Surâs ~. 3) (despre acțiuni) Care corespunde legilor de onoare și probitate; în conformitate cu onoarea și probitatea morală; onest; cinstit. /<fr. franc

franc a. și adv. deschis, sincer: caracter franc, vorbește franc.

FRANȘ, -Ă adj. v. franc3.

FRANȘ, -Ă adj. v. franc3.

FRANȘ, -Ă adj. v. franc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

franc1 (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. fráncă, pl. fránce

franc (loial, care aparține francilor) adj. m., pl. franci; f. sg. fráncă, pl. fránce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRANC adj. v. cinstit, neprefăcut, sincer.

franc adj. v. CINSTIT. NEPREFĂCUT. SINCER.

FRANC adv. deschis, direct, fățiș, sincer, (înv.) aievea, avedere, (fig.) neted, verde. (I-a spus ~ tot ce avea de spus.)

Intrare: franc (sincer)
franc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franc
  • francul
  • francu‑
  • francă
  • franca
plural
  • franci
  • francii
  • france
  • francele
genitiv-dativ singular
  • franc
  • francului
  • france
  • francei
plural
  • franci
  • francilor
  • france
  • francelor
vocativ singular
plural
franș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fra
  • franșul
  • franșu‑
  • franșă
  • franșa
plural
  • franși
  • franșii
  • franșe
  • franșele
genitiv-dativ singular
  • fra
  • franșului
  • franșe
  • franșei
plural
  • franși
  • franșilor
  • franșe
  • franșelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

franc (sincer) franș

  • 1. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter.
    exemple
    • Atitudine francă. Surâs franc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • Bunătatea inimii sale se vedea scrisă pe figura-i francă și plăcută. FILIMON, C. 181.
      surse: DLRLC
    • figurat Îl respectam și-l admiram, robit... de inima lui francă. GALACTION, O. I 100.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre acțiuni) Care corespunde legilor de onoare și probitate; în conformitate cu onoarea și probitatea morală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cinstit loial onest un exemplu
    exemple
    • Planul se schimbase: fusese franc și voinicesc, acum devenise mișelesc. GHICA, S. 111.
      surse: DLRLC

etimologie: