12 definiții pentru ordonat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORDONÁT, -Ă, ordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. – V. ordona. Cf. fr. ordonné.

ORDONÁT, -Ă, ordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. – V. ordona. Cf. fr. ordonné.

ordonat, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 258 / V: (înv) ordin~ / Pl: ~ați, ~e / E: ordona] 1 Aranjat. 2 Grupat. 3 (D. oameni) Care păstrează ordinea. 4 (D. felul de viață sau de muncă al cuiva) Disciplinat. 5 (D. felul de viață sau de muncă al cuiva) Echilibrat.

ORDONÁT, -Ă, ordonați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea. Așa îi voia și ea: cuminți, ordonați și cuviincioși. C. PETRESCU, C. V. 9. ♦ (Despre obiecte, încăperi etc.) (Pus) în ordine, rînduit. Rînduri ordonate.

ORDONÁT, -Ă adj. Dispus, așezat în ordine. ♦ Bine îngrijit, pus la punct. [< ordona].

ORDONÁT, -Ă I. adj. dispus, așezat în ordine. ◊ bine îngrijit, pus la punct. ♦ (mat.) mulțime ~ă = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ◊ înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné)

ORDONÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ORDONA. 2) (despre persoane) Care păstrează ordinea; căruia îi place ordinea. 3) Care este îngrijit în îmbrăcăminte; îmbrăcat cu grijă; curat. /v. a ordona

*ordonát, -ă adj. (fr. ordonné). Dichist, echilibru, rînduit, ĭubitor de ordine: elev ordonat. S. f. Geom. Linie dreaptă trasă dintr’un punct al uneĭ curbe perpendiculare pe axa eĭ. Adv. În mod ordonat: a trăi ordonat. V. dezordonat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORDONÁT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat.

ORDONAT adj. 1. aranjat, clasat, organizat, rînduit, sistematizat. (Material documentar ~.) 2. disciplinat, regulat. (Duce o viață ~.)

Intrare: ordonat
ordonat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ordonat
  • ordonatul
  • ordonatu‑
  • ordona
  • ordonata
plural
  • ordonați
  • ordonații
  • ordonate
  • ordonatele
genitiv-dativ singular
  • ordonat
  • ordonatului
  • ordonate
  • ordonatei
plural
  • ordonați
  • ordonaților
  • ordonate
  • ordonatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ordonat, ordonaadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dichisit antonime: dezordonat
    • format_quote Așa îi voia și ea: cuminți, ordonați și cuviincioși. C. PETRESCU, C. V. 9. DLRLC
  • 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Rînduri ordonate. DLRLC
    • 2.1. matematică Mulțime ordonată = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.