12 definiții pentru ordonat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ordonat, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 258 / V: (înv) ordin~ / Pl: ~ați, ~e / E: ordona] 1 Aranjat. 2 Grupat. 3 (D. oameni) Care păstrează ordinea. 4 (D. felul de viață sau de muncă al cuiva) Disciplinat. 5 (D. felul de viață sau de muncă al cuiva) Echilibrat.

ORDONÁT, -Ă, ordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. – V. ordona. Cf. fr. ordonné.

ORDONÁT, -Ă, ordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. – V. ordona. Cf. fr. ordonné.

ORDONÁT, -Ă, ordonați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea. Așa îi voia și ea: cuminți, ordonați și cuviincioși. C. PETRESCU, C. V. 9. ♦ (Despre obiecte, încăperi etc.) (Pus) în ordine, rînduit. Rînduri ordonate.

ORDONÁT, -Ă adj. Dispus, așezat în ordine. ♦ Bine îngrijit, pus la punct. [< ordona].

ORDONÁT, -Ă I. adj. dispus, așezat în ordine. ◊ bine îngrijit, pus la punct. ♦ (mat.) mulțime ~ă = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ◊ înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné)

ORDONÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ORDONA. 2) (despre persoane) Care păstrează ordinea; căruia îi place ordinea. 3) Care este îngrijit în îmbrăcăminte; îmbrăcat cu grijă; curat. /v. a ordona

*ordonát, -ă adj. (fr. ordonné). Dichist, echilibru, rînduit, ĭubitor de ordine: elev ordonat. S. f. Geom. Linie dreaptă trasă dintr’un punct al uneĭ curbe perpendiculare pe axa eĭ. Adv. În mod ordonat: a trăi ordonat. V. dezordonat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORDONÁT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat.

ORDONAT adj. 1. aranjat, clasat, organizat, rînduit, sistematizat. (Material documentar ~.) 2. disciplinat, regulat. (Duce o viață ~.)

Intrare: ordonat
ordonat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ordonat
  • ordonatul
  • ordonatu‑
  • ordona
  • ordonata
plural
  • ordonați
  • ordonații
  • ordonate
  • ordonatele
genitiv-dativ singular
  • ordonat
  • ordonatului
  • ordonate
  • ordonatei
plural
  • ordonați
  • ordonaților
  • ordonate
  • ordonatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ordonat

  • 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dichisit antonime: dezordonat un exemplu
    exemple
    • Așa îi voia și ea: cuminți, ordonați și cuviincioși. C. PETRESCU, C. V. 9.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aranjat (adj.) rânduit un exemplu
    exemple
    • Rînduri ordonate.
      surse: DLRLC
    • 2.1. matematică Mulțime ordonată = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente.
      surse: DLRLC MDN '00

etimologie: