15 definiții pentru ornament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORNAMÉNT, ornamente, s. n. 1. Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseța; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziție și a-i reliefa semnificația. ◊ Loc. adj. De ornament = decorativ, ornamental. ♦ (Rar) Distincție, însemn, decorație. 2. Notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător. – Din fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum.

ORNAMÉNT, ornamente, s. n. 1. Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseța; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziție și a-i reliefa semnificația. ◊ Loc. adj. De ornament = decorativ, ornamental. ♦ (Rar) Distincție, însemn, decorație. 2. Notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător. – Din fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum.

ornament sn [At: DESEN ARH. 13 / Pl: ~e / E: fr ornement, it ornamento, lat ornamentum] 1 Element decorativ format din motive sculptate, pictate etc. aplicate pe obiecte, pe tipărituri, pe manuscrise, pe monumente etc. Si: podoabă. 2 (Îla) De ~ Decorativ. 3 (Rar) Decorație. 4-5 Notă sau grup de note muzicale care măresc efectul unei note principale dintr-o melodie. 6-7 Semn muzical corespunzător ornamentului (4-5).

ORNAMÉNT, ornamente, s. n. 1. Podoabă (grafică, picturală, sculpturală, stilistică etc.) cu care se înfrumusețează diferite obiecte, vase, tipărituri, monumente arhitectonice etc. Încrucișase mîinile sub cap privind ornamentele tavanului. C. PETRESCU, Î. II 159. ◊ Fig. Există în stilizarea eminesciană... nu numai o intensificare a ornamentului fabulos, dar și o atitudine descriptivă, atentă la nuanțele aparenței și ale expresiunii. VIANU, A. P. 109. ◊ Loc. adj. De ornament = decorativ, ornamental. Plante de ornament. ♦ Semn tipografic accesoriu, care reprezintă copia unei figuri geometrice sau simbolice și este folosit pentru alcătuirea motivelor decorative ale unui text. 2. Notă sau grup de note muzicale care măresc efectul unei note principale dintr-o melodie; semnul muzical corespunzător.

ORNAMÉNT s.n. 1. Element decorativ format din motive sculptate, pictate etc. și aplicate pe obiecte, pe tipărituri, pe manuscrise, pe monumente etc.; podoabă. ◊ De ornament = ornamental. 2. Figură de stil folosită pentru a înfrumuseța o frază, o cuvântare. ♦ (Muz.) Semn, notă sau grup de note care mărește efectul unei note principale. [Pl. -te, -turi. / < lat. ornamentum, cf. fr. ornement, it. ornamento].

ORNAMÉNT s. n. 1. element decorativ din motive sculptate, pictate etc. și aplicate pe obiecte, pe tipărituri, manuscrise, monumente etc. 2. figură de stil folosită pentru a înfrumuseța o frază, o cuvântare. 3. (muz.) notă sau grup de note care „înfrumusețează”, cu înflorituri de scurtă durată, linia melodică. (< fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum)

ORNAMÉNT ~e n. 1) Element care ornează ceva; element decorativ; înfloritură. 2) muz. Notă sau grup de note care servesc la ornarea unei melodii fără a-i modifica linia melodică. /<fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum

ornament n. 1. podoabă; 2. forme de stil ce servă a înfrumuseța vorbirea.

*ornamént n., pl. e (lat. ornamentum). Podoabă, lucru care ornează, care înfrumusețează. Formă de stil care servește la înfrumusețarea vorbiriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ornament s. n., pl. ornamente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORNAMÉNT s. 1. v. podoabă. 2. v. înfloritură.

ORNAMENT s. 1. decor, decorație, ornamentație, podoabă, (pop.) împodobire, zurzur. (Obiecte de ~.) 2. înfloritură, podoabă. (~ arhitectonic.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ornament(e) (note de ~) (it. abbellimenti; fr. agréments; germ. Verzierungen; engl. graces), note melodice* și formule (1) ce „înfrumusețează” linia melodică, cu înflorituri de scurtă durată, fără a-i modifica sensul inițial (principal). Între cele mai frecvente: floritura – scurte pasaje melodice scrise cu note mici, plasată între două note reale dintr-o melodie; cadența melodică sau cadența de bravură; pasaj ornamental mai lung, plasat de obicei în lucrări concertante în puncte culminante. V. cadență (2).

Abbellimento-Abelitura[1] (it.) = Ornament. (A. L. Ivela, Dicționar muzical ilustrat, Editura Librăriei „Universala” Alcalay&Co, București, 1927)

  1. În italiană, corect, abbellitura. — Octavian Mocanu
Intrare: ornament
ornament1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornament
  • ornamentul
  • ornamentu‑
plural
  • ornamente
  • ornamentele
genitiv-dativ singular
  • ornament
  • ornamentului
plural
  • ornamente
  • ornamentelor
vocativ singular
plural
ornament2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornament
  • ornamentul
  • ornamentu‑
plural
  • ornamenturi
  • ornamenturile
genitiv-dativ singular
  • ornament
  • ornamentului
plural
  • ornamenturi
  • ornamenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ornament, ornamentesubstantiv neutru

  • 1. Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseța; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziție și a-i reliefa semnificația. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Încrucișase mîinile sub cap privind ornamentele tavanului. C. PETRESCU, Î. II 159. DLRLC
    • format_quote figurat Există în stilizarea eminesciană... nu numai o intensificare a ornamentului fabulos, dar și o atitudine descriptivă, atentă la nuanțele aparenței și ale expresiunii. VIANU, A. P. 109. DLRLC
    • 1.1. rar Decorație, distincție, însemn. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Semn tipografic accesoriu, care reprezintă copia unei figuri geometrice sau simbolice și este folosit pentru alcătuirea motivelor decorative ale unui text. DLRLC
  • 2. Figură de stil folosită pentru a înfrumuseța o frază, o cuvântare. DN
  • 3. Notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.