8 intrări

Articole pe această temă:

71 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

bái1 sn [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII, 266 / V: ~u / Pl: ~uri / E: mg baj] (Reg) 1 Necaz. 2 Grijă. 3 (Îe) N-are ~ (de) Este indiferent. 4 (Îe) Nu-i (nici un) ~ (că...) sau de asta nu (mi-i) ~ Nu face nimic. 5 (Îe) A avea -ul (cuiva) A băga în seamă pe cineva. 6 Lucru. 7 (Îe) A avea ~ cu... A avea greutăți cu... 8 (Îe) A avea ~ cu (cineva) A avea o afacere cu cineva. 9 (Îae) A avea de furcă cu cineva. 10 (Îe) Ce-i -ul? Ce este? 11 Durere. 12 Boală. 13 (Îe) Am – cu... Mă doare (ceva). 14 (Îe) Ce ~ ai? Ce-ți lipsește?. 15 (Îe) -ul cela sau cel rău Epilepsie. 16 Vină. 17 (îe) A nu-i da – A nu învinovăți.

bái2 i [At: NEGRUZZI, S. III, 21 / V: -io, ~iu / E: ba + io (eu)] (Reg) 1 Nicidecum. 2 (îe) A zice ~ A se împotrivi 3 (îae) A refuza.

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din magh. baj.

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Din magh. baj.

BAI, baiuri, s. n. (Mai ales în Transilv.) 1. Necaz, supărare, încurcătură, bucluc; rău. Asta-i baiul, că-i frumos pe afară și-nlăuntru jale. DAVIDOGLU, M. 8. Aoleo, măi hoț de dor, N-am topor să te omor, Nici secure să te tai, Să nu mai am nici un bai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu-i (sau nu mi-i) bai = nu face nimic, nu-mi pasă, nu e nici o pagubă. 2. (Ironic, în expr.) A da bai (cuiva) = a face vinovat (pe cineva de ceva). De frumoasă, nu-i dau bai, Că-i cu dinții ca la cai, De-o sută cinzeci de ai, Nu poate roade mălai. MARIAN, S. 24.

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Magh. baj.

bai (reg.) s. n., pl. báiuri

BAI s. – v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

bái, (báiuri), s. n. – Necaz, supărare, belea, grijă. Mag. baj, care la rîndul său provine din sl. boj „calamitate”, ca și sb., cr., slov., ceh., rut., rus. boj „război”, cf. (ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi, Dict., 103). – Miklosich, Lexicon, 35 îl deriva direct din sl., ceea ce pare mai puțin probabil. Se folosește numai în Trans., dar circulația sa este mai mare; alături de el, a băilui „a se îngriji de ceva” (< mag. bajlodni) este puțin folosit.

1) baĭ n., pl. urĭ (ung. baj). Trans. Suferință, supărare. Nu-ĭ baĭ, nu e nicĭ o supărare, nicĭ un regret, se poate face.

2) baĭ interj. Rar. Ba, nu.

báie3 sf [At: DA / Pl: băi / E: fr baie] (Ggf) Golf mic cu deschidere îngustă spre largul mării.

báie1 sf [At: CORESI, ap. HEM 2344 / Pl: bai / E: ml bannea (balnea), cf rs бaия] 1 Încăpere special dotată unde se spală cineva Si: (fam) scăldat, îmbăiere, (pop) scaldă, (reg) scăldușă, scăldușcă. 2 Vas special pentru spălat Si: cadă, după, feredeu, scăldătoare. 3 Apă de spălat. 4-5 (Mol; îe) Tot (sau cam) de-o – De aceeași categorie sau de același fel. 6 (Îs) – de sânge Cantitate mare de sânge pierdută de cineva. 7 (Pex; îas) Măcel. 8 (Șîspublică) Clădire amenajată cu instalații speciale pentru baie1 (1). 9 (Pan; udt) Expunere a corpului (gol), în scop (igienic sau) curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 10 (Înv; udt) Botez. 11 (Înv) Closet. 12 Recipient de lemn, de metal etc. în care se pune un lichid, o soluție chimică pentru realizarea unor operații tehnice. 13 (Pex) Lichid, soluție de săruri în care se introduc, pentru a fi tratate chimic, diferite materiale. 14 (Lpl) Stațiune balneară.

báie2 sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 21v/11 / Pl: băi / E: mg bánya] 1 (Îrg) Mină1 din care se extrag metale, minerale etc. 2 (Reg; îc) Vâlva-băilor Zână răuvoitoare, care ia aurul băilor1 (1).

băí2 [At: LB / P: bă-i / Pzi: -esc / E: din baie2 + -i] 1 vi (Îrg) A lucra la o mină. 2 vt (Trs) A exploata o mină.

băí1 vtr [At: CONTEMPORANUL I, 205 / V: băia / P: bă-i / Pzi: -esc / E: baie1 + -i] (Rar) A (se) scălda.

BÁIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină1 (din care se extrag minerale). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

BÁIE1, băi, s. f. I. 1. Scăldat, îmbăiere. 2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ◊ Expr. Baie de sânge = vărsare mare de sânge, măcel. ♦ Clădire cu instalații speciale de îmbăiere; p. restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnice; p. ext. lichidul, soluția chimică etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Stațiune balneară. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (=balnea). Cf. sl. banja.

arată toate definițiile

Intrare: bai
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bai baiul
plural baiuri baiurile
genitiv-dativ singular bai baiului
plural baiuri baiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: băi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) băi ire it ind singular plural
băiește iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) băiesc (să) băiesc băiam ii isem
a II-a (tu) băiești (să) băiești băiai iși iseși
a III-a (el, ea) băiește (să) băiască băia i ise
plural I (noi) im (să) băim băiam irăm iserăm, băisem*
a II-a (voi) iți (să) băiți băiați irăți iserăți, băiseți*
a III-a (ei, ele) băiesc (să) băiască băiau i iseră
Intrare: baie
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular baie baia
plural băi băile
genitiv-dativ singular băi băii
plural băi băilor
vocativ singular
plural
Intrare: Baia Mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Baia Mare
plural
genitiv-dativ singular Băii Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia-de-Aramă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Baia-de-Ara
plural
genitiv-dativ singular Băii-de-Ara
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia-de-Criș
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Baia-de-Criș
plural
genitiv-dativ singular Băii-de-Criș
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia-de-Fier
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Baia-de-Fier
plural
genitiv-dativ singular Băii-de-Fier
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia-Mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Baia-Mare
plural
genitiv-dativ singular Băii-Mari
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)