16 definiții pentru baie (mină)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÁIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină1 (din care se extrag minerale). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

báie2 sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 21v/11 / Pl: băi / E: mg bánya] 1 (Îrg) Mină1 din care se extrag metale, minerale etc. 2 (Reg; îc) Vâlva-băilor Zână răuvoitoare, care ia aurul băilor1 (1).

báie2 s.f (reg.) Mină (din care se extrag minerale, metale etc.). Băi de aur. ◇ Vîlva băii = v. vîlvă. • pl. băi. /<magh. bánya.

BÁIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină1 (din care se extrag mineralele). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

BÁIE2, băi, s. f. (Mai ales în Transilv.) Mină1. În tot ținutul Sibenbirgen ( = Transilvania) sînt băi de aur, argint, aramă. GOLESCU, Î. 31. ◊ (În toponimice) Baia Mare. Baia de Aramă.

BÁIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină. – Magh. bánya.

BAIE s.f. (Mold., Ban., Trans. SV) Mină, carieră. A: Le tăiară gleznile de la piciorul cel stîng și-i deaderă la ocne, la băi, să pață rău. DOSOFTEI, VS. C: Pre cursul apei Bistriță, din sus de cetate patru mile de loc, iaste baia Rodni[i] cea veache. GEOGRAFIA ARDEALULUI. Banyĕ. Fodinĕ (l. -a.). Banyĕ dĕ aur. Aurifodina. [Meliùs bájá, fodina]. Banye de argsent. Argentifodina. Banyĕ dĕ arame. Aerifodina. [Cuprifodina]. Banyĕ dĕ plumb. Plumbifodina. Banyĕ dĕ fiĕr. Ferrifodina. Banyĕ dĕ kositor. Stannifodina. AC, 329. Baie, fodina, bajae. MȘE, 85. Etimologie: magh. bánya. Vezi și băieș. Cf. madem (2). substantiv feminin

baie f. 1. cufundarea corpului în apă: am făcut o baie; 2. apa în care se scaldă: baia e caldă; 3. localul unde se află baia: mă duc la baie; 4. cada în care se face baia; 5. cameră tare încălzită ca să facă s’asude: aci e ca într’o baie; 6. pl. în special, de locuri cu izvoare de ape minerale, unde merge lumea vara spre a face băi pentru sănătate: a plecat la băi; 7. Tr. (învechit) locul de unde se scoteau mineraiuri (aramă, fier) ca Baia de Aramă. [Slav. BANĬA; pentru sensul 7, cf. ung. banya, mină și it. bagno, ocnă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

baie s. f., art. baia, g.-d. art. băii; pl. băi

báie (îmbăiere, cadă, mină) s. f., art. báia, g.-d. art. băii; pl. băi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÁIE s. v. closet, mină, ocnă, subteran, toaletă, vece.

baie s. v. CLOSET. MINĂ. OCNĂ. SUBTERAN. TOALETĂ. VECE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

báie, băi, s.f. – 1. Exploatare minieră subterană; mină; ocnă. ♦ (top.) Baia Mare, Baia-Sprie, Baia Borșa, Băița, Băița de sub Codru, Băiuț, Strâmbu Băiuț, Chiuzbaia (localități în județul Maramureș). ♦ (top.) Baia Piticilor, galerie de mină situată pe Valea Chiuzbăii, la cota +520 m, pe un versant al Dealului Herja. Urmărește filonul Clementina. Nu există urme de daltă sau șpiț pe tavan sau pe pereți; se presupune că s-au folosit icuri de lemn sau metal. Galerii cu denumiri și caracteristici asemănătoare (înălțimea între 0,50 și 1,20 m) se mai găsesc pe Dealul Crucii (Galeria de Fum), în Baia-Sprie (Crăpătura Zorilor), pe Valea Roșie (Galeria Galbenă), la Șurdești (Peștera Piticilor). 2. (înv.) Carieră de piatră (Borșa, Giulești). Baie de piatră = pietrărie (ALRRM, 1973: 675). 3. Peșteră: Baia lui Schneider, peșteră situată pe versantul sudic al Dealului Popii, la 1.200 m altitudine, în apropiere de Valea Vinului (în Munții Maramureșului). Galeria principală și ramificațiile au o lungime de 791 m (Portase, 2006: 15). 4. Slatină (Apșa de Jos, Biserica Albă). 5. Stațiune balneară sezonieră, de interes local. În Maramureș au funcționat, pe parcursul sec. XX, circa 28 de stabilimente balneare, în mai multe locații din județ, în jurul surselor hidrominerale. Apa era captată din izvoare cu ajutorul unor instalații improvizate și deversată, la început, în gropi săpate în pământ; încălzirea apei se făcea cu bolovani încinși în foc. Mai târziu s-au folosit ciubere, butoaie de lemn cu cep, căzi de lemn, vane de tablă etc. Localnicii se tratau, pe timpul verii, de diferite afecțiuni. Primele băi în județ au funcționat la Valea Vinului (1830), Măgureni (1860), Șuligu, pe Valea Vaserului (1879), Dănești (1883), Săpânța (1890), Stoiceni (1890), Usturoiu (1900), Apa Sărată (1904) (v. Nădișan, 2012: 176-177). ♦ (top.) Băița, vârf (1.670 m) în Munții Maramureșului (Culmea Roșușnei, masivul Pietrosu-Bardău) (Posea, 1980: 27). – Lat. *bannea (= balnea „cameră de baie, baie publică”), cf. it. bagno, fr. bain, sp. baño, port. banho (DER, MDA). Cuv. rom > magh. banya (DER).

báie, băi, s.f. – 1. Exploatare minieră subterană; mină; ocnă. 2. Carieră de piatră (Borșa, Giulești). Baie de piatră = pietrărie (ALR 1973: 675). ♦ Baia Mare, Baia-Sprie, Băița, Băița de sub Codru, Băiuț (localități în județul Maramureș). – Lat. *bannea, balnea, cf. it. bagno, fr. bain, sbaño, port. banho (DER); Magh. banya provine din rom. (DER).

Intrare: baie (mină)
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baie
  • baia
plural
  • băi
  • băile
genitiv-dativ singular
  • băi
  • băii
plural
  • băi
  • băilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

baie, băisubstantiv feminin

  • 1. regional Mină (din care se extrag minerale). DEX '09 DLRLC
    sinonime: mină
    • format_quote În tot ținutul Sibenbirgen (= Transilvania) sînt băi de aur, argint, aramă. GOLESCU, Î. 31. DLRLC
    • 1.1. Este folosit în toponimice. DLRLC
      • format_quote Baia Mare. Baia de Aramă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.