18 definiții pentru bai


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bai sn vz baiu1

bái1 sn [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII, 266 / V: ~u / Pl: ~uri / E: mg baj] (Reg) 1 Necaz. 2 Grijă. 3 (Îe) N-are ~ (de) Este indiferent. 4 (Îe) Nu-i (nici un) ~ (că...) sau de asta nu (mi-i) ~ Nu face nimic. 5 (Îe) A avea -ul (cuiva) A băga în seamă pe cineva. 6 Lucru. 7 (Îe) A avea ~ cu... A avea greutăți cu... 8 (Îe) A avea ~ cu (cineva) A avea o afacere cu cineva. 9 (Îae) A avea de furcă cu cineva. 10 (Îe) Ce-i -ul? Ce este? 11 Durere. 12 Boală. 13 (Îe) Am – cu... Mă doare (ceva). 14 (Îe) Ce ~ ai? Ce-ți lipsește?. 15 (Îe) -ul cela sau cel rău Epilepsie. 16 Vină. 17 (Îe) A nu-i da – A nu învinovăți.

bái2 i [At: NEGRUZZI, S. III, 21 / V: -io, ~iu / E: ba + io (eu)] (Reg) 1 Nicidecum. 2 (Îe) A zice ~ A se împotrivi 3 (Îae) A refuza.

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din magh. baj.

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Din magh. baj.

BAI, baiuri, s. n. (Mai ales în Transilv.) 1. Necaz, supărare, încurcătură, bucluc; rău. Asta-i baiul, că-i frumos pe afară și-nlăuntru jale. DAVIDOGLU, M. 8. Aoleo, măi hoț de dor, N-am topor să te omor, Nici secure să te tai, Să nu mai am nici un bai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu-i (sau nu mi-i) bai = nu face nimic, nu-mi pasă, nu e nici o pagubă. 2. (Ironic, în expr.) A da bai (cuiva) = a face vinovat (pe cineva de ceva). De frumoasă, nu-i dau bai, Că-i cu dinții ca la cai, De-o sută cinzeci de ai, Nu poate roade mălai. MARIAN, S. 24.

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Magh. baj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bai (reg.) s. n., pl. báiuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BAI s. – v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bái, (báiuri), s. n. – Necaz, supărare, belea, grijă. Mag. baj, care la rîndul său provine din sl. boj „calamitate”, ca și sb., cr., slov., ceh., rut., rus. boj „război”, cf. (ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi, Dict., 103). – Miklosich, Lexicon, 35 îl deriva direct din sl., ceea ce pare mai puțin probabil. Se folosește numai în Trans., dar circulația sa este mai mare; alături de el, a băilui „a se îngriji de ceva” (< mag. bajlodni) este puțin folosit.

1) baĭ n., pl. urĭ (ung. baj). Trans. Suferință, supărare. Nu-ĭ baĭ, nu e nicĭ o supărare, nicĭ un regret, se poate face.

2) baĭ interj. Rar. Ba, nu.

BÁIU interj. (Mold., Transilv.; negație mai puternică decît «nu», cu care cineva răspunde la o provocare sau cu care respinge o invitare) Nicidecum, nici să nu te gîndești (la așa ceva), de loc. V. b a. Ș-apoi și vouă, nu știu, zău, cum v-a mai intra cineva în voie. Vorba ceea: hai în car!Baiu!Hai în căruță!Baiu!Hai în teleagă!Baiu!Hai pe jos!Baiu! CREANGĂ, O. A. 90. Fa Dochițo, puică albă, Vincu mine să-ți dau salbă... Ți-oi da salbă de mărgele Și paftale și inele.Baiu! marfa de la voi Nu se trece pe la noi. ALECSANDRI, T. 228. Ia stăi puținel, dragă Vochițo!Baiu, baiu, nu se poate! NEGRUZZI, S. III 21. ◊ Expr. A zice baiu = a zice ba, a se împotrivi, a se opune, a refuza. Fata mare și cea mică le luați de v-or plăcea, Dară pe cea mijlociemi-o căzut dragă de foc Și nici ea nu zice baiu! bat-o hîtrul de noroc! EMINESCU, L. P. 136. – Pronunțat: ba-iu. – Variantă: (Transilv., Ban.) báio (HODOȘ, P. P. 151) interj.

bai s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

bái, baiuri, s.n. – (reg.) Necaz, supărare: „Lasă, nu-i bai, mândrior, / Că m-ai lăsat să trag dor” (Papahagi, 1925: 197); „Nu te bucura de baiul altuia” (Lenghel, 1979: 214). ♦ (med.) Baiul cel mare, baiu cel rău = epilepsie; beteșâg (ALRRM, 1969: 167). – Din magh. baj „necaz” (< sl. boj „calamitate”) (DER, DEX, DLRM, Scriban, Cihac, MDA).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bái, -uri, s.n. – Necaz, supărare: „Lasă, nu-i bai, mândrior, / Că m-ai lăsat să trag dor” (Papahagi 1925: 197); „Nu te bucura de baiul altuia” (Lenghel 1979: 214). ♦ (med.) Baiul cel mare, baiu cel rău = epilepsie; beteșâg (ALR 1969: 167). – Din magh. baj „necaz” (< sl. boj „calamitate”).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LI BAI (LI TAIBO, LI TAI-PE) (701-762), poet chinez din timpul dinastiei Tang. Considerat unul dintre principalii reprezentanți ai liricii chineze. Spirit neconformist, supranumit de contemporani „nemuritorul coborât din cer”. Cântăreț delicat al naturii, al dragostei și al vinului, critic al moravurilor nobilimii, a alternat atitudinea euforică și cea elegiacă în versuri simple și sugestive, amintind de poezia populară, în imagini de o rară plasticitate și armonie.

Intrare: bai
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bai
  • baiul
  • baiu‑
plural
  • baiuri
  • baiurile
genitiv-dativ singular
  • bai
  • baiului
plural
  • baiuri
  • baiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)