Definiția cu ID-ul 896576:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÁIU interj. (Mold., Transilv.; negație mai puternică decît «nu», cu care cineva răspunde la o provocare sau cu care respinge o invitare) Nicidecum, nici să nu te gîndești (la așa ceva), de loc. V. b a. Ș-apoi și vouă, nu știu, zău, cum v-a mai intra cineva în voie. Vorba ceea: hai în car!Baiu!Hai în căruță!Baiu!Hai în teleagă!Baiu!Hai pe jos!Baiu! CREANGĂ, O. A. 90. Fa Dochițo, puică albă, Vincu mine să-ți dau salbă... Ți-oi da salbă de mărgele Și paftale și inele.Baiu! marfa de la voi Nu se trece pe la noi. ALECSANDRI, T. 228. Ia stăi puținel, dragă Vochițo!Baiu, baiu, nu se poate! NEGRUZZI, S. III 21. ◊ Expr. A zice baiu = a zice ba, a se împotrivi, a se opune, a refuza. Fata mare și cea mică le luați de v-or plăcea, Dară pe cea mijlociemi-o căzut dragă de foc Și nici ea nu zice baiu! bat-o hîtrul de noroc! EMINESCU, L. P. 136. – Pronunțat: ba-iu. – Variantă: (Transilv., Ban.) báio (HODOȘ, P. P. 151) interj.