botez sn [At: CORESI, ap. GCR I, 32/31 / Pl: (înv) ~uri, ~e, (rar) ~i / E: boteza] 1 Taină a religiei creștine, destinată a șterge păcatul strămoșesc și care constă în cufundarea corpului celui ce se botează, de către preot, în cristelnița cu apă sfințită (în religia ortodoxă) sau în stropirea corpului cu apă (în religia catolică), ocazie cu care este primit și prenumele. 2 (Pex) Udare cu apă (în joacă). 3 (Îs) ~ul de foc Prima luptă dintr-un război. 4 (Prc) Apă sfințită întrebuințată la botez (1) sau la Bobotează Si: agheasmă. 5 Botezare (a enoriașilor) cu agheasmă în prima zi a fiecărei luni și în ajunul Bobotezei. 6 Ospăț și petrecere organizate la botezul cuiva Si: cumetrie. 7 (Mar) Ceremonie de lansare la apă a unei nave noi.

botez s.n. I (bis.) 1 Taină a religiei creștine (prima dintre cele șapte) prin care o persoană este primită in rîndurile credincioșilor. 2 Ritual prin care se săvîrșește prima taină creștină, iertîndu-i-se celui botezat păcatul originar, care constă în scufundarea de trei ori a noului născut în apă sfințită (în cultul ortodox) sau în stropirea corpului cu apă sfințită (în cultul catolic), atribuindu-se, în același timp, un prenume. La botezul copilului să fie adunați cu toții în dragoste familială (SLAV.). Nume de botez v. nume. ♦ Ext. Petrecere sau masă organizată cu prilejul botezului; cumetrie. 3 Apă sfințită utilizată la botez sau la Bobotează; agheasmă. 4 Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau al unor sărbători bisericești. Cîtă vreme umbla popa cu botezul prin partea aceea de sat (AGÂR.) ♦ (fam.) Udare cu apă (în joacă)... Erau întîmpinați cu vedre de apă din care erau botezați (AGÂR). II Fig. 1 Expr. (milit.) Botezul focului = prima participare activă la luptă în timpul unui război. 2 (mar.) Ceremonial de lansare a unei nave noi pe apă. • pl. -uri. /de la boteza, prin derivare regresivă.

BOTEZ (pl. -ezuri) sn. 1 ⛪ Una din cele șapte taine ale bisericii creștine, menită a șterge păcatul strămoșesc prin cufundarea trupului în apă (la creștinii ortodocși), sau prin stropirea cu apă sfințită (în biserica catolică) (🖼 550) ¶ 2 ⛪ Apa sfințită întrebuințată la botez ¶ 3 Ospățul de la botezul unui copil [boteza].

BOTEZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii (cu care prilej se atribuie și un nume noului membru al comunității); p. ext. petrecerea care are loc cu acest prilej, cumetrie. Din botez îmi zice Iliuță. SADOVEANU, N. F. 60. Iar noi să mai jucăm un pic Și la botez COȘBUC, P. I 59. Muzici vesele cîntară la botezul meu cu fală. MACEDONSKI, O. I 72. ◊ Fig. [Florile] din botezul de lacrimi luară numele de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. ◊ Nume de botez = prenume. «Ion» din numele «Ion Popescu» este nume de botez. ♦ (Poetic) Ceahlăul măreț... și-a păstrat de la daci numele de botez. RUSSO, O. 104. ◊ Expr. (Construit mai ales cu verbul «a primi») Botezul focului = prima participare activă la o luptă în război. 2. Apa întrebuințată pentru săvîrșirea botezului (1). Acel vas cu botez se află... în mijlocul unei bisericuțe. ISPIRESCU, L. 29.

BOTEZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, atribuindu-se celui botezat și un nume; p. ext. petrecerea care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Nume de botez = prenume. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvîrșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. – Postverbal al lui boteza.

BOTEZ ~uri n. 1) Ritual creștin de primire în rândul credincioșilor a unui nou-născut, constând în afundarea lui în apă sfințită și în atribuirea unui prenume. * Nume de ~ nume dat unui copil la botez. ~ul focului prima participare la o luptă. 2) Apă folosită pentru săvârșirea acestui ritual. 3) Petrecere organizată cu prilejul acestui ritual; cumetrie. /v. a boteza

botez n. una din cele 7 taine ale Bisericii creștine, menită a șterge păcatul strămoșesc prin cufundare în apă sfințită. [Abstras din boteza].

1) botéz n., pl. urĭ (d. a boteza). Primu din cele șapte sacramente ale bisericiĭ și care șterge păcatu original. – Acest cuvînt înseamnă „cufundare” cum se și face botezu la ortodocșĭ, pe cînd catoliciĭ (mai practici) îl fac pin stropire. În vechime, botezu nu era conferit decît la o etate înaintată și după lungĭ probe impuse neofiților, numițĭ și „catecumeni”. Botezu unuĭ clopot, unuĭ vapor, inaugurarea unuĭ clopot, unuĭ vapor. Botezu de sînge al uneĭ armate, intrarea în foc și perderea unor soldațĭ. Botezu tropiculuĭ, o ceremonie comică în care, cînd o corabie trece tropicu și maĭ ales ecŭatoru, se udă cu apă de mare călătoriĭ care trec aceste liniĭ întîĭa oară.

botez s. n., pl. botezuri

botez s. n., pl. botezuri

botez s. n., pl. botezuri

BOTEZ s. (BIS.) 1. botezare, (înv. și reg.) botejune. (~ al unui prunc.) 2. v. creștinare.

BOTEZ s. 1. (BIS.) botezare, (înv. și reg.) botejune. (~ al unui prunc.) 2. (BIS.) botezare, creștinare. (~ al unui om matur necreștin.) 3. cumetrie.

botez, botezuri s. n. 1. Prima dintre cele șapte taine creștine, prin care, prin întreita cufundare în apa sfințită, se iartă celui botezat păcatul strămoșesc și păcatele personale săvârșite până atunci (când este vorba de adulți), cei botezați devenind astfel membri ai Bisericii creștine; ritualul prin care se săvârșește această taină, când cel botezat primește un prenume; p. ext., petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie; baia întâi. ♦ Botezul sângelui = moartea martirilor, asemănătoarea jertfei de sânge a lui Hristos, care suplinește botezul cu apă și simbolizează mântuirea celui botezat, intrând direct în rândul sfinților (Mat., 5, 11-12). 2. Stropirea cu agheasmă a credincioșilor și a caselor de către preot cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. – Din boteza (deriv. regr.).

botez, botezuri s. n. (intl.) primul furt reușit al unui infractor.