4 intrări

65 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AJÚNS1 s. n. 1. (În loc. adv.) De ajuns = destul. 2. (Pop.; în sintagma) Bun ajuns(ul) = bine ai venit! bun sosit! – V. ajunge.

AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.

ajuns2, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 97 V2 / V: (reg) agiuns, ~ă[1] / Pl: ~nși, ~e / E: ajunge] 1 Întâlnit2. 2 Atins2. 3 Atras2. 4 Înțeles2. 5 Îmbătat2. 6 Sosit2. 7 Sărăcit2. 8 Decăzut2. 9 Evoluat2. 10 Parvenit2. 11 (Înv; d. fructe) Copt2. 12 Desăvârșit2 13 (Înv) Mituit2. 14 (Pfm; îs) ~ de bătrânețe Bătrân. 15 (Îrg; îe) ~ la (de) minte (cap) Deștept.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

ajuns1 sn [At: URECHE, ap. LET. I 170/17 / V: (reg) agiuns[1] sn, sf / Pl: nct / E: ajunge cf neajuns] 1-15 Ajungere (1-15). 16 (Îs) Bun ~! Bine ai venit! 17 (Pfm; îlav) De ~ sau (reg) în de ~ Destul.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj. s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.; în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (În sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.

AJÚNS1 s. n. 1. (În loc. adv.) De ajuns = destul. 2. (În sintagma) Bun ajuns(ul)! = bine ai venit! bun sosit! – V. ajunge.

AJÚNS1 s. n. 1. (Numai în formula de salut cu care întîmpinăm pe cineva) Bun ajunsul! sau bun ajuns! = bine-ai venit! Bun sosit! Bun ajunsul, vere! = Bună să-ți fie inima! RETEGANUL, P. I 20. Nime nu-i dă un răspuns, Nici îi zice «bun ajuns». ALECSANDRI, P. P. 240. 2. (În loc. adv.) De ajuns = în cantitate suficientă, destul. Lemne, slavă domnului, sînt de ajuns... în pădure. CREANGĂ, P. 126. O zi din viață să-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns. EMINESCU, O. I 191.

AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj. 1. (Peiorativ) Care a obținut o situație însemnată; îmbogățit, parvenit, căpătuit. S-a văzut ajuns. Ce s-a gîndi? Ei, acuma nu mai am de făcut nimic. DUMITRIU, N. 270. Zidurile unei case de boier sau de boiernaș ajuns. ODOBESCU, S. I 109. ◊ (Substantivat) Prin gura lui vorbește o clasă întreagă de oameni, cei mai puternici, ajunșii, triumfătorii. VLAHUȚĂ, O. A. III 85. 2. (În expr.) Ajuns de (sau, mai rar, la) cap = deștept, isteț, inteligent. Om foarte ajuns de cap trebuie să fie acela care poate da de el [de pescăruș]. MARIAN, O. I 52. Titirezul era mic de stătură, dară ajuns la cap. SBIERA, P. 181.

AJÚNS1 s. n. (În expr.) 1. Bun ajuns(ul)! = bine ai venit! bun sosit! 2. De ajuns = destul. – V. ajunge.

AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj. 1. Îmbogățit, parvenit. 2. (În expr.) Ajuns de (sau, rar, la) cap = deștept, isteț. – V. ajunge.

AJÚNS ~să (~și, ~se) 1) v. A AJUNGE. 3) și substantival Care s-a îmbogățit; parvenit. ◊ ~ de (sau la cap) om priceput, isteț, deștept. Bun ~! bun sosit! bine ați venit! /v. a ajunge

ajuns a. 1. sosit; 2. atins; 3. (la minte) copt, matur; de ajuns, destul; 4. înstărit: case de boierinaș ajuns OD. ║ n. sosit: bun ajuns!

2) ajúns n., pl. urĭ. Ajungere: cu tot ajunsu aliaților, dușmaniĭ n’au învins. De ajuns, destul: avem de ajuns și de rămas (loc.)

1) ajúns, -ă adj. Bogat, îmbogățit: om ajuns. V. parvenit.

AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat.Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”.

ajúnge [At: COD. VOR. 86 / V: (reg) agiunge / Pzi: ajúng, pfs: ajunsei, (înv) ajunșu / E: ml adjungo, -ngere, it aggiungere, fr adjoindre] 1-2 vtr A (se) întâlni. 3-4 vtr A (se) atinge. 5-6 vtr (Fig) A (se) înțelege. 7 vt A prinde din urmă pe cineva. 8 vt (Fig) A egala pe cineva. 9 vt A nimeri pe cineva cu ceva. 10 vt (Fig; c. indică neajunsuri) A da peste... 11 vt (Pop; îe) Ce te-a ajuns? Ce ți s-a întâmplat? 12 vt (Îe) A-I ~ pe cineva zilele A-i fi trecut vremea. 13 vt (Reg; îe) A-l ~ pe cineva anii de pe urmă A îmbătrâni. 14 vt (Îae) A fi în pragul morții. 15-16 vtr (Pop; îe) A-l ~ pe cineva băutura sau vinul A (se) îmbăta. 17 vt (Înv, îe) A-L ~ pe cineva judecata A fi condamnat. 18 vt (Înv; îe) A-- ~ pe cineva dajdia (sau birul) sau partea (de plată) A-i veni rândul la plată. 19 vi A sosi. 20 vi ( Pfm; îe) A ~ la mal (sau la maidan) A scăpa de greutăți și a-și atinge scopul dorit. 21 vi (Pfm; îe) A ~ din lac în puț A o păți mai rău. 22 vi (Pfm; îe) A ~ pe drumuri sau la sapă de lemn ori (reg) la lulele sau la mucuri de țigări A sărăci. 23 vi (Pop; îe) A ~ din pod în glod A decădea. 24 vi (Pop; îe) A ~ deasupra nevoilor A ajunge la stare materială mulțumitoare. 25 vi (Pop; îe) A ~ pe mâinile cuiva A fi la discreția cuiva. 26 vi (Reg; îe) A ~ la aman A fi la mare strâmtoare. 27 vi (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) cuțitul la os (sau la ciolan) sau (focul la unghii ori mucul la deget) A ajunge la capătul puterilor. 28 vi (Îae; șîe) A ajuns funia la par A fi într-o situație desperată. 29 vi (Pop, îe) A ~ treaba la... A evolua spre... 30 vi (Înv, îe) A ~ în doaga morții A fi în pragul morții. 31 vi (Pfm, îe) A ~ în doaga (sau mintea) copiilor A deveni senil. 32 vi (Pfm; îe) A ~ departe A reuși. 33 vi (Pfm; îe) A ajuns funia la par A sosit ora prânzului. 34 vti A atinge. 35 vti (Pfm; în urări) A trăi mult și în fericire. 36 vti (Pfm; în imprecații) A trăi puțin și cu multe necazuri. 37 vi (D. prețuri) A atinge un anumit nivel (mare sau mic). 38-39 vi A reuși să atingă ceva situat (sus sau) departe. 40 vi (Înv) A umbla mult într-un anumit scop. 41 vi (Înv; îe) A ~ cu clevetiri A țese intrigi. 42 vi A deveni. 43 vi (Îe) A ~ cal de poștă A munci fără odihnă. 44 vi (Reg; îe) A ~ slugă la dârloagă A asculta de ordinele cuiva care îți este inferior ca rang sau pregătire. 45 vi (Reg; îe) A ~ de izbeliște A ajunge în voia soartei. 46 vi (Îe) A ~ rău A decădea. 47 vi (Îe) A ~ bine (sau repede) A parveni. 48 vi (În imprecații) A avea parte numai de lucruri rele și de nenorociri. 49 (În urări) A avea parte numai de lucruri bune și de fericire. 50 vi (Înv) A valora. 51 vi (Înv) A fi în stare. 52 vi A fi în cantitate suficientă. 53 vt Ajunge! (și ajungă!) Destul! 54 vt (înv; îe) A-l ~ pe cineva mintea (sau capul) A ști ce este de făcut. 55 vt A trebui. 56 vti A atinge o limită de timp. 57 vt (Fig; d. stări sufletești sau fizice) A cuprinde. 58 vi A se întinde până la... 59 vi (Îe) A nu-i ~ (cuiva nici) cu prăjina la nas A fi înfumurat. 60 vi A realiza. 61 vti A fi în situația de a...

AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație disperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat.Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”.

AJÚNGE, ajúng, vb. III. 1. Intranz. (Adesea cu determinări locale introduse prin prep. «la», «pînă la», «în» etc.) A sosi (la destinație sau într-un punct anumit). Scrisoarea a ajuns la București.Ajunsese pînă în cele mai depărtate măhălăli vestea întîmplărilor înfricoșate de la curte. SADOVEANU, N. P. 388. Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid. EMINESCU, O. I 144. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobîndi succese, a reuși, a izbuti. Omenirea ar fi ajuns mult mai departe pe drumul progresului dacă muncitorimea nu ar fi fost scizionată.C-un asemenea cap [ca al lui Dionis] omul nu ajunge departe. EMINESCU, N. 36. Cine se scoală de dimineață departe ajunge. A ajunge la mal (sau la liman) = a răzbi prin greutăți. A-i ajunge cuțitul la os = a fi într-o situație desperată. A ajuns cuțitul la os bieților oameni. ȘEZ. V 20. ♦ A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme); a trăi. El ajunsese la căruntețe și nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. ISPIRESCU, L. 41. De-aș ajunge pin’ la toamnă, Să mă-nsor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 438. ◊ (Eliptic) Sărmana [maică-ta]... n-a ajuns să te vadă mare și mîndru. SADOVEANU, N. F. 82. ◊ Tranz. (Ironic) Să trăiești, fine, cu bine, Să n-ajungi ziua de mîne! HODOȘ, P. P. 125. 2. Tranz. (Adesea determinat prin «din urmă») A sosi, venind din urmă, lîngă o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. Uitați-vă cum se zvîrle! mai să-l ajungă pe scumpul meu pui! SADOVEANU, N. F. 34. Du-te... că acuși te ajung din urmă. CREANGĂ, P. 113. Apucai pe drum la vale Și-ajunsei pe Leana-n cale. ALECSANDRI, P. P. 237. ◊ Fig. Și neguri se-nalță din vale. E noapte, și ziua de mîne Ne-ajunge pe cale! COȘBUC, P. II 28. ◊ Expr. A-l ajunge (pe cineva) zilele (sau anii de pe urmă) = a îmbătrîni, a-i fi trecut vremea. Spune craiului viteaz, din parte-mi, că e bătrîn, că l-au ajuns zilele. DELAVRANCEA, S. 94. ◊ Fig. A atinge același nivel moral sau intelectual cu cineva, a egala. Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? EMINESCU. O. I 134. 3. Tranz. (Despre o armă, un proiectil, o lovitură etc.) A nimeri, a lovi. Fiul pașei din Ianina Sare-n șa, îndoaie brîul, Bate-n cal nebun cu frîul – Și-l ajunge carabina. COȘBUC, P. I 63. ◊ Fig. Mărturisesc că lovitura a fost tare și m-a ajuns drept în inimă. SADOVEANU, N. F. 97. ♦ (Despre un neajuns, o nenorocire) A da peste... a lovi. Ce nevoie te-a ajuns de mine, Harap-Alb? CREANGĂ, P. 271. ◊ Expr. (Rar) Ce te-a ajuns? = ce ți s-a întîmplat? Ce te-a ajuns, dragă Petre? Spune-mi să știu, că mi se rupe inima. RETEGANUL, P. II 56. ♦ (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. Mă ajungea truda zilei din ajun. SADOVEANU, N. F. 152. Fiind... ajuns de osteneala drumului, puse și el capul jos și-l fură somnul. ISPIRESCU, L. 109. De mergea ce mai mergea, Greu zăduf îl apuca, Osteneala-l ajungea. TEODORESCU, P. P. 438. 4. Intranz. A se întinde pînă la..., a atinge. Părul s-a făcut de-o mie de ori mai nalt de cum era, de-i ajunsese crengile-n nouri! CREANGĂ, P. 293. ♦ (Mai ales în construcții negative) A reuși să atingă un obiect care e prea sus sau prea departe, întinzîndu-se sau servindu-se de un instrument. Dragă mi-i lelița naltă, Că-mi dă gură peste poartă; Dar lelița mititea Să-ntindea și n-ajungea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva) cu prăjina (sau cu strămurarița) la nas = a fi ținut la distanță de cineva înfumurat. Acum patru ani, măi Dumitrache Hau, nu-ți ajungeam cu prăjina la nas. SADOVEANU, N. F. 94. Multe capele a sucit [Sultănica]; mulți ochi au jinduit-o; ea, aș, n-aude, nu vede; nu doară c-ar fi fudulă să nu-i ajungi cu strămurarița la nas, dar inima, bat-o pustia: să fii și cu stemă-n frunte, n-o frîngi, tot degeaba. DELAVRANCEA, S. 10. ◊ Tranz. La noi oamenii își fac grădinile de legumuri pe lîngă casă, de poți ajunge și pin fereastră ce-ți trebuie. SBIERA, P. 180. 5. Refl. A se întîlni (unul cu altul), a se împreuna, a se uni. Deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om. CREANGĂ, P. 192. Trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra rîului. EMINESCU, N. 67. ◊ Fig. A se potrivi, a se înțelege, a cădea de acord. Se vede că nu s-au ajuns cu tîrgul. ALECSANDRI, T. 348. 6. Intranz. (Despre prețuri, p. ext. despre mărfuri) A atinge un nivel, a se ridica pînă la... În țările capitaliste articolele de primă necesitate au ajuns la prețuri foarte ridicate. 7. Intranz. (Urmat de determinări ca: «rezultat», «scop», «împlinire» etc. introduse prin prep. «la») A realiza, a împlini, a atinge. Printr-o muncă asiduă am ajuns la bune rezultate.Refl. impers. Nu ne-a fost de loc indiferent cum se va ajunge la realizarea planului și la depășirea lui. ♦ A fi în situația de a..., a avea parte de... Pînă acum toți rîdeau de Prepeleac, dar acum a ajuns să rîdă el și de dracul. CREANGĂ, P. 51. Eu nu ți-aș dori vrodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. EMINESCU, O. 1147. 8. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. «la») A trece într-o stare nouă, într-un nou fel de viață (ca urmare a unor procese de transformări, de schimbări succesive sau de răsturnări revoluționare). ♦ A se vedea, a se pomeni într-o situație nouă sau neașteptată; a deveni, a se face. Era un om cinstit, muncitor... într-o zi putea ajunge fala gospodăriei. CAMILAR, TEM. 32. Ne-au înșelat [stăpînii de altădată] cum c-au să ne deie pămînt. Nu mi-au dat nici măcar pe-al meu. Am făcut o jalbă la domnie. Cum n-ai primit tu răspuns, așa n-am primit nici eu; și-am ajuns precum mă vezi. SADOVEANU, N. F. 95. Ajunse ca un buștean pîrlit. ISPIRESCU, U. 124. Vei ajunge și tu o dată mare și tare. CREANGĂ, P. 223. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea, a se compromite, a fi în situație proastă. Ajunsese rău din pricina beției. PAS, Z. I 55. A ajunge bine (sau repede) = a dobîndi succese, a reuși, a izbuti, a ajunge departe. A ajunge pe drumuri = a rămîne fără sprijin, a sărăci, a scăpata. A ajunge pe mîinile cuiva = a fi la discreția cuiva, a fi în puterea cuiva. Cum se poate... să ajungă pe mîinile unora și altora, pe care nu putea să-i vază de urîți ce-i erau? ISPIRESCU, L. 26. A ajunge de pomină v. pomină. A ajunge la sapă de lemn v. sapă. A ajunge în mintea copiilor v. minte. 9. Intranz. (Peiorativ) A se căpătui; a parveni. Oportunistul se zbate ca s-ajungă.Refl. Te-ai ajuns! 10. Intranz. (Construit cu dativul) A fi în cantitate suficientă pentru a îndestula pe cineva. [Amorului] mii de lacrimi nu-i ajung Și tot mai multe cere. EMINESCU, O. I 189. ♦ A fi destul. Ajunge o măciucă la un car de oale.Refl. Ciorbă lungă, să se ajungă. PAS, L. I 93. ◊ (Rar; refl. ca formă și impers. ca înțeles) Vă poftesc... Slănini grase, Cîrnați lungi, Pîn’ la toamnă să te-ajungi. SEVASTOS, N. 291. ◊ (La indicativ, mai rar la conjunctiv, cu valoare de interjecție, în construcții eliptice) Ajunge! sau ajungă! = destul! Ajungă atîta sînge vărsat! NEGRUZZI, S. I 146. ◊ Tranz. (în expr.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a ști, a se pricepe (într-un moment dat) ce e de făcut. Acu nu mă mai ajunge capu ce-i de făcut. SADOVEANU, N. F. 116. - Forme gramaticale: perf. s. ajunsei, part. ajuns.

AJÚNGE, ajúng, vb. III. 1. Intranz. A sosi la destinație sau într-un anumit punct. Au ajuns aproape de Tecuci (NEGRUZZI). ◊ Expr. A ajunge departe = a dobîndi succese. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a fi într-o situație disperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme); a trăi. De-aș ajunge pîn’ la toamnă (JARNÍK-BÎRSEANU). 2. Tranz. A sosi, venind din urmă, lîngă o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. Acuși te ajung din urmă (CREANGĂ). ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrîni. ♦ Fig. A egala pe cineva. Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire ? (EMINESCU). 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva cu ceva. Lovitura m-a ajuns drept în inimă (SADOVEANU). ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... Ce nevoie te-a ajuns ? (CREANGĂ). ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. L-a ajuns frigul. 4. Intranz. A se întinde pînă la...; a atinge. Barba-n pămînt i-ajunge (EMINESCU). ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. 6. Refl. A se întîlni, a se împreuna, a se uni. Deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om (CREANGĂ). ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. Nu s-au ajuns cu tîrgul (ALECSANDRI). 7. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat.Intranz. și tranz. A fi în situația de a... Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști (EMINESCU). 8. Intranz. A deveni. Robi ajuns-am pe corăbii (COȘBUC). ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobîndi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe drumuri = a sărăci, a scăpăta. A ajunge pe mîinile cuiva = a fi la discreția cuiva. A ajunge la (sau în) sapă de lemn = a sărăci cu desăvîrșire. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. 9. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. Ciorbă lungă să se ajungă (PAS). ◊ Expr. Ajunge! = destul! (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”.

A SE AJÚNGE mă ajúng intranz. (despre ființe, obiecte în mișcare) A trece concomitent prin același loc, continuându-și drumul în direcții opuse; a se întâlni. /<lat. adjungere

A AJÚNGE ajúng 1. intranz. I. 1) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanțe; a sosi; a veni. ~ la serviciu. ~ la gară.A-i ~ cuiva cuțitul la os a nu mai putea răbda o stare de lucruri. ~ departe a obține multe succese în viață. ~ la mal (sau la liman) a atinge scopul dorit, înfruntând multe greutăți. 2) A atinge o limită în timp. ~ până la iarnă. ~ la bătrânețe. 3) A atinge un anumit nivel. Temperatura ajunge până la 300 sub zero. 4) A se răspândi, venind de departe; a parveni. 5) A fi în cantitate suficientă. Ajunge umezeală pentru grâne. 6) A începe să fie; a deveni. ~ actor. 7) depr. A obține pe căi necinstite o situație materială nemeritată; a se căpătui; a parveni. ◊ ~ de râsul lumii a se face de batjocură. ~ de pomină a-și face reputație proastă. ~ la sapă de lemn a sărăci complet. ~ pe drumuri a) a pierde orice sursă de existență; b) a rămâne fără adăpost; c) a rămâne orfan. ~ pe mâinile cuiva a ajunge la discreția cuiva. II. (împreună cu unele substantive precedate de prepoziția la formează locuțiuni verbale având sensul substantivului cu care se îmbină): ~ la concluzia a conchide. ~ la convingerea a se convinge. 2. tranz. 1) (ființe, mijloace de transport) A prinde venind din urmă. 2) (obiecte sau ființe situate sus departe) A reuși să atingă (întinzându-se). 3) fig. A aduce la același nivel; a egala. 4) A traduce în viață; a transforma în fapt. A-și ~ scopul. 5) fig. (despre sentimente, senzații, stări etc.) A cuprinde pe de-a întregul; a răzbi; a pătrunde. ◊ A-l ~ mintea (sau capul) a se pricepe. /<lat. adjungere

AJUNGE vb. (Mold., ȚR) A se înțelege, a se învoi, a cădea de acord. A: S-au gătit cu puterea sa și, agiungînd și, cu Petriceico-Vodă și cu Gligorie-Vodă în solii, fost-au trimițind craiul oameni iscoade. PSEUDO-COSTIN, 15v. El să va agiunge cu dînșii și dîndu-le bani, vor zice așa. H 17792, 74v; cf. PSEUDO-COSTIN, 16r; CANTEMIR, HR.; NECULCE. B: Au început a se ajunge cu muscalii în vorbă. R. POPESCU. Etimologie: lat. adjungere. Cf. băni(1).

ajunge v. 1. a se uni, a se împreuna: roatele nu se ajung; 2. fig. a se înțelege unii cu alții, a se învoi: nu ne-am putut ajunge din preț; 3. a atinge: glonțul l’a ajuns; 4. a apuca, a nemeri: rele timpuri am ajuns; 5. a sosi, a veni: am ajuns acasă; 6. a deveni: a ajuns împărat; 7. a fi destul: i-a fost de ajuns. [Lat. ADJUNGERE, a uni].

ajúng, -júns, a -júnge v. tr. (lat. adjungere, a uni, d. jugum, jug). Ating, vin pînă la: ajung fructele cu mîna, potera ĭ-a ajuns pe hoțĭ. Apuc, nemeresc: rele timpurĭ am ajuns! A ajunge pe cineva din urmă, a-l ajunge în mers, a veni pînă la el. V. intr. Ating, vin pînă la: ajung cu mîna’n pod. Sosesc, vin pînă la: am ajuns acasă. Sînt destul: ajunge o măcĭucă la un car de oale (Prov.). Devin: am ajuns să traduc bine. Parvin. Vin la cineva să-l rog (Vechĭ). Valorez: asta nu ajunge o ceapă degerată (Vechĭ). A ajunge bine, a sosi fără accident, (fig.) a fi fericit, în situațiune bună. A ajunge la aman, la mare nevoĭe. A ajunge la cineva, la mîna cuĭva, a ajunge să cerĭ ajutor de la el, să trăĭești din ceĭa ce-țĭ dă el. A se ajunge v. refl. A se atinge: ramurile copacilor se ajung. Fig. A se înțelege, a se învoi: nu ne-am ajuns din preț. A te ajunge cu leafa, a-țĭ fi suficientă (maĭ elegant a-țĭ ajunge leafa).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+ajunge1 (a ~) (a fi suficient) vb., ind. prez. 3 sg. ajunge, 3 pl. ajung, perf. s. 3 sg. ajunse, m.m.c.p. 3 sg. ajunsese, 3 pl. ajunseseră; conj. prez. 3 să ajungă/ajungă(-ți); ger. ajungând; part. ajuns

+ajunge3 (a se ~) (a parveni) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. mă ajung, 3 sg. se ajunge, perf. s. 1 sg. mă ajunsei, 1 pl. ne ajunserăm, m.m.c.p. 1 pl. ne ajunseserăm; conj. prez. 1 sg. să mă ajung, 3 să se ajungă; imper. 2 sg. afirm. ajunge-te; ger. ajungându-mă

ajunge2 (a ~) (a prinde din urmă; a sosi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajung, 3 sg. ajunge, perf. s. 1 sg. ajunsei, 1 pl. ajunserăm, m.m.c.p. 1 pl. ajunseserăm; conj. prez. 1 sg. să ajung, 3 să ajungă; imper. 2 sg. afirm. intranz. ajungi / tranz. ajunge (Ajunge-l din urmă! Ajunge-i mașina!); ger. ajungând

ajunge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajung, 1 pl. ajungem, imperf. 3 sg. ajungea, perf. s. 1 sg. ajunsei, 1 pl. ajunserăm; part. ajuns

de ajuns (tempo lent)/de-ajuns (tempo rapid) loc. adv.

ajúnge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns

de-ajúns loc. adv. (tempo rapid)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AJÚNS adj., s. v. căpătuit, parvenit.

AJÚNS adj. v. bogat, căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, înstărit, pricopsit.

ajuns adj. v. BOGAT. CĂPĂTUIT. CHIVERNISIT. ÎMBOGĂȚIT. ÎNAVUȚIT. ÎNSTĂRIT. PRICOPSIT.

ajuns adj., s. v. CĂPĂTUIT. PARVENIT.

AJÚNGE interj. atât!, basta!, destul!, gata!, isprăvește!, încetează, punct!, sfârșește!, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt, (fam. și peior.) ho!

AJÚNGE vb. 1. a sosi, a veni, (livr.) a accede, (înv.) a merge, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ la timp.) 2. v. sosi. 3. a apuca, a prinde. (Se grăbește să ~ trenul.) 4. a prinde, (înv. și pop.) a sosi, (prin Olt.) a scurta. (Mergeți, vă ~ din urmă.) 5. v. întinde. 6. a da, a ieși. (Drumul ~ în sat.) 7. a-i veni, (reg.) a-i bate. (Iarba îi ~ până la mijloc.) 8. a răzbate, a răzbi, a străbate. (Strigătul ~ până la el.) 9. v. surprinde. 10. a atinge, a izbi, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonțul ~ iepurele.) 11. a deveni, (livr.) a accede, (înv.) a încăpea, a purcede, a sosi. (A ~ domn, vornic.) 12. v. veni. 13. a deveni, a ieși. (A ~ doctor.) 14. a(-și) atinge, a(-și) îndeplini, a(-și) înfăptui, a(-și) realiza. (Și-a ~ scopul.) 15. a parveni, (înv.) a prinveni. (A ~ să priceapă mai exact cele întâmplate.) 16. v. egala. 17. a intra, a încăpea. (Bunurile au ~ pe mâna lui.) 18. a ține. (Alimentele ne vor ~ două luni.) 19. v. îmbogăți. 20. v. răzbi.

AJÚNGE vb. v. conveni, înțelege, învoi.

ajunge vb. v. CONVENI. ÎNȚELEGE. ÎNVOI.

AJUNGE vb. 1. a sosi, a veni, (înv.) a merge, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ la timp.) 2. a sosi, (livr.) a parveni. (Nu ți-a ~ încă scrisoarea mea?) 3. a apuca, a prinde. (Se grăbește să ~ trenul.) 4. a prinde, (înv. și pop.) a sosi, (prin Olt.) a scurta. (Mergeți, vă ~ eu din urmă.) 5. a se întinde, a merge. (Cîmpia ~ pînă la poalele dealului.) 6. a da, a ieși. (Drumul ~ în sat.) 7. a-i veni, (reg.) a-i bate. (Iarba îi ~ pînă la mijloc.) 8. a răzbate, a răzbi, a străbate. (Strigătul ~ până la el.) 9. a apuca, a prinde, a surprinde. (Ploaia i-a ~ în cîmp.) 10. a atinge, a izbi, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tîlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonțul ~ iepurele.) 11. a deveni, (înv.) a încăpea, a purcede, a sosi. (A ~ domn, vornic.) 12. a veni, (reg.) a scăpa. (~ la putere.) 13. a deveni, a ieși. (A ~ doctor.) 14. a(-și) atinge, a(-și) îndeplini, a(-și) înfăptui, a(-și) realiza. (Și-a ~ scopul.) 15. a parveni, (înv.) a prinveni. (A ~ să priceapă mai exact cele întîmplate.) 16. a egala. (L-a ~ la scor.) 17. a intra, a încăpea. (Ceva a ~ pe mîna lui.) 18. a ține. (Alimentele ne vor ~ două luni.) 19. a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.) 20. a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala.)

AJUNGE interj. atît!, basta!, destul!, gata!, isprăvește!, încetează!, punct!, sfîrșește!, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt!, (fam. șl peior.) ho!

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ajúnge (ajúng, ajúns), vb.1. (Refl.) A coincide, a avea aceleași păreri. – 2. A întîlni, venind din urmă (sens spațial). – 3. A atinge o limită în timp (sens temporal). – 4. A atinge un punct determinat. – 5. A deveni, a ajunge. – 6. A deveni ceva, sau cineva. – 7. A fi de-ajuns, suficient. – 8. (Refl.) A se mulțumi cu ceva, a se descurca. – 9. (Refl.) A se pune la zi. – Mr. ağung (ağumsu, ağunită), megl. jung (jungiri). Lat. adiūngĕre (Pușcariu 50; Candrea-Dens., 33; REW 171; DAR); cf. it. aggiungere, aggiugnere, v. prov. ajonher, v. fr. ajoindre, (adjoindre), sp. (adjungir). – Der. ajungător, adj. (suficient, destul); ajuns, adj. (care s-a îmbogățit, bogat); ajuns, s. n. (ajungere; suficiență); neajuns, s. n. (inconvenient, defect; pagubă, detriment).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MACTE, NOVA VIRTUTE, PUER SIC ITUR AD ASTRA (lat.) slavă ție, copile, pentru noua ta faptă de vitejie, așa se ajunge la stele – Vergiliu, „Eneida”, IX, 641. Cuvinte de îmbărbătare pe care Apolo le adresează lui Ascanius, în războiul troienilor cu latinii. P. ext. Îndemn la o acțiune hotărâtă, ieșită din comun.

NEC CUIVIS HOMINI CONTINGIT ADIRE CORINTHUM (lat.) nu este dat oricui să ajungă la Corint – Horațiu, „Epistulae”, I, 17, 36. Traducerea proverbului grecesc „U panthos andros eis Korinthon est ho plus” („Nu oricăruia îi este dat să navigheze până la Corint”). Cetatea Corint exercita o puternică atracție prin lux și rafinament, dar nu oricui îi dădea mâna să o viziteze. P. ext. Nu oricine are posibilități materiale sau înzestrare spirituală pe măsura unor înalte aspirații.

PER ASPERA AD ASTRA (lat.) pe căi anevoioase (se ajunge) la stele – Seneca, „Hercule furens”, 437. V. și Ad augusta per angusta.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ajunge caftan expr. (intl.) a se îmbogăți

a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ

a ajunge din cal măgar expr. a-i merge din ce în ce mai rău; a decădea

a ajunge la covrigi / la pepeni expr. a sărăci, a se ruina

a ajunge la export expr. a muri

a ajunge la salamet expr. (intl.) 1. a ajunge la închisoare 2. a muri

a ajunge la spartul târgului expr. a ajunge prea târziu

a ajunge lăstărel expr. (prst.- d. un tânăr neinițiat) a reuși primul act sexual

a ajunge varză expr. 1. a se degrada, a se zdrențui 2. (tox.) a ajunge dependent de droguri 3. (tox.) a avea o stare euforică provocată de consumul de droguri

a nu-i ajunge cu prăjina la nas expr. a fi înfumurat / îngâmfat

a-i ajunge cuțitul la os expr. 1. a ajunge într-o situație limită 2. a nu mai răbda / suporta o stare de fapt / o situație

a-i ajunge până peste cap expr. a se sătura (de ceva / de cineva), a nu mai putea răbda

ajunge, ajung v. r. a accede la o poziție socială superioară originii, a parveni

Intrare: ajuns (adj.)
ajuns1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajuns
  • ajunsul
  • ajunsu‑
  • ajunsă
  • ajunsa
plural
  • ajunși
  • ajunșii
  • ajunse
  • ajunsele
genitiv-dativ singular
  • ajuns
  • ajunsului
  • ajunse
  • ajunsei
plural
  • ajunși
  • ajunșilor
  • ajunse
  • ajunselor
vocativ singular
plural
Intrare: ajuns (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajuns
  • ajunsul
  • ajunsu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ajuns
  • ajunsului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajunsa
plural
genitiv-dativ singular
  • ajunsei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ajunge
verb (VT646)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajunge
  • ajungere
  • ajuns
  • ajunsu‑
  • ajungând
  • ajungându‑
singular plural
  • ajunge
  • ajungi
  • ajungeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajung
(să)
  • ajung
  • ajungeam
  • ajunsei
  • ajunsesem
a II-a (tu)
  • ajungi
(să)
  • ajungi
  • ajungeai
  • ajunseși
  • ajunseseși
a III-a (el, ea)
  • ajunge
(să)
  • ajungă
  • ajungea
  • ajunse
  • ajunsese
plural I (noi)
  • ajungem
(să)
  • ajungem
  • ajungeam
  • ajunserăm
  • ajunseserăm
  • ajunsesem
a II-a (voi)
  • ajungeți
(să)
  • ajungeți
  • ajungeați
  • ajunserăți
  • ajunseserăți
  • ajunseseți
a III-a (ei, ele)
  • ajung
(să)
  • ajungă
  • ajungeau
  • ajunseră
  • ajunseseră
Intrare: de ajuns
compus
  • de ajuns
compus
  • de-ajuns
deajuns
invariabil (I1)
  • deajuns
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ajuns, ajunsăadjectiv

etimologie:
  • vezi ajunge DEX '09 MDA2 DLRM NODEX

ajunssubstantiv neutru

  • 1. Ajungere. MDA2
    sinonime: ajungere
  • chat_bubble locuțiune adverbială (În) de ajuns = în cantitate suficientă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: destul
    • format_quote Lemne, slavă domnului, sînt de ajuns... în pădure. CREANGĂ, P. 126. DLRLC
    • format_quote O zi din viață să-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns. EMINESCU, O. I 191. DLRLC
  • chat_bubble popular (în) sintagmă Bun ajuns(ul) = bine ai venit! bun sosit! DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Bun ajunsul, vere! – Bună să-ți fie inima! RETEGANUL, P. I 20. DLRLC
    • format_quote Nime nu-i dă un răspuns, Nici îi zice «bun ajuns». ALECSANDRI, P. P. 240. DLRLC
etimologie:
  • vezi ajunge DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM

ajunge, ajungverb

  • 1. intranzitiv A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sosi
    • format_quote Scrisoarea a ajuns la București. DLRLC
    • format_quote Ajunsese pînă în cele mai depărtate măhălăli vestea întîmplărilor înfricoșate de la curte. SADOVEANU, N. P. 388. DLRLC
    • format_quote Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid. EMINESCU, O. I 144. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv tranzitiv A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote El ajunsese la căruntețe și nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. ISPIRESCU, L. 41. DLRLC
      • format_quote De-aș ajunge pîn’ la toamnă, Să mă-nsor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 438. DLRLC
      • format_quote eliptic Sărmana [maică-ta]... n-a ajuns să te vadă mare și mîndru. SADOVEANU, N. F. 82. DLRLC
      • format_quote ironic Să trăiești, fine, cu bine, Să n-ajungi ziua de mîne! HODOȘ, P. P. 125. DLRLC
      • 1.1.1. popular familiar (În urări) A trăi mult și în fericire. MDA2
      • 1.1.2. popular familiar (În imprecații) A trăi puțin și cu multe necazuri. MDA2
    • chat_bubble A ajunge departe = a dobândi succese. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Omenirea ar fi ajuns mult mai departe pe drumul progresului dacă muncitorimea nu ar fi fost scizionată. DLRLC
      • format_quote C-un asemenea cap [ca al lui Dionis] omul nu ajunge departe. EMINESCU, N. 36. DLRLC
      • format_quote Cine se scoală de dimineață departe ajunge. DLRLC
    • chat_bubble A ajunge la mal (sau la liman) = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. DEX '09 MDA2 DLRLC
      sinonime: răzbi
    • chat_bubble popular familiar A ajunge din lac în puț = a o păți mai rău. MDA2
    • chat_bubble A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație disperată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A ajuns cuțitul la os bieților oameni. ȘEZ. V 20. DLRLC
      • diferențiere popular A-i ajunge (cuiva) cuțitul la os (sau la ciolan) sau (focul la unghii ori mucul la deget) = a ajunge la capătul puterilor. MDA2
    • chat_bubble A ajuns funia la par = a fi într-o situație desperată. MDA2
    • chat_bubble popular A ajunge treaba la... = a evolua spre... MDA2
    • chat_bubble învechit A ajunge în doaga morții = a fi în pragul morții. MDA2
  • 2. tranzitiv A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Uitați-vă cum se zvîrle! mai să-l ajungă pe scumpul meu pui! SADOVEANU, N. F. 34. DLRLC
    • format_quote Du-te... că acuși te ajung din urmă. CREANGĂ, P. 113. DLRLC
    • format_quote Apucai pe drum la vale Și-ajunsei pe Leana-n cale. ALECSANDRI, P. P. 237. DLRLC
    • format_quote figurat Și neguri se-nalță din vale. E noapte, și ziua de mîne Ne-ajunge pe cale! COȘBUC, P. II 28. DLRLC
    • 2.1. figurat A egala pe cineva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: egala
      • format_quote Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? EMINESCU. O. I 134. DLRLC
    • chat_bubble A-l ajunge pe cineva zilele (sau anii de pe urmă) = îmbătrâni. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îmbătrâni
      • format_quote Spune craiului viteaz, din parte-mi, că e bătrîn, că l-au ajuns zilele. DELAVRANCEA, S. 94. DLRLC
    • chat_bubble regional A-l ajunge pe cineva anii de pe urmă = îmbătrâni. MDA2
      sinonime: îmbătrâni
      • chat_bubble A fi în pragul morții. MDA2
    • chat_bubble popular A-l ajunge pe cineva băutura sau vinul = a (se) îmbăta. MDA2
      sinonime: îmbăta
    • chat_bubble învechit A-l ajunge pe cineva judecata = a fi condamnat. MDA2
    • chat_bubble învechit A-l ajunge pe cineva dajdia (sau birul) sau partea (de plată) = a-i veni rândul la plată. MDA2
  • 3. tranzitiv A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiul pașei din Ianina Sare-n șa, îndoaie brîul, Bate-n cal nebun cu frîul – Și-l ajunge carabina. COȘBUC, P. I 63. DLRLC
    • format_quote figurat Mărturisesc că lovitura a fost tare și m-a ajuns drept în inimă. SADOVEANU, N. F. 97. DLRLC
    • 3.1. figurat (Despre un neajuns) A da peste... DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: lovi
      • format_quote Ce nevoie te-a ajuns de mine, Harap-Alb? CREANGĂ, P. 271. DLRLC
      • chat_bubble rar Ce te-a ajuns? = ce ți s-a întâmplat? MDA2 DLRLC
        • format_quote Ce te-a ajuns, dragă Petre? Spune-mi să știu, că mi se rupe inima. RETEGANUL, P. II 56. DLRLC
    • 3.2. figurat Despre o stare sufletească sau fizică: cuprinde, răzbi. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Mă ajungea truda zilei din ajun. SADOVEANU, N. F. 152. DLRLC
      • format_quote Fiind... ajuns de osteneala drumului, puse și el capul jos și-l fură somnul. ISPIRESCU, L. 109. DLRLC
      • format_quote De mergea ce mai mergea, Greu zăduf îl apuca, Osteneala-l ajungea. TEODORESCU, P. P. 438. DLRLC
  • 4. intranzitiv A se întinde până la... DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Părul s-a făcut de-o mie de ori mai nalt de cum era, de-i ajunsese crengile-n nouri! CREANGĂ, P. 293. DLRLC
    • 4.1. A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dragă mi-i lelița naltă, Că-mi dă gură peste poartă; Dar lelița mititea Să-ntindea și n-ajungea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. DLRLC
      • format_quote tranzitiv La noi oamenii își fac grădinile de legumuri pe lîngă casă, de poți ajunge și pin fereastră ce-ți trebuie. SBIERA, P. 180. DLRLC
      • chat_bubble A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina (sau cu strămurarița) la nas, se zice despre un om înfumurat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Acum patru ani, măi Dumitrache Hau, nu-ți ajungeam cu prăjina la nas. SADOVEANU, N. F. 94. DLRLC
        • format_quote Multe capele a sucit [Sultănica]; mulți ochi au jinduit-o; ea, aș, n-aude, nu vede; nu doară c-ar fi fudulă să nu-i ajungi cu strămurarița la nas, dar inima, bat-o pustia: să fii și cu stemă-n frunte, n-o frîngi, tot degeaba. DELAVRANCEA, S. 10. DLRLC
    • 4.2. învechit A umbla mult într-un anumit scop. MDA2
      • chat_bubble învechit A ajunge cu clevetiri = a țese intrigi. MDA2
  • 5. intranzitiv (Despre prețuri) A atinge un anumit nivel. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În țările capitaliste articolele de primă necesitate au ajuns la prețuri foarte ridicate. DLRLC
    • 5.1. prin extensiune (Despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. DEX '09 DEX '98
  • 6. reflexiv A se întâlni, a se împreuna, a se uni. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om. CREANGĂ, P. 192. DLRLC
    • format_quote Trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra rîului. EMINESCU, N. 67. DLRLC
    • 6.1. figurat A se înțelege, a se învoi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se vede că nu s-au ajuns cu tîrgul. ALECSANDRI, T. 348. DLRLC
  • 7. intranzitiv Atinge, realiza, împlini. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A ajunge la un rezultat. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Printr-o muncă asiduă am ajuns la bune rezultate. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal Nu ne-a fost de loc indiferent cum se va ajunge la realizarea planului și la depășirea lui. DLRLC
    • 7.1. intranzitiv tranzitiv A fi în situația de a... DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pînă acum toți rîdeau de Prepeleac, dar acum a ajuns să rîdă el și de dracul. CREANGĂ, P. 51. DLRLC
      • format_quote Eu nu ți-aș dori vrodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. EMINESCU, O. 1147. DLRLC
  • 8. intranzitiv A trece într-o stare nouă, într-un nou fel de viață (ca urmare a unor procese de transformări, de schimbări succesive sau de răsturnări revoluționare). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deveni
    • format_quote Era un om cinstit, muncitor... într-o zi putea ajunge fala gospodăriei. CAMILAR, TEM. 32. DLRLC
    • format_quote Ne-au înșelat [stăpânii de altădată] cum c-au să ne deie pămînt. Nu mi-au dat nici măcar pe-al meu. Am făcut o jalbă la domnie. Cum n-ai primit tu răspuns, așa n-am primit nici eu; și-am ajuns precum mă vezi. SADOVEANU, N. F. 95. DLRLC
    • format_quote Ajunse ca un buștean pîrlit. ISPIRESCU, U. 124. DLRLC
    • format_quote Vei ajunge și tu o dată mare și tare. CREANGĂ, P. 223. DLRLC
    • 8.1. A se vedea, a se pomeni într-o situație nouă sau neașteptată; a se face. DLRLC
    • 8.2. intranzitiv reflexiv peiorativ A se căpătui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Oportunistul se zbate ca s-ajungă. DLRLC
      • format_quote Te-ai ajuns! DLRLC
    • 8.3. (În imprecații) A avea parte numai de lucruri rele și de nenorociri. MDA2
    • 8.4. (În urări) A avea parte numai de lucruri bune și de fericire. MDA2
    • 8.5. învechit Valora. MDA2
      sinonime: valora
    • 8.6. învechit A fi în stare. MDA2
    • chat_bubble A ajunge rău = a se compromite, a fi în situație proastă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ajunsese rău din pricina beției. PAS, Z. I 55. DLRLC
    • chat_bubble A ajunge bine (sau repede) = a dobândi succese, a ajunge departe. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A ajunge pe drumuri = a rămâne fără sprijin. DLRLC
      • diferențiere popular familiar A ajunge pe drumuri sau la sapă de lemn ori (regional) la lulele sau la mucuri de țigări = sărăci. MDA2
        sinonime: sărăci
    • chat_bubble popular A ajunge din pod în glod = decădea. MDA2
      sinonime: decădea
    • chat_bubble popular A ajunge deasupra nevoilor = a ajunge la stare materială mulțumitoare. MDA2
    • chat_bubble A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cum se poate... să ajungă pe mîinile unora și altora, pe care nu putea să-i vază de urîți ce-i erau? ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
    • chat_bubble regional A ajunge la aman = a fi la mare strâmtoare. MDA2
    • chat_bubble A ajunge de pomină. DLRLC
    • chat_bubble A ajunge la sapă de lemn. DLRLC
    • chat_bubble A ajunge în mintea copiilor. DLRLC
    • chat_bubble popular familiar A ajunge în doaga (sau mintea) copiilor = a deveni senil. MDA2
    • chat_bubble A ajunge cal de poștă = a munci fără odihnă. MDA2
    • chat_bubble regional A ajunge slugă la dârloagă = a asculta de ordinele cuiva care îți este inferior ca rang sau pregătire. MDA2
    • chat_bubble regional A ajunge de izbeliște = a ajunge în voia soartei. MDA2
  • 9. intranzitiv reflexiv A fi în cantitate suficientă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Amorului] mii de lacrimi nu-i ajung Și tot mai multe cere. EMINESCU, O. I 189. DLRLC
    • format_quote rar (Reflexiv ca formă și impersonal ca înțeles) Vă poftesc... Slănini grase, Cîrnați lungi, Pîn’ la toamnă să te-ajungi. SEVASTOS, N. 291. DLRLC
    • 9.1. A fi destul. DLRLC
      • format_quote Ajunge o măciucă la un car de oale. DLRLC
      • format_quote Ciorbă lungă, să se ajungă. PAS, L. I 93. DLRLC
    • 9.2. (La indicativ, mai rar la conjunctiv, cu valoare de interjecție, în construcții eliptice) Ajunge! sau ajungă! = destul! MDA2 DLRLC
      • format_quote Ajungă atîta sînge vărsat! NEGRUZZI, S. I 146. DLRLC
    • 9.3. Trebui. MDA2
      sinonime: trebui
    • chat_bubble tranzitiv A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Acu nu mă mai ajunge capu ce-i de făcut. SADOVEANU, N. F. 116. DLRLC
etimologie:

de ajuns / de-ajunslocuțiune adverbială

  • 1. În cantitate suficientă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: destul

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.