parveni vi [At: ROMÂNUL (1857), nr. 2, 23/80 / V: (rar) per~ / Pzi: parvin, (fam) ~viu / E: fr parvenir] 1 A obține fără merite, prin mijloace neoneste, o foarte bună situație materială sau socială. 2 A pătrunde într-o pătură socială înaltă Si: (pop) a se ajunge. 3 (Frm) A reuși să... 4 (D. știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație Si: a sosi. 5 (D. lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct. 6 (D. lumină, zgomote etc.) A se face simțit.

PARVENI, parvin, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge fără merite, prin mijloace neoneste, la o bună situație materială, politică sau socială. Lupta pentru a parveni absoarbe toate puterile păturii așa-zise culte. GHEREA, ST. CR. III 193. 2. (Franțuzism) A reuși într-o acțiune (după oarecare sforțări); a izbuti. Cum văd, ai pierdut trei săptămîni degeaba dacă n-ai parvenit să cunoști pe nimeni. C. PETRESCU, C. V. 66. În fine, am parvenit peste cinci ore să plec și am ajuns la Celei. BOLLIAC, O. 270. ♦ (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație. Să însărcineze pe Bolliac să facă să parvie în mînile comandirului armatei turcești un dar de valoare. GHICA, A. 625.

PARVENI vb. IV. intr. 1. A se ridica, a ajunge la o situație bună fără a avea merite deosebite; a se îmbogăți. 2. A-și atinge scopul, a reuși, a izbuti. 3. (Despre știri) A ajunge (la destinație). [P.i. parvin. / < fr. parvenir].

PARVENI vb. intr. 1. a se ridica, a ajunge la o situație materială sau socială bună fără a avea merite deosebite și folosind mijloace necinstite; a se îmbogăți. 2. a-și atinge scopul, a reuși, a izbuti. 3. (despre știri, scrisori etc.) a ajunge (la destinație). (< fr. parvenir)

A PARVENI parvin intranz. 1) A obține pe căi necinstite o situație materială nemeritată; a se căpătui; a ajunge. 2) (despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație. 3) (mai ales despre zgomote) A se răspândi, venind de departe; a ajunge. /<fr. parvenir

parvenì v. 1. a ajunge la scop, la destinațiune: scrisoarea ta mi-a parvenit; 2. (absolut) a ajunge la onoruri, la avere: nu e greu a parveni.

perveni v vz parveni

*parvín, -venít, a -vení v. intr. (fr. parvenir, lat pervenire). Barb. Fig. Ajung la, ajung să: a parveni la onorurĭ, a parveni să vezĭ. Ajung: cîte greutățĭ pînă să parviĭ!

parveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvin, 2 sg. parvii, 3 sg. parvine, imperf. 1 parveneam; conj. prez. 1 sg. să parvin, 3 să parvină; imper. 2 sg. afirm. parvino

parveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvin, 2 sg. parvii, 1 pl. parvenim, imperf. 3 sg. parvenea; conj. prez. 3 să parvină; ger. parvenind

parveni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvin, imperf. 3 sg. parvenea; conj. prez. 3 sg. și pl. parvină

parveni (ind. prez. 1 sg. parvin, conj. parvină)

parvin, -nă 3 conj.

PARVENI vb. v. ajunge, izbuti, reuși, sosi.

PARVENI vb. 1. v. îmbogăți. 2. v. ajunge.

PARVENI vb. 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a se înstări, a se pricopsi. (S-a îndepărtat de noi de cînd a ~.) 2. a ajunge, (înv.) a prinveni. (A ~ să priceapă mai exact cele întîmplate.)

parveni vb. v. AJUNGE. IZBUTI. REUȘI. SOSI.

parveni (parvin, parvenit), vb. – A se ajunge; a izbuti, a reuși. – Var. înv. perveni. Fr. parvenir și var. din lat. pervenire (la Alecsandri), adaptat la vb. veni. – Der. parvenit, s. m. (ajuns, îmbogățit de curînd), din fr. parvenu.