18 definiții pentru împreuna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPREUNA, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-.Prez. ind. și: (reg.) împreun] – Din împreună.

ÎMPREUNA, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-.Prez. ind. și: (reg.) împreun] – Din împreună.

împreuna [At: CORESI, E. 20/10, ap. COD. VOR. 160/6 / V: ~ura / Pzi: împreun, împreun / E: împreună] 1-2 vtr A (se) aduna Ia un loc. 3-4 vtr A (se) uni. 5-6 vtr A (se) îmbina. 7-8 vtrr (A săvârși sau) a face să săvârșească actul sexual. 9 vt (Rar) A întruni. 10-11 vtr A (se) căsători. 12 vr A se întâlni. 13 vt (Înv) A întâmpina.

ÎMPREUNA, împreun și împreunez, vb. I. Refl. 1. A se aduna la un loc, a se uni; a se îmbina. Cînd umbrele se împreunară în amurgul serii, Ileana se ridică de pe piatră. SLAVICI, N. I 65. Limba rîurilor blîndă, ale codrilor suspine, Glasul lumii, glasul mării se-mpreună-n infinit. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Fig. Bătrînu-și pleacă geana și iar rămîne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună. EMINESCU, O. I 98. ◊ Tranz. Mută fluvii și le împreună, Și le-abate albia străbună; Răsădește proaspătă pădure Pe întinderi de nisipuri sure. D. BOTEZ, F. S. 16. Înainte de a dormi, ea își împreuna mînile. EMINESCU, N. 67. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A întruni, a cumula. Emirii... pe lîngă autoritatea mireană împreunau și pe cea bisericească. BĂLCESCU, O. II 44. 2. (Despre ființe de sex opus) A se împerechea. Und’ s-a pomenit Și s-a auzit Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. Unde s-au aflat Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare? ALECSANDRI, P. P. 117. – Accentuat și: împreun (EMINESCU, O. I 97).

A ÎMPREUNA ~ez tranz. A face să se împreuneze; a îmbina; a contopi. ~ culorile. [Sil. îm-pre-u-] /Din împreună

A SE ÎMPREUNA pers. 3 se ~ea intranz. 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. 2) (despre ființe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împerechea. /Din împreună

împreuná v. a uni un lucru cu altul, a strânge la un loc. [Compus din în-pre-un].

împreún și -éz, a v. tr. Pun împreună, unesc. Împărechez. V. refl. Mă unesc: ramurile arborilor se împreună. Mă împărechez (vorbind de sexurĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împreuna (a ~) (desp. -pre-u-) vb., ind. prez. 1 sg. împreunez, 3 împreunea; conj. prez. 1 sg. să împreunez, 3 să împreuneze

!împreuna (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreunea

împreuna vb. (sil. -pre-u-), ind. prez. 1 sg. împreunez/împreun, 3 sg. și pl. împreunează/împreu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPREUNA vb. v. însuma, întruni.

ÎMPREUNA vb. 1. v. asambla. 2. v. îmbina. 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 4. v. îmbuca. 5. v. împerechea.

ÎMPREUNA vb. 1. a asambla, a fixa, a îmbina, a monta, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui ansamblu.) 2. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) îngemăna, a (se) uni. (Cum ~ aceste elemente?) 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 4. a (se) goni, a (se) împerechea, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)

A împreuna ≠ a despreuna, a dezuni, a răzleți, a separa

A (se) împreuna ≠ a (se) despărți, a (se) separa

Intrare: împreuna
împreuna1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: îm-pre-u-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunare
  • ‑mpreunare
  • împreunat
  • ‑mpreunat
  • împreunatu‑
  • ‑mpreunatu‑
  • împreunând
  • ‑mpreunând
  • împreunându‑
  • ‑mpreunându‑
singular plural
  • împreunea
  • ‑mpreunea
  • împreunați
  • ‑mpreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împreunez
  • ‑mpreunez
(să)
  • împreunez
  • ‑mpreunez
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (tu)
  • împreunezi
  • ‑mpreunezi
(să)
  • împreunezi
  • ‑mpreunezi
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunași
  • ‑mpreunași
  • împreunaseși
  • ‑mpreunaseși
a III-a (el, ea)
  • împreunea
  • ‑mpreunea
(să)
  • împreuneze
  • ‑mpreuneze
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreună
  • ‑mpreună
  • împreunase
  • ‑mpreunase
plural I (noi)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
(să)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunarăm
  • ‑mpreunarăm
  • împreunaserăm
  • ‑mpreunaserăm
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (voi)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
(să)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunarăți
  • ‑mpreunarăți
  • împreunaserăți
  • ‑mpreunaserăți
  • împreunaseți
  • ‑mpreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • împreunea
  • ‑mpreunea
(să)
  • împreuneze
  • ‑mpreuneze
  • împreunau
  • ‑mpreunau
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunaseră
  • ‑mpreunaseră
împreuna2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunare
  • ‑mpreunare
  • împreunat
  • ‑mpreunat
  • împreunatu‑
  • ‑mpreunatu‑
  • împreunând
  • ‑mpreunând
  • împreunându‑
  • ‑mpreunându‑
singular plural
  • împreu
  • ‑mpreu
  • împreunați
  • ‑mpreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împreun
  • ‑mpreun
(să)
  • împreun
  • ‑mpreun
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (tu)
  • împreuni
  • ‑mpreuni
(să)
  • împreuni
  • ‑mpreuni
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunași
  • ‑mpreunași
  • împreunaseși
  • ‑mpreunaseși
a III-a (el, ea)
  • împreu
  • ‑mpreu
(să)
  • împreune
  • ‑mpreune
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreună
  • ‑mpreună
  • împreunase
  • ‑mpreunase
plural I (noi)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
(să)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunarăm
  • ‑mpreunarăm
  • împreunaserăm
  • ‑mpreunaserăm
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (voi)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
(să)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunarăți
  • ‑mpreunarăți
  • împreunaserăți
  • ‑mpreunaserăți
  • împreunaseți
  • ‑mpreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • împreu
  • ‑mpreu
(să)
  • împreune
  • ‑mpreune
  • împreunau
  • ‑mpreunau
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunaseră
  • ‑mpreunaseră
împreura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împreuna, împreunezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd umbrele se împreunară în amurgul serii, Ileana se ridică de pe piatră. SLAVICI, N. I 65. DLRLC
    • format_quote Limba rîurilor blîndă, ale codrilor suspine, Glasul lumii, glasul mării se-mpreună-n infinit. EMINESCU, O. IV 119. DLRLC
    • format_quote figurat Bătrînu-și pleacă geana și iar rămîne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună. EMINESCU, O. I 98. DLRLC
    • format_quote Mută fluvii și le împreună, Și le-abate albia străbună; Răsădește proaspătă pădure Pe întinderi de nisipuri sure. D. BOTEZ, F. S. 16. DLRLC
    • format_quote Înainte de a dormi, ea își împreuna mînile. EMINESCU, N. 67. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar Cumula, însuma, întruni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Emirii... pe lîngă autoritatea mireană împreunau și pe cea bisericească. BĂLCESCU, O. II 44. DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc tranzitiv factitiv A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împerechea
    • format_quote Und’ s-a pomenit Și s-a auzit Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. DLRLC
    • format_quote Unde s-au aflat Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare? ALECSANDRI, P. P. 117. DLRLC
  • comentariu Accentuat și: împreun. DLRLC
etimologie:
  • împreună DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.