4 intrări

49 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jupit2, ~ă a vz jupuit2

JUPÍT, -Ă adj. v. jupuit2.

JUPÍT, -Ă, jupiți, -te, adj. v. jupuit2.

JUPÍT, -Ă, jupiți, -te, adj. (Regional) Jupuit. Piele jupită.Iată-l colo jos lungit... Lîngă focul de nuiele Unde ard jupiți de pele Patru miei de la ispas. ALECSANDRI, P. II 105. ◊ (Substantivat; la vocativ, depreciativ, despre cai) Hi, hi, mînca-v-ar lupii... hi, jupitule! ALECSANDRI, T. 394.

jupui [At: ALEXANDRESCU, M. 330 / V: ~pi, ~poi, ~poia, (înv) jep~, jip~, / Pzi: jupoi, ~esc / E: bg жупя] 1 vt A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului Si: (pop) a beli. 2 vt (Spc) A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. 3 vr (D. piele) A se coji. 4 vr (Med) A se descuama. 5 vt (C. i. arbori) A curăța de coajă. 6 vt (D. fasole, mazăre) A scoate boabele din păstaie. 7 vt (Fig) A lua cuiva tot ce are Si: a jefui, a prăda. 8 vt (Trs) A lovi. 9 vr A se juli (2).

jupuit1 sn [At: PISCUPESCU, O. 300 / V: ~pit / Pl: (rar) ~uri / E: jupui] 1-3 Jupuire (1-3). 4 (Spc) Descuamare. 5-6 Jupuire (5-6). 7 Jefuire (1). 8 (Trs) Lovire.

jupuit2, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 479 / V: ~pit, ~poiat, ~poit, ~iat / Pl: ~iți, ~e / E: jupui] 1 (D. piele) Tras de pe corp. 2 (D. un animal) Cu pielea luată de pe corp Si: belit. 3 (D. piele) Cojit. 4 (Spc) Descuamat. 5 (D. arbori) Curățat de coajă. 6 (Fig; d. oameni) Jefuit. 7 (Trs) Lovit. 8 (D. pereți, tencuială) Coșcovit. 9 (Pex; d. haine) Deteriorat. 10 (Reg; d. cai) Bătrân și slab.

JUPÍ vb. IV v. jupui.

JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia.

JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia.

JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui.

JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui.

JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.

JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) cojit. ♦ (despre lucruri) Ros, uzat. [Var.: (reg.) jupít, -ă, adj.] – V. jupui.

JUPÍ, jupesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A jupui (1). Să-i jupești pielea, iar capul să-l iei așa întreg. CREANGĂ, P. 225. Trupu-i de pele jupea. ALECSANDRI, P. P. 212. ◊ Absol. Luați-l și legați-l și să-mi jupiți din spinarea lui de-o păreche de papuci. SADOVEANU, O. A. IV 31. ◊ Refl. I se jupește un fel de pieliță. ȘEZ. III 205. ◊ (Cu privire la arbori) Au jupit vro cîțiva tei. SBIERA, P. 181. 2. Fig. A jupui (2). Și cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? adăugi Spancioc. – Cu averile voastre, nu cu banii țăranilor pe care-i jupiți voi. NEGRUZZI, S. I 140. Trăind în volnicie și sîlă [boierii] Jupesc țoată țara fără milă. BUDAI-DELEANU, Ț. 394.

JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A curăța de piele, a lua pielea de pe corp; a beli. Găsesc într-o dimineață pe părintele Ioil jupuind un berbec în dosul stăreției. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. Se făcea că vrea să-l jupoaie de viu. ISPIRESCU, L. 108. Oleoleo, spurcat ciocoi, De te-aș prinde-n sat la noi... De piele să te jupoi. TEODORESCU, P. P. 295. ♦ A răni superficial, a juli. Te-ai împiedicat și-ai căzut și ți-ai jupuit genunchii. PAS, Z. I 16. ♦ (Rar; cu privire la arbori) A curăța de coajă; (cu privire la cereale) a îmblăti; (cu privire la porumb) a curăța știuletele de foi. Stroe și Bîlea... au început să jupoaie porumbul. PREDA, Î. 148. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A lua cuiva tot ce are, a jefui, a spolia; a lua pielea de pe cineva. Prietenii ăia ai dumitale, negustorii din Budești... Te jupoaie binișor, tovarășe. DUMITRIU, N. 268. Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi!... Ne jupoaie și ne bate Ca pe vitele-njugate. ANT. LIT. POP. I 558. ◊ (Întărit cu complementul «pielea», «șapte piei» etc.) A fost secetă, foamete... unii au jupuit de pe alții șapte rînduri de piei, trebuie să vie o dreptate. CAMILAR, TEM. 6. ◊ Absol. Drum pe-aicea n-a făcut Stăpînirea din trecut, Că domnii cît jupuiră N-au avut de oameni milă: Supt-au ei și s-au umflat, Dară cale n-au durat! DEȘLIU, M. 23.

arată toate definițiile

Intrare: jupit
jupit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jupui
verb (VT345)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jupui
  • jupuire
  • jupuit
  • jupuitu‑
  • jupuind
  • jupuindu‑
singular plural
  • jupoaie
  • jupuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupuiam
  • jupuii
  • jupuisem
a II-a (tu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupuiai
  • jupuiși
  • jupuiseși
a III-a (el, ea)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupuia
  • jupui
  • jupuise
plural I (noi)
  • jupuim
(să)
  • jupuim
  • jupuiam
  • jupuirăm
  • jupuiserăm
  • jupuisem
a II-a (voi)
  • jupuiți
(să)
  • jupuiți
  • jupuiați
  • jupuirăți
  • jupuiserăți
  • jupuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupuiau
  • jupui
  • jupuiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jupi
  • jupire
  • jupit
  • jupitu‑
  • jupind
  • jupindu‑
singular plural
  • jupește
  • jupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jupesc
(să)
  • jupesc
  • jupeam
  • jupii
  • jupisem
a II-a (tu)
  • jupești
(să)
  • jupești
  • jupeai
  • jupiși
  • jupiseși
a III-a (el, ea)
  • jupește
(să)
  • jupească
  • jupea
  • jupi
  • jupise
plural I (noi)
  • jupim
(să)
  • jupim
  • jupeam
  • jupirăm
  • jupiserăm
  • jupisem
a II-a (voi)
  • jupiți
(să)
  • jupiți
  • jupeați
  • jupirăți
  • jupiserăți
  • jupiseți
a III-a (ei, ele)
  • jupesc
(să)
  • jupească
  • jupeau
  • jupi
  • jupiseră
jupoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jupuit (adj.)
jupuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuit
  • jupuitul
  • jupuitu‑
  • jupui
  • jupuita
plural
  • jupuiți
  • jupuiții
  • jupuite
  • jupuitele
genitiv-dativ singular
  • jupuit
  • jupuitului
  • jupuite
  • jupuitei
plural
  • jupuiți
  • jupuiților
  • jupuite
  • jupuitelor
vocativ singular
plural
jupit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupit
  • jupitul
  • jupitu‑
  • jupi
  • jupita
plural
  • jupiți
  • jupiții
  • jupite
  • jupitele
genitiv-dativ singular
  • jupit
  • jupitului
  • jupite
  • jupitei
plural
  • jupiți
  • jupiților
  • jupite
  • jupitelor
vocativ singular
plural
jupoit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupoit
  • jupoitul
  • jupoitu‑
  • jupoi
  • jupoita
plural
  • jupoiți
  • jupoiții
  • jupoite
  • jupoitele
genitiv-dativ singular
  • jupoit
  • jupoitului
  • jupoite
  • jupoitei
plural
  • jupoiți
  • jupoiților
  • jupoite
  • jupoitelor
vocativ singular
plural
jupoiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupoiat
  • jupoiatul
  • jupoiatu‑
  • jupoia
  • jupoiata
plural
  • jupoiați
  • jupoiații
  • jupoiate
  • jupoiatele
genitiv-dativ singular
  • jupoiat
  • jupoiatului
  • jupoiate
  • jupoiatei
plural
  • jupoiați
  • jupoiaților
  • jupoiate
  • jupoiatelor
vocativ singular
plural
jupuiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuiat
  • jupuiatul
  • jupuiatu‑
  • jupuia
  • jupuiata
plural
  • jupuiați
  • jupuiații
  • jupuiate
  • jupuiatele
genitiv-dativ singular
  • jupuiat
  • jupuiatului
  • jupuiate
  • jupuiatei
plural
  • jupuiați
  • jupuiaților
  • jupuiate
  • jupuiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: jupuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuit
  • jupuitul
  • jupuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jupuit
  • jupuitului
plural
vocativ singular
plural
jupit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupit
  • jupitul
  • jupitu‑
  • jupi
  • jupita
plural
  • jupiți
  • jupiții
  • jupite
  • jupitele
genitiv-dativ singular
  • jupit
  • jupitului
  • jupite
  • jupitei
plural
  • jupiți
  • jupiților
  • jupite
  • jupitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jupui jupi jupoi

  • 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: beli despuia jumuli 7 exemple
    exemple
    • Găsesc într-o dimineață pe părintele Ioil jupuind un berbec în dosul stăreției. VLAHUȚĂ, O. A. II 95.
      surse: DLRLC
    • Se făcea că vrea să-l jupoaie de viu. ISPIRESCU, L. 108.
      surse: DLRLC
    • Oleoleo, spurcat ciocoi, De te-aș prinde-n sat la noi... De piele să te jupoi. TEODORESCU, P. P. 295.
      surse: DLRLC
    • Să-i jupești pielea, iar capul să-l iei așa întreg. CREANGĂ, P. 225.
      surse: DLRLC
    • Trupu-i de pele jupea. ALECSANDRI, P. P. 212.
      surse: DLRLC
    • absolut Luați-l și legați-l și să-mi jupiți din spinarea lui de-o păreche de papuci. SADOVEANU, O. A. IV 31.
      surse: DLRLC
    • reflexiv I se jupește un fel de pieliță. ȘEZ. III 205.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. reflexiv A se descuama.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. tranzitiv reflexiv A (se) juli; a (se) răni superficial; a (se) zdreli.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Te-ai împiedicat și-ai căzut și ți-ai jupuit genunchii. PAS, Z. I 16.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. A curăța un arbore de coajă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: coji un exemplu
        exemple
        • Au jupit vro cîțiva tei. SBIERA, P. 181.
          surse: DLRLC
      • 1.3.2. Cu privire la cereale:
        surse: DLRLC sinonime: îmblăti
        • 1.3.2.1. (Cu privire la porumb) A curăța știuletele de foi.
          surse: DLRLC un exemplu
          exemple
          • Stroe și Bîlea... au început să jupoaie porumbul. PREDA, Î. 148.
            surse: DLRLC
  • 2. figurat A lua cuiva tot ce are.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: despuia jecmăni jefui prăda spolia 6 exemple
    exemple
    • Prietenii ăia ai dumitale, negustorii din Budești... Te jupoaie binișor, tovarășe. DUMITRIU, N. 268.
      surse: DLRLC
    • Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi!... Ne jupoaie și ne bate Ca pe vitele-njugate. ANT. LIT. POP. I 558.
      surse: DLRLC
    • Și cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? adăugi Spancioc. – Cu averile voastre, nu cu banii țăranilor pe care-i jupiți voi. NEGRUZZI, S. I 140.
      surse: DLRLC
    • Trăind în volnicie și sîlă [boierii] Jupesc țoată țara fără milă. BUDAI-DELEANU, Ț. 394.
      surse: DLRLC
    • (Întărit cu complementul «pielea», «șapte piei» etc.) A fost secetă, foamete... unii au jupuit de pe alții șapte rînduri de piei, trebuie să vie o dreptate. CAMILAR, TEM. 6.
      surse: DLRLC
    • absolut Drum pe-aicea n-a făcut Stăpînirea din trecut, Că domnii cît jupuiră N-au avut de oameni milă: Supt-au ei și s-au umflat, Dară cale n-au durat! DEȘLIU, M. 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

jupuit (adj.) jupit jupoit jupoiat jupuiat

  • 1. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: belit (adj.) 5 exemple
    exemple
    • [Epizootia] se poate propaga... prin resturile animalelor moarte, prin pielea lor jupuită proaspătă. I. IONESCU, D. 479.
      surse: DLRLC
    • Ieși în urmă d-acei nerozi copii tras, Jupuit, ca vai de dînsul, la picioare, mîini și nas. PANN, N. H. 5.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Ce răscumpărare se poate da poporului... pentru jupuiții de vii și rupții în patru de cai. SADOVEANU, E. 55.
      surse: DLRLC
    • Iată-l colo jos lungit... Lîngă focul de nuiele Unde ard jupiți de pele Patru miei de la ispas. ALECSANDRI, P. II 105.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat depreciativ (La vocativ, despre cai) Hi, hi, mînca-v-ar lupii... hi, jupitule! ALECSANDRI, T. 394.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09
    • 1.3. figurat neobișnuit Fără pene, fără păr.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • La poalele lor cuibează vulturii cei falnici cu late pene negre, precum și cei suri al căror cioc ascuțit și aprig la pradă răsare hidos din ale lor grumazuri jupuite și golașe. ODOBESCU, S. III 16.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Despre arbori:
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cojit descojit (adj.) un exemplu
      exemple
      • Jupuiți de coajă, învălmășiți cu bolovanii care i-au zdrobit, brazii stau mărturie despre cumplita putere a Oltului. BOGZA, C. O. 99.
        surse: DLRLC
    • 1.5. Despre tencuială:
      surse: DLRLC sinonime: coșcovit
    • 1.6. Despre lucruri:
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ros uzat un exemplu
      exemple
      • Un vătăjel, c-o manta ferfenițită și cu un chipiu care nu mai avea nici o formă, încins c-un tesac cu teaca jupuită, aștepta liniștit la o parte. SADOVEANU, O. III 372.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi jupui
    surse: DEX '09

jupuit (s.n.) jupit

etimologie:

  • vezi jupui
    surse: DEX '09 DEX '98