29 de definiții pentru jupui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia.

JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia.

jupui [At: ALEXANDRESCU, M. 330 / V: ~pi, ~poi, ~poia, (înv) jep~, jip~, / Pzi: jupoi, ~esc / E: bg жупя] 1 vt A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului Si: (pop) a beli. 2 vt (Spc) A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. 3 vr (D. piele) A se coji. 4 vr (Med) A se descuama. 5 vt (C. i. arbori) A curăța de coajă. 6 vt (D. fasole, mazăre) A scoate boabele din păstaie. 7 vt (Fig) A lua cuiva tot ce are Si: a jefui, a prăda. 8 vt (Trs) A lovi. 9 vr A se juli (2).

JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A curăța de piele, a lua pielea de pe corp; a beli. Găsesc într-o dimineață pe părintele Ioil jupuind un berbec în dosul stăreției. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. Se făcea că vrea să-l jupoaie de viu. ISPIRESCU, L. 108. Oleoleo, spurcat ciocoi, De te-aș prinde-n sat la noi... De piele să te jupoi. TEODORESCU, P. P. 295. ♦ A răni superficial, a juli. Te-ai împiedicat și-ai căzut și ți-ai jupuit genunchii. PAS, Z. I 16. ♦ (Rar; cu privire la arbori) A curăța de coajă; (cu privire la cereale) a îmblăti; (cu privire la porumb) a curăța știuletele de foi. Stroe și Bîlea... au început să jupoaie porumbul. PREDA, Î. 148. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A lua cuiva tot ce are, a jefui, a spolia; a lua pielea de pe cineva. Prietenii ăia ai dumitale, negustorii din Budești... Te jupoaie binișor, tovarășe. DUMITRIU, N. 268. Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi!... Ne jupoaie și ne bate Ca pe vitele-njugate. ANT. LIT. POP. I 558. ◊ (Întărit cu complementul «pielea», «șapte piei» etc.) A fost secetă, foamete... unii au jupuit de pe alții șapte rînduri de piei, trebuie să vie o dreptate. CAMILAR, TEM. 6. ◊ Absol. Drum pe-aicea n-a făcut Stăpînirea din trecut, Că domnii cît jupuiră N-au avut de oameni milă: Supt-au ei și s-au umflat, Dară cale n-au durat! DEȘLIU, M. 23.

A JUPUÍ jupói tranz. 1) (animale moarte) A curăța de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (arbori, plante) A curăța de coajă; a coji. 3) fig. (persoane) A lipsi de avere; a prăda; a jecmăni; a jefui; a despuia. /<bulg. župia

A SE JUPUÍ mă ~iésc intranz. (despre persoane) A se răni ușor la suprafață; a se zdreli; a se juli. /<bulg. župia

jupuì v. 1. a lua pielea de pe o ființă vie (Mold. jupi: să-i jupești pielea Cr.); 2. fig. a despuia. [Origină necunoscută].

JUPÍ vb. IV v. jupui.

JUPÍ, jupesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A jupui (1). Să-i jupești pielea, iar capul să-l iei așa întreg. CREANGĂ, P. 225. Trupu-i de pele jupea. ALECSANDRI, P. P. 212. ◊ Absol. Luați-l și legați-l și să-mi jupiți din spinarea lui de-o păreche de papuci. SADOVEANU, O. A. IV 31. ◊ Refl. I se jupește un fel de pieliță. ȘEZ. III 205. ◊ (Cu privire la arbori) Au jupit vro cîțiva tei. SBIERA, P. 181. 2. Fig. A jupui (2). Și cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? adăugi Spancioc. – Cu averile voastre, nu cu banii țăranilor pe care-i jupiți voi. NEGRUZZI, S. I 140. Trăind în volnicie și sîlă [boierii] Jupesc țoată țara fără milă. BUDAI-DELEANU, Ț. 394.

jupóĭ și jupuĭésc, a -í (vest) și jupésc (est) v. tr. (cp. cu germ. schuppen, a răzui solziĭ, și cu ung. zsúpolni, a acoperi cu paĭe. – El jupoaĭe; jupuĭam; jupuisem, jupuind). Iaŭ pelea, despoĭ de pele, saŭ și de scoarță: a jupi o oaĭe, un copac. Fig. Despoĭ, spoliez: a jupi lumea pin birurĭ, pin prețurĭ marĭ. V. refl. Aceste mănușĭ se jupoaĭe, se strică ca cum s’ar lua o pătură din pelea lor. – Vechĭ. A jepuĭ (Cant.), a jipui (Dos.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jupui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupoi, 3 jupoaie, imperf. 3 sg. jupuia; ger. jupuind

jupuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd

jupui (ind. prez. 1 sg. jupoi, 3 sg. și pl. jupoaie)

jupi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jupesc, imperf. 3 sg. jupea; conj. prez. 3 să jupească

jupí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jupésc, imperf. 3 sg. jupeá; conj. prez. 3 sg. și pl. jupeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUPUÍ vb. 1. (pop.) a beli, (înv. și reg.) a despuia, (reg.) a mezdreli, a mezdri. (A ~ un animal.) 2. v. juli. 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâța. (Pielea i s-a ~.) 4. v. descoji.

JUPUI vb. 1. (pop.) a beli, (înv. și reg.) a despuia, (reg.) a mezdreli, a mezdri. (A ~ un animal.) 2. a (se) juli, a (se) zdreli, a (se) zgîria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropși, (înv. și reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Și-a ~ pielea la un deget.) 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărîța. (Pielea i s-a ~.) 4. a coji, a descoji, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

JUPÍ vb. v. coji, descuama, jupui, scoroji.

jupi vb. v. COJI. DESCUAMA. JUPUI. SCOROJI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jupuí (-uiésc, jupuít),1. A îndepărta pielea de pe corp. – 2. A juli. – 3. A lua cuiva totul, a vinde scump. – 4. A bate, a ciomăgi. – Var. jupi. Bg. župja „a curăța un arbore de coajă” (DAR). Este probabilă der. din sl. (iz)lupiti „a prăda” (Cihac, II, 162). – Der. jupuitor, adj. (care jupoaie); jupuială, s. f. (jupuitură); jupuitură, s. f. (rană produsă prin jupuirea pielii; acțiunea de a jupui); jupeli, vb. (a opări), cu suf. expresiv -li (Graur, BL, VI, 146).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a jupui de viu (pe cineva) expr. 1. a bate foarte tare (pe cineva). 2. a-i lua (cuiva) toți banii.

Intrare: jupui
verb (VT345)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jupui
  • jupuire
  • jupuit
  • jupuitu‑
  • jupuind
  • jupuindu‑
singular plural
  • jupoaie
  • jupuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupuiam
  • jupuii
  • jupuisem
a II-a (tu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupuiai
  • jupuiși
  • jupuiseși
a III-a (el, ea)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupuia
  • jupui
  • jupuise
plural I (noi)
  • jupuim
(să)
  • jupuim
  • jupuiam
  • jupuirăm
  • jupuiserăm
  • jupuisem
a II-a (voi)
  • jupuiți
(să)
  • jupuiți
  • jupuiați
  • jupuirăți
  • jupuiserăți
  • jupuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupuiau
  • jupui
  • jupuiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jupi
  • jupire
  • jupit
  • jupitu‑
  • jupind
  • jupindu‑
singular plural
  • jupește
  • jupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jupesc
(să)
  • jupesc
  • jupeam
  • jupii
  • jupisem
a II-a (tu)
  • jupești
(să)
  • jupești
  • jupeai
  • jupiși
  • jupiseși
a III-a (el, ea)
  • jupește
(să)
  • jupească
  • jupea
  • jupi
  • jupise
plural I (noi)
  • jupim
(să)
  • jupim
  • jupeam
  • jupirăm
  • jupiserăm
  • jupisem
a II-a (voi)
  • jupiți
(să)
  • jupiți
  • jupeați
  • jupirăți
  • jupiserăți
  • jupiseți
a III-a (ei, ele)
  • jupesc
(să)
  • jupească
  • jupeau
  • jupi
  • jupiseră
verb (VT344)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jupoi
  • jupoire
  • jupoit
  • jupoitu‑
  • jupoind
  • jupoindu‑
singular plural
  • jupoaie
  • jupoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupoiam
  • jupoii
  • jupoisem
a II-a (tu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupoiai
  • jupoiși
  • jupoiseși
a III-a (el, ea)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupoia
  • jupoi
  • jupoise
plural I (noi)
  • jupoim
(să)
  • jupoim
  • jupoiam
  • jupoirăm
  • jupoiserăm
  • jupoisem
a II-a (voi)
  • jupoiți
(să)
  • jupoiți
  • jupoiați
  • jupoirăți
  • jupoiserăți
  • jupoiseți
a III-a (ei, ele)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupoiau
  • jupoi
  • jupoiseră
verb (VT107)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jupoia
  • jupoiere
  • jupoiat
  • jupoiatu‑
  • jupoind
  • jupoindu‑
singular plural
  • jupoaie
  • jupoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupoiam
  • jupoiai
  • jupoiasem
a II-a (tu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupoiai
  • jupoiași
  • jupoiaseși
a III-a (el, ea)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupoia
  • jupoie
  • jupoiase
plural I (noi)
  • jupoiem
(să)
  • jupoiem
  • jupoiam
  • jupoiarăm
  • jupoiaserăm
  • jupoiasem
a II-a (voi)
  • jupoiați
(să)
  • jupoiați
  • jupoiați
  • jupoiarăți
  • jupoiaserăți
  • jupoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupoiau
  • jupoia
  • jupoiaseră
verb (VT345)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jepui
  • jepuire
  • jepuit
  • jepuitu‑
  • jepuind
  • jepuindu‑
singular plural
  • jepoaie
  • jepuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jepoi
(să)
  • jepoi
  • jepuiam
  • jepuii
  • jepuisem
a II-a (tu)
  • jepoi
(să)
  • jepoi
  • jepuiai
  • jepuiși
  • jepuiseși
a III-a (el, ea)
  • jepoaie
(să)
  • jepoaie
  • jepuia
  • jepui
  • jepuise
plural I (noi)
  • jepuim
(să)
  • jepuim
  • jepuiam
  • jepuirăm
  • jepuiserăm
  • jepuisem
a II-a (voi)
  • jepuiți
(să)
  • jepuiți
  • jepuiați
  • jepuirăți
  • jepuiserăți
  • jepuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jepoaie
(să)
  • jepoaie
  • jepuiau
  • jepui
  • jepuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jipui
  • jipuire
  • jipuit
  • jipuitu‑
  • jipuind
  • jipuindu‑
singular plural
  • jipuiește
  • jipuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jipuiesc
(să)
  • jipuiesc
  • jipuiam
  • jipuii
  • jipuisem
a II-a (tu)
  • jipuiești
(să)
  • jipuiești
  • jipuiai
  • jipuiși
  • jipuiseși
a III-a (el, ea)
  • jipuiește
(să)
  • jipuiască
  • jipuia
  • jipui
  • jipuise
plural I (noi)
  • jipuim
(să)
  • jipuim
  • jipuiam
  • jipuirăm
  • jipuiserăm
  • jipuisem
a II-a (voi)
  • jipuiți
(să)
  • jipuiți
  • jipuiați
  • jipuirăți
  • jipuiserăți
  • jipuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jipuiesc
(să)
  • jipuiască
  • jipuiau
  • jipui
  • jipuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jupui, jupoiverb

  • 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Găsesc într-o dimineață pe părintele Ioil jupuind un berbec în dosul stăreției. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. DLRLC
    • format_quote Se făcea că vrea să-l jupoaie de viu. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
    • format_quote Oleoleo, spurcat ciocoi, De te-aș prinde-n sat la noi... De piele să te jupoi. TEODORESCU, P. P. 295. DLRLC
    • format_quote Să-i jupești pielea, iar capul să-l iei așa întreg. CREANGĂ, P. 225. DLRLC
    • format_quote Trupu-i de pele jupea. ALECSANDRI, P. P. 212. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Luați-l și legați-l și să-mi jupiți din spinarea lui de-o păreche de papuci. SADOVEANU, O. A. IV 31. DLRLC
    • format_quote reflexiv I se jupește un fel de pieliță. ȘEZ. III 205. DLRLC
    • 1.1. prin specializare A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. DEX '09 MDA2 DEX '98
    • 1.2. reflexiv (Despre piele) A se coji. MDA2
      sinonime: coji
    • 1.3. reflexiv A se descuama. DEX '09 MDA2 DEX '98
      sinonime: descuama
    • 1.4. tranzitiv reflexiv A (se) juli; a (se) răni superficial; a (se) zdreli. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Te-ai împiedicat și-ai căzut și ți-ai jupuit genunchii. PAS, Z. I 16. DLRLC
      • 1.4.1. A curăța un arbore de coajă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
        sinonime: coji
        • format_quote Au jupit vro cîțiva tei. SBIERA, P. 181. DLRLC
      • 1.4.2. Cu privire la cereale: îmblăti. DLRLC
        sinonime: îmblăti
        • 1.4.2.1. (Cu privire la porumb) A curăța știuletele de foi. DLRLC
          • format_quote Stroe și Bîlea... au început să jupoaie porumbul. PREDA, Î. 148. DLRLC
    • 1.5. tranzitiv (Despre fasole, mazăre) A scoate boabele din păstaie. MDA2
  • 2. figurat A lua cuiva tot ce are. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Prietenii ăia ai dumitale, negustorii din Budești... Te jupoaie binișor, tovarășe. DUMITRIU, N. 268. DLRLC
    • format_quote Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi!... Ne jupoaie și ne bate Ca pe vitele-njugate. ANT. LIT. POP. I 558. DLRLC
    • format_quote Și cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? adăugi Spancioc. – Cu averile voastre, nu cu banii țăranilor pe care-i jupiți voi. NEGRUZZI, S. I 140. DLRLC
    • format_quote Trăind în volnicie și sîlă [boierii] Jupesc țoată țara fără milă. BUDAI-DELEANU, Ț. 394. DLRLC
    • format_quote (Întărit cu complementul «pielea», «șapte piei» etc.) A fost secetă, foamete... unii au jupuit de pe alții șapte rînduri de piei, trebuie să vie o dreptate. CAMILAR, TEM. 6. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Drum pe-aicea n-a făcut Stăpînirea din trecut, Că domnii cît jupuiră N-au avut de oameni milă: Supt-au ei și s-au umflat, Dară cale n-au durat! DEȘLIU, M. 23. DLRLC
  • 3. tranzitiv regional Lovi. MDA2
    sinonime: lovi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.