jupuire sf [At: (a. 1801) IORGA, S. D. 140 / V: ~pire, ~poie~ / Pl: ~ri / E: jupui] 1 Îndepărtare a pielii de pe corp sau de pe o parte a corpului Si: jupuit¹ (1). 2 (Spc) Separare a pielii de pe corpul animalului sacrificat Si: belire, jupuit¹ (2). 3 Cojire a pielii Si: jupuit¹ (3). 4 (Spc) Descuamare. 5 Curățare de coajă a unui arbore Si: jupuit¹ (5). 6 Scoatere a boabelor din păstăile de mazăre, fasole etc. Si: jupuit¹ (6). 7 Jefuire (1). 8 (Trs) Lovire.

JUPUIRE, jupuiri, s. f. Acțiunea de a jupui și rezultatul ei.

JUPIRE s. f. v. jupuire.

jupire sf vz jupuire

jupoiere sf vz jupuire

JUPIRE, jupiri, s. f. v. jupuire.

JUPIRE, jupiri, s. f. (Regional) Jupuire.

jupuire s. f., g.-d. art. jupuirii; pl. jupuiri

jupuire s. f., g.-d. art. jupuirii; pl. jupuiri

jupuire s. f., g.-d. art. jupuirii; pl. jupuiri

jupire (reg.) s. f., g.-d. art. jupirii; pl. jupiri

jupire (reg.) s. f., g.-d. art. jupirii; pl. jupiri

jupire s. f., g.-d. art. jupirii; pl. jupiri

JUPUIRE s. v. jecmăneală, jefuire.

JUPUIRE s. 1. jupuială, jupuit, (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. v. julire. 3. v. descuamare. 4. v. descojire.

JUPUIRE s. 1. jupuială, jupuit, (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. julire, julit, jupuit, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.) 3. cojire, descuamare, (rar) scămoșare, (înv.) tărîțare. (~ pielii.) 4. cojeală, cojire, descojire. (~ unui arbore.)