lovire sf [At: NEAGOE, ÎNV. 182/7 / Pl: ~ri / E: lovi] 1-2 Lovitură (1-2). 3 Efect produs de lovire (2). 4 Atingere bruscă și puternică Si: izbitură, (înv) lovit¹ (9), lovitură (10). 5 (Îlav) Cu o ~ Dintr-o dată. 6 (Pfm; îe) A da ~a (cea) de moarte A da cuiva lovitura mortală. 7 (Fig) Jignire. 8 (Fig) Acțiune fermă întreprinsă asupra cuiva pentru atingerea unui scop. 9 Bătaie. 10 (Ccr) Contuzie. 11 (Fig) Prejudiciu. 12 (Fig) Lezare. 13 (Lpl) Izbire repetată cu un corp tare în ceva Si: (înv) lovit¹ (10). 14 Sunet produs de o lovire (12) Si: (înv) lovit¹ (11). 15 Ciocănire în ușă, în poartă etc. Si: (înv) lovit¹ (12). 16 Bătaie ritmică a clopotului Si: (înv) lovit¹ (13). 17 Sunet de clopot Si: (înv) lovit¹ (14). 18 Producere a sunetelor unor instrumente muzicale prin atingerea repetată a coardelor sau prin bătăi repetate Si: (înv) lovit¹ (15), lovitură (41). 19 (Rel; înv) Pedepsire. 20 Împiedicare. 21 Atingere fără violență Si: (înv) lovit¹ (16), lovitură (44). 22 (Înv) Învecinare. 23 (Înv) Atac armat. 24 (Înv; îs) ~ de stat Schimbare bruscă a conducerii și politicii unui stat. 25 (Înv) Luptă. 26 (Fig; înv; lpl) Acces al unei boli. 27 (Fig; înv) Nenorocire. 28 (Înv) Lovitură (61). 29 Izbitură produsă de trăsnet, de fulger sau de altă sursă de electricitate. 30 (Înv) Dogorire a soarelui. 31 (Îvp) Asemănare. 32 (Pfm) Potrivire. 33 (Înv) Accentuare a unui cuvânt, a unei silabe. 34 (Înv) Accent. 35 Infracțiune care constă în atingerea corpului unei persoane prin acte de violență. 36 Provocare a unei dureri morale, sufletești.

LOVIRE, loviri, s. f. Acțiunea de a (se) lovi și rezultatul ei; lovitură, izbitură. Se aud intermitent Loviri de sape. CAMIL PETRESCU, V. 67. Luntrea... înaintează în lovire de lopeți. EMINESCU, O. I 154. Vorbele lui erau loviri de cuțit pentru Zoe. NEGRUZZI, S. I 19. ♦ Fig. Nenorocire, năpastă. Grigorie, oborît subt astă nouă lovire, ridica numai ochii la cer și suspina. NEGRUZZI, S. I 228.

lovire s. f., g.-d. art. lovirii; pl. loviri

lovire s. f., g.-d. art. lovirii; pl. loviri

lovire s. f., g.-d. art. lovirii; pl. loviri

LOVIRE s. 1. izbire. (~ cuiva cu ceva.) 2. v. ciocnire. 3. atingere, ochire, ochit. (~ țintei.)

LOVIRE s. 1. ciocnire, izbire, tamponare, (livr.) coliziune, impact, (rar) întreciocnire. (~ a două tramvaie.) 2. atingere, ochire, ochit. (~ țintei.)

PROBABILITATE DE LOVIRE măsura în care este posibil ca obiectivul să fie lovit trăgându-se un singur glonț, bombă, torpilă sau rachetă. Probabilitatea de lovire capătă valori de la 0 la 1, prezentate sub formă de procent sau fracție zecimală, date de raportul dintre numărul cazurilor favorabile lovirii obiectivului și numărul total al cazurilor, acestea fiind egal probabile (tragerea executându-se în condiții identice către infinit).