7 definiții pentru jupuit (s.n.) jupit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui.

JUPUÍT1 s. n. Jupuire. – V. jupui.

jupuit1 sn [At: PISCUPESCU, O. 300 / V: ~pit / Pl: (rar) ~uri / E: jupui] 1-3 Jupuire (1-3). 4 (Spc) Descuamare. 5-6 Jupuire (5-6). 7 Jefuire (1). 8 (Trs) Lovire.

JUPUÍT1 s. n. Jupuire. Ferește coșitul și jupuitul obrazului. PISCUPESCU, O. 300.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUPUÍT s. 1. v. jupuire. 2. v. julire.

JUPUIT s. 1. jupuială, jupuire, (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. julire, julit, jupuire, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.)

Intrare: jupuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuit
  • jupuitul
  • jupuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jupuit
  • jupuitului
plural
vocativ singular
plural
jupit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupit
  • jupitul
  • jupitu‑
  • jupi
  • jupita
plural
  • jupiți
  • jupiții
  • jupite
  • jupitele
genitiv-dativ singular
  • jupit
  • jupitului
  • jupite
  • jupitei
plural
  • jupiți
  • jupiților
  • jupite
  • jupitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jupuit (s.n.) jupit

etimologie:

  • vezi jupui
    surse: DEX '09 DEX '98