16 definiții pentru coji

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COJI, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. A curăța de coajă legume, fructe etc. 2. Refl. (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăța de coji; a se descuama. 3. Refl. (Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi. – Din coajă.

COJI, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. A curăța de coajă legume, fructe etc. 2. Refl. (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăța de coji; a se descuama. 3. Refl. (Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi. – Din coajă.

coji2 [At: PISCUPESCU, O. 280/15 / V: corji / Pzi: ~jesc / E: coajă] 1-2 vtr (C.i. un pom, o nuia, un fruct, o legumă etc.) A (se) curăța de coajă (1). 3 vt (C.i. un animal) A jupui Si: a beli, a despuia. 4 (Îe) A ~ pe cineva în bătăi A bate bine pe cineva. 5 (Îe) A-l ~ pe cineva puricii A-l pișcă (în timpul somnului). 6 vr (D. răni cicatrizate, d. pielea arsă de soare, uscată de vânt) A se curăța de coji (14) Si: a se descuama. 1 vr (D. pereți și d. tencuiala sau varul de pe ei) A se coșcovi.

COJI, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la copaci, legume, fructe etc.) A curăța de coajă. Au cojit vro cîțiva tei și au făcut o funie lungă. SBIERA, P. 84. 2. Refl.. (Despre răni cicatrizate, despre pielea spuzită, arsă de soare, uscată de vînt) A se curăța de coji. V. descuama. Apoi cercuiră cu toții în jurul mormîntului, învîrtind căciulele în mînile lor cojite de soare și de ger. DELAVRANCEA, S. 174. [Pielea] se crapă în diferite direcții și apoi se cojește, la TDRG. 3. Refl. (Despre pereți sau despre tencuiala sau varul de pe pereți) A se coșcovi, a se scoroji. Varul îngălbenise, se afumase, se cojea. DUMITRIU, N. 125.

A COJI ~esc tranz. (copaci, ramuri) A curăța de coajă; a jupui. /Din coajă

A SE COJI se ~ește intranz. 1) (despre epidermă, răni cicatrizate) A pierde coaja. 2) (despre vopsea, var, tencuială) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se coșcovi; a se scoroji; a se coși. /Din coajă

descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojesc, 3 sg. cojește, imperf. 1 cojeam; conj. prez. 1 sg. să cojesc, 3 să cojească

coji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojesc, imperf. 3 sg. cojea; conj. prez. 3 să cojească

coji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojesc, imperf. 3 sg. cojea; conj. prez. 3 sg. și pl. cojească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COJI vb. 1. v. descoji. 2. a descoji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (~ trunchiul unui arbore.) 3. v. descuama. 4. a se burduși, a se coșcovi, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofâlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.)

COJI vb. 1. a descoji (~ o legumă, un fruct.) 2. a descoji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (~ trunchiul unui arbore.) 3. a se descuama, a se jupui, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărîța. (Pielea i s-a ~.) 4. a se burduși, a se coșcovi, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofîlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.)

Intrare: coji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coji
  • cojire
  • cojit
  • cojitu‑
  • cojind
  • cojindu‑
singular plural
  • cojește
  • cojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cojesc
(să)
  • cojesc
  • cojeam
  • cojii
  • cojisem
a II-a (tu)
  • cojești
(să)
  • cojești
  • cojeai
  • cojiși
  • cojiseși
a III-a (el, ea)
  • cojește
(să)
  • cojească
  • cojea
  • coji
  • cojise
plural I (noi)
  • cojim
(să)
  • cojim
  • cojeam
  • cojirăm
  • cojiserăm
  • cojisem
a II-a (voi)
  • cojiți
(să)
  • cojiți
  • cojeați
  • cojirăți
  • cojiserăți
  • cojiseți
a III-a (ei, ele)
  • cojesc
(să)
  • cojească
  • cojeau
  • coji
  • cojiseră
corji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coji, cojescverb

  • 1. tranzitiv A curăța de coajă legume, fructe, copaci etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jupui
    • format_quote Au cojit vro cîțiva tei și au făcut o funie lungă. SBIERA, P. 84. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăța de coji; a se descuama. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: descuama
    • format_quote Apoi cercuiră cu toții în jurul mormîntului, învîrtind căciulele în mînile lor cojite de soare și de ger. DELAVRANCEA, S. 174. DLRLC
    • format_quote [Pielea] se crapă în diferite direcții și apoi se cojește, La TDRG. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Varul îngălbenise, se afumase, se cojea. DUMITRIU, N. 125. DLRLC
etimologie:
  • coajă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.