13 definiții pentru vuiet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÚIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet. ♦ Spec. Zgomot înfundat, produs prin detunături repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ Spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. ♦ Spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ Spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (Înv.) Zvon, știre; veste. 4. (Rar) Ecou. – Vui + suf. -et.

VÚIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet. ♦ Spec. Zgomot înfundat, produs prin detunări repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ Spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. ♦ Spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ Spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (Înv.) Zvon, știre; veste. 4. (Rar) Ecou.[Pr.: vu-iet] – Vui + suf. -et.

VÚIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit (și intens), uneori înăbușit, produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vîjîit, muget, foșnet, freamăt. În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale. COȘBUC, P. I 191. Încă o clipă și cerul se întunecă și munții luară forme fantastice și codrii începură a se răsuna de vuiete bizare. ALECSANDRI, O. P. 157. ♦ Zgomot înfundat produs prin detunături repetate; bubuit, duduit. Vuietul tunurilor. ♦ Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. Se aude, în tăcerea, uliților înguste, un timp, vuietul vîrtelnițelor de la o fabrică de țesături. SADOVEANU, O. VII 192. Cum vuietul căruței se apropia, mă oprii. id. ib. 309. Peste gîrlă... era o moară de cărămidă a cărei roată se învîrtea cu vuiet. CAMIL PETRESCU, O. I 445. ♦ Zgomot scurt și puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. Dinspre cîmpie Vuiet greu de fierărie. TOPÎRCEANU, B. 41. Cînd era-n spre sara zilei a treia, buzduganul căzînd se izbi de o poartă de aramă și făcu un vuiet puternic și lung. EMINESCU, N. 6. ♦ Sunet produs de instrumente muzicale sau de clopote (v. glas, dangăt). Numai din adîncuri sure Vine vuiet lung de clopot. TOPÎRCEANU, B. 17. Un vuiet a mii de instrumente dezleagă somnul tăcerii. DELAVRANCEA, T. 61. Zgomot sălbatec de oameni și vuiet de trîmbiți răsună. COȘBUC, AE. 37. 2. Zgomot mare, gălăgie, larmă, vacarm, vociferare. Ce vuiete și ce viers de alăute se auzeau ieri? – A fost horă în curte... și pușcașii au chefuit. SADOVEANU, O. I 90. Glasul se ridica stăpînitor peste vuietul mulțimii. REBREANU, R. II 251. Vîntu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. COȘBUC, P. I 223. 3. (Învechit) Zvon, știre; veste. Se răspîndește vuiet printre dăscăli despre desființarea catiheților. CREANGĂ, A. 114. De aceea te rog cercetează de unde au auzit acest vuiet și dacă merită ca să mi-o scrie așa de pozitiv. KOGĂLNICEANU, S. 207. 4. (Rar) Ecou. Vîntul de noapte aducea din cînd în cînd vuiete de larmă, care deveneau îngrozitoare. ALECSANDRI, O. P. 162.

VÚIET ~e n. 1) Zgomot puternic și prelung produs de diferite obiecte (la funcționare, cădere, lovire, rupere etc.). ~ de clopot. ~ de tractor. 2) Agitație zgomotoasă; învălmășeală gălăgioasă; zarvă; vâlvă. 3) rar Efect produs de ceva asupra cuiva; ecou; răsunet; rezonanță. /a vui + suf. ~et

vuet n. sgomot surd: în vuetul de vânturi auzit-am al lui mers EM.

húĭet și (rar) vúĭet n., pl. e (d. huĭesc). Est. Zgomot, sunet discordant: huĭtu prăbușiriĭ, al furtuniĭ. Vorbă, vociferare, țipete: copiiĭ fac huĭet. Vorbă de nemulțămire, protestare: îs sătul de huĭet!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VUIÉT s. 1. v. bubuitură. 2. v. șuierat. 3. v. agitație. 4. v. zgomot. 5. v. hărmălaie.

VUIET s. 1. șuier, șuierare, șuierat, șuierătură, vîjîială, vîjîire, vîjîit, vijîitură. (~ vîntului.) 2. agitație, clocot, frămîntare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeală. (~ apelor ieșite din matcă.) 3. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, zgomot. (Ce ~ se aude?) 4. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) 5. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo un ~ de nedescris.)

Intrare: vuiet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vuiet
  • vuietul
  • vuietu‑
plural
  • vuiete
  • vuietele
genitiv-dativ singular
  • vuiet
  • vuietului
plural
  • vuiete
  • vuietelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vuiet

  • 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație.
    exemple
    • În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale. COȘBUC, P. I 191.
      surse: DLRLC
    • Încă o clipă și cerul se întunecă și munții luară forme fantastice și codrii începură a se răsuna de vuiete bizare. ALECSANDRI, O. P. 157.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Zgomot înfundat, produs prin detunături repetate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bubuit duduit pârâit trosnet un exemplu
      exemple
      • Vuietul tunurilor.
        surse: DLRLC
    • 1.2. prin specializare Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: huruit (s.n.) 3 exemple
      exemple
      • Se aude, în tăcerea uliților înguste, un timp, vuietul vîrtelnițelor de la o fabrică de țesături. SADOVEANU, O. VII 192.
        surse: DLRLC
      • Cum vuietul căruței se apropia, mă oprii. SADOVEANU, O. VII 309.
        surse: DLRLC
      • Peste gîrlă... era o moară de cărămidă a cărei roată se învîrtea cu vuiet. CAMIL PETRESCU, O. I 445.
        surse: DLRLC
    • 1.3. prin specializare Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zuruit (zgomot) zăngănit (zgomot) 2 exemple
      exemple
      • Dinspre cîmpie Vuiet greu de fierărie. TOPÎRCEANU, B. 41.
        surse: DLRLC
      • Cînd era-n spre sara zilei a treia, buzduganul căzînd se izbi de o poartă de aramă și făcu un vuiet puternic și lung. EMINESCU, N. 6.
        surse: DLRLC
    • 1.4. prin specializare Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Numai din adîncuri sure Vine vuiet lung de clopot. TOPÎRCEANU, B. 17.
        surse: DLRLC
      • Un vuiet a mii de instrumente dezleagă somnul tăcerii. DELAVRANCEA, T. 61.
        surse: DLRLC
      • Zgomot sălbatec de oameni și vuiet de trîmbiți răsună. COȘBUC, AE. 37.
        surse: DLRLC
  • 2. Zgomot mare; agitație zgomotoasă; învălmășeală gălăgioasă.
    exemple
    • Ce vuiete și ce viers de alăute se auzeau ieri? – A fost horă în curte... și pușcașii au chefuit. SADOVEANU, O. I 90.
      surse: DLRLC
    • Glasul se ridica stăpînitor peste vuietul mulțimii. REBREANU, R. II 251.
      surse: DLRLC
    • Vîntu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. COȘBUC, P. I 223.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Se răspîndește vuiet printre dăscăli despre desființarea catiheților. CREANGĂ, A. 114.
      surse: DLRLC
    • De aceea te rog cercetează de unde au auzit acest vuiet și dacă merită ca să mi-o scrie așa de pozitiv. KOGĂLNICEANU, S. 207.
      surse: DLRLC
  • 4. rar Efect produs de ceva asupra cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ecou rezonanță răsunet un exemplu
    exemple
    • Vîntul de noapte aducea din cînd în cînd vuiete de larmă, care deveneau îngrozitoare. ALECSANDRI, O. P. 162.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vui + sufix -et.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX