vuiet sn [At: DOSOFTEI, V. S. / P: vu-iet / V: hu~, (reg) huit, uiet, vuit / Pl: ~e / E: vui + -et] 1 Zgomot prelung și puternic pe care-l fac apele, vântul, furtuna etc. Si: vuire (1), vuit (1), (rar) vuială (1), (Trs) vâjăt (1), (Ban) vuietură. 2 Bubuit (de tunet, de trăsnet). 3 Zgomot puternic și înfundat produs de un cutremur de pământ. 4 Zgomot puternic (și prelung) produs de arme de foc prin tragere sau de substanțe inflamabile prin explozie. 5 Zgomot caracteristic (intens și prelung) produs de corpuri care se deplasează cu viteză sau de vehicule în mers ori de instalații în timpul funcționării Si: vuire (2), vuit (2). 6 Zgomot intens (scurt) produs de corpuri care se ciocnesc Si: (rar) vuială (2). 7 Sunet prelung, repetat, emis de unele instrumente muzicale, de clopote, ceasornice etc. 8 (Rar) Sunet caracteristic emis de unele păsări. 9 Senzație de zgomot continuu și obsedant, percepută în urechi sau în cap, provocată de tulburări fiziologice, de oboseală, de emoție etc. Si: (rar) vuială (3). 10 Zgomot confuz, intens, prelung, produs de o mulțime de oameni, de vocile lor etc. Si: vuire (3), vuit (3). 11 (Fig) Zarvă produsă de o știre (senzațională), de un protest etc. 12 (Fig; pex) Comentariu nefavorabil despre ceva sau cineva. 13 (Înv) Știre neverificată, care circulă din gură în gură Si: zvon. 14 (Mun; îe; îf huiet) A se duce huietul A se duce vestea. 15 (Rar) Ecou¹ (1).