opțiuni
  • info

10 definiții pentru foșnet

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOȘNET, foșnete, s. n. Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, a mătăsii, a hârtiei etc.; foșnire, foșnitură, freamăt. ♦ Susur. – Foșni + suf. -et.

FOȘNET, foșnete, s. n. Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, a mătăsii, a hârtiei etc.; foșnire, foșnitură, freamăt. ♦ Susur. – Foșni + suf. -et.

foșnet sn [At: SLAVICI, N. II, 187 / Pl: ~e / E: foșni + -et] 1 Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, a mătăsii, a hârtiei etc. Si: fâșâit, foșneală, foșnire (2), foșnit1 (2), foșnitură, freamăt (1). 2 Susur.

FOȘNET, foșnete, s. n. Sunet ușor, produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, mătăsii, hîrtiei etc. V. fîșîit, freamăt. Păsările tăcură, foșnetele pomilor se molcomiră, întreaga fire tăcea. CAMILAR, TEM. 202. [Zaharia Duhu] s-a răsucit ascultînd suspinul din văzduhurile înalte, amestecat cu foșnetul mătăsos al frunzelor din fereastră. C. PETRESCU, R. DR. 47. Perdeaua începu a se destrăma cu un foșnet ascuțit și pătrunzător. SLAVICI, N. II 187. ♦ Susur. Foșnetul apelor urcă, se retrage și urcă din nou, aducînd în auz... toate legendele acestui ținut. BOGZA, C. O. 286. Printre brazi coboară vîntul ca un foșnet lung de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 19.

FOȘNET ~e n. Zgomot surd și slab apărut la mișcarea unor obiecte (frunze, țesături, hârtii etc.). /a foșni + suf. ~et

fóșnet n., pl. e. Rezultatu foșniriĭ: aud foșnetu plopilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

foșnet s. n., pl. foșnete

foșnet s. n., pl. foșnete

foșnet s. n., pl. foșnete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FOȘNET s. 1. fâșâit, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ul frunzelor.) 2. v. fâșâit.

FOȘNET s. 1. fîșîit, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ frunzelor.) 2. fîșîială, fîșîire, fîșîit, fîșîitură, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.)

Intrare: foșnet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foșnet
  • foșnetul
  • foșnetu‑
plural
  • foșnete
  • foșnetele
genitiv-dativ singular
  • foșnet
  • foșnetului
plural
  • foșnete
  • foșnetelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

foșnet, foșnetesubstantiv neutru

  • 1. Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, a mătăsii, a hârtiei etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: foșnire foșnitură freamăt
    • format_quote Păsările tăcură, foșnetele pomilor se molcomiră, întreaga fire tăcea. CAMILAR, TEM. 202. DLRLC
    • format_quote [Zaharia Duhu] s-a răsucit ascultînd suspinul din văzduhurile înalte, amestecat cu foșnetul mătăsos al frunzelor din fereastră. C. PETRESCU, R. DR. 47. DLRLC
    • format_quote Perdeaua începu a se destrăma cu un foșnet ascuțit și pătrunzător. SLAVICI, N. II 187. DLRLC
    • 1.1. Susur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: susur
      • format_quote Foșnetul apelor urcă, se retrage și urcă din nou, aducînd în auz... toate legendele acestui ținut. BOGZA, C. O. 286. DLRLC
      • format_quote Printre brazi coboară vîntul ca un foșnet lung de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 19. DLRLC
etimologie:
  • Foșni + sufix -et. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.