opțiuni
  • info

11 definiții pentru huiet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUIET, huiete, s. n. Vuiet. [Var.: uiet s. n.] – Hui + suf. -et.

HUIET, huiete, s. n. Vuiet. [Var.: uiet s. n.] – Hui + suf. -et.

huiet sn [At: DA ms / V: ui~ / Pl: ~e / E: hui + -et] Vuiet.

HUIET, huiete, s. n. Vuiet. Șeful echipei... Zîmbește ortacilor cu brațe-ncleștate Pe ciocanul mecanic care muge, se zbate Și prăvale cu huiet înaltul. DEȘLIU, G. 46. Și iată... Lupeni, tot atît de mare și tot atît de plin de huiet ca și Petrila, dar mult mai negru, întunecat și greoi, acoperit aproape tot timpul de fumul coșurilor sale. BOGZA, V. J. 77. Strigările luptătorilor și clăncăirea paloșelor încrucișîndu-se răsună cu huiet. RUSSO, O. 34. – Variantă: uiet (ALEXANDRESCU, M. 26) s. n.

húĭet și (rar) vúĭet n., pl. e (d. huĭesc). Est. Zgomot, sunet discordant: huĭtu prăbușiriĭ, al furtuniĭ. Vorbă, vociferare, țipete: copiiĭ fac huĭet. Vorbă de nemulțămire, protestare: îs sătul de huĭet!

UIET s. n. v. huiet.

UIET s. n. v. huiet.

UIET s. n. v. huiet.

uiet m. huiet: un uiet depărtat GR. AL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

huiet s. n., pl. huiete

huiet s. n., pl. huiete

huiet s. n., pl. huiete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HUIET s. v. hărmălaie.

HUIET s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) iolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie.

Intrare: huiet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huiet
  • huietul
  • huietu‑
plural
  • huiete
  • huietele
genitiv-dativ singular
  • huiet
  • huietului
plural
  • huiete
  • huietelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uiet
  • uietul
  • uietu‑
plural
  • uiete
  • uietele
genitiv-dativ singular
  • uiet
  • uietului
plural
  • uiete
  • uietelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huiet, huietesubstantiv neutru

  • 1. Hărmălaie, vuiet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hărmălaie vuiet
    • format_quote Șeful echipei... Zîmbește ortacilor cu brațe-ncleștate Pe ciocanul mecanic care muge, se zbate Și prăvale cu huiet înaltul. DEȘLIU, G. 46. DLRLC
    • format_quote Și iată... Lupeni, tot atît de mare și tot atît de plin de huiet ca și Petrila, dar mult mai negru, întunecat și greoi, acoperit aproape tot timpul de fumul coșurilor sale. BOGZA, V. J. 77. DLRLC
    • format_quote Strigările luptătorilor și clăncăirea paloșelor încrucișîndu-se răsună cu huiet. RUSSO, O. 34. DLRLC
etimologie:
  • Hui + -et. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.