PÂRÂIT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

pârâit sn [At: DUNĂREANU, CH. 135 / Pl: ~uri / E: pârâi] 1 Zgomot caracteristic surd, de durată relativ scurtă, produs de un corp tare, dur, neelastic, prin rupere, prin frângere, prin tăiere, prin zdrobire etc. Si: pârâială (1), pârâitură (1), (reg) pârpăitură (2), pârpâit¹ (1). 2 Zgomot produs de încheieturi sau oase prea întinse sau strânse Si: pârâială (2), pârâitură (2), (reg) pârpăitură (2), pârpâit¹ (2). 3 Zgomot produs de haine prea strâmte care se rup la cusături Si: pârâială (3), pârâitură (3), (reg) pârpăitură (3). 4 Zgomot produs de desfacerea din încheieturi a obiectelor vechi din lemn, ca urmare a apăsării Si: pârâială (4), pârâitură (4), (reg) pârpăitură (4). 5 Zgomot produs de arcuri, balamale metalice ruginite, neunse, prin frecare în timpul funcționării Si: pârâială (5), pârâitură (5), (reg) pârpăitură (5). 6 Sunet produs de zăpada înghețată pe care se calcă Si: pârâială (6), pârâitură (6), (reg) pârpăitură (6). 7 Sunet produs de crengile uscate la trecerea cuiva sau la bătaia vântului Si: pârâială (7), pârâitură (7), (reg) pârpăitură (7). 8 Zgomot al focului care pâlpâie în timpul arderii Si: pârâială (8), pârâitură (8), (reg) pârpăitură (8). 9 Zgomot produs de un vehicul care se deplasează repede pe un drum denivelat Si: pârâială (9), pârâitură (9), (reg) pârpăitură (9). 10 Zgomot sacadat al motoarelor în timpul funcționării Si: pârâială (10), pârâitură (10), (reg) pârpăitură (10). 11 Zgomote ritmice produse de armele de foc prin declanșare Si: pârâială (11), pârâitură (11), (reg) pârpăitură (11). 12 Zgomot al țintei lovite de proiectilele armelor de foc Si: pârâială (12), pârâitură (12), (reg) pârpăitură (12). 13 Zgomot produs de tunete sau de cutremurarea pământului, al construcțiilor Si: pârâială (13), pârâitură (13), (reg) pârpăitură (13). 14 (Rar) Fâlfâit de aripi Si: pârâială (14), pârâitură (14), (reg) pârpăitură (14). 15 (Rar) Răpăit de ploaie sau de grindină Si: pârâială (15), pârâitură (15), (reg) pârpăitură (15).

PÂRÂIT s. n. Faptul de a pârâi; pârâire. – V. pârâi.

PÂRÂIT ~uri n. 1) v. A PÂRÂI. 2) Zgomot produs de un corp la rupere, frângere, apăsare sau ardere. /v. a pârâi

PÎRÎIT s. n. Faptul de a pîrîi; pîrîitură. Sînt unii oameni care simt o adevărată plăcere să asculte... pîrîitul de halice al ploii. SADOVEANU, O. E. 272. Nu trecu mult și auzii în urmă murmure de voci și pîrîitul crengilor. DUNĂREANU, CH. 135.

pârăit n. acțiunea de a pârăi.

pârâit s. n., pl. pârâituri

pârâit s. n., pl. pârâituri

pârâit s. n., pl. pârâituri

PÂRÂIT s. v. trosnet.

PÎRÎIT s. pîrîitură, trosnet, trosnitură, (reg.) pîrpăitură. (~ lemnelor care ard.)