9 definiții pentru duduit (s.n.) dudait dudăit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUDUÍT s. n. Faptul de a dudui; zgomot sacadat; duduitură, durduit. – V. dudui.

DUDUÍT s. n. Faptul de a dudui; zgomot sacadat; duduitură, durduit. – V. dudui.

duduit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~dait, ~dăit / Pl: ~uri / E: dudui] 1-7 Duduire (1-7).

DUDUÍT s. n. Faptul de a dudui; zgomot produs de foc, motoare etc.; bubuit. Un zgomot surd, un duduit înfundat de mașini începe să se audă în noapte. BOGZA, C. O. 414. Se auzea duduitul pasului, strigătul întins al năvălitorilor, răcnetele șirurilor de turci luate în baionetă. SADOVEANU, O. VI 63. În sobă ardea focul cu un duduit adormitor. REBREANU, R. I 91.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUDUÍT s. 1. v. cutremurare. 2. v. bubuitură. 3. v. huruitură.

DUDUIT s. 1. cutremurare, duduitură, zguduitură. (Un ~ puternic al pereților.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) 3. duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

Intrare: duduit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duduit
  • duduitul
  • duduitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • duduit
  • duduitului
plural
vocativ singular
plural
dudait
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dudăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

duduit (s.n.) dudait dudăit

  • 1. Faptul de a dudui; zgomot sacadat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bubuit duduitură durduit (s.n.) 3 exemple
    exemple
    • Un zgomot surd, un duduit înfundat de mașini începe să se audă în noapte. BOGZA, C. O. 414.
      surse: DLRLC
    • Se auzea duduitul pasului, strigătul întins al năvălitorilor, răcnetele șirurilor de turci luate în baionetă. SADOVEANU, O. VI 63.
      surse: DLRLC
    • În sobă ardea focul cu un duduit adormitor. REBREANU, R. I 91.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dudui
    surse: DEX '98 DEX '09