29 de definiții pentru zvon

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ.

ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ.

zvon2 sn [At: LM / Pl: ~uri / E: srb zvono] (Ban) 1 Clopot (1). 2 Clopoțel (3) (care se agață la gâtul animalelor).

zvon1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~orn, zbon, znov, snov / S și: sv~ / Pl: ~uri, ~oane / E: slv звонъ] 1 Sunet (depărtat) produs de clopote, de instrumente muzicale etc. 2-4 Zumzet (4-6). 5 Știre care circulă de la om la om Si: (Ban) zai1 (2), zvoană (1), zvonire (8). 6 (Pex) Informație neîntemeiată (și neverificată), uneori tendențioasă sau neadevărată. 7 Vorbă. 8 (Îvr; îe) A (se) face ~ A (se) zvoni (7). 9 (Pop) A da ~ A înștiința. 10 (Îvr) Faimă (4).

zvon2 s.n. (reg.) Clopot. • pl. -uri. /<srb. zvono.

zvon1 s.n. 1 Știre, veste (care circulă de la om la om). Începuseră să umble zvonuri de război (REBR.). ♦ Ext. Informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). Se silea să nu dea crezare zvonurilor necontrolate (COCEA). ◊ Expr. (pop.) A da zvon = a înștiința. 2 Gălăgie, rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi etc. Auzi zvon de glasuri multe la poartă (STĂN.). 3 Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vînt, păsări etc.); foșnet, murmur. Se stinge zvonul din dumbravă (GOGA). ◊ Fig. Zvon legendar se ridica din brazi (BLA.). 4 Sunet (depărtat) produs de clopote sau de instrumente muzicale. În cer e zvon de clopot și glas de ciocîrlie (IOSIF). • pl. -uri. și (înv., reg.) zvoană s.f. /<sl. veche звонъ.

ZVON, zvonuri, s. n. 1. Veste, știre (care circulă din gură în gură); p. ext. informație necontrolată (uneori tendențioasă). Fiecare înțelegea că nu-i la mijloc decît un zvon nebun. SADOVEANU, O. VIII 149. Auzind părintele Duhu că s-a făcut zvon prin Iași despre niște năzdrăvănii ca aceste, cică s-a luat... pe gînduri. CREANGĂ, A. 142. Mai mîndruță decît ea Cîmpul floare nu avea, Stea pe ceriuri nu era, Încît zvonul ajungea Pînă-n țeara turcului. JARNÍK-BÎRSEANU D. 491. 2. Rumoare produsă de glasuri confuze, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi. A înălțat încet-încet ochii și i-a ațintit asupra căpitanului... ascultînd în același timp zvonul norodului de afară. SADOVEANU, N. P. 189. Auzi zvon de glasuri multe la poartă și, uitîndu-se pe un ochi de geam, văzu cum ograda babei se umple de lume. STĂNOIU, C. I. 67. Dimineața ca un fum Urcă pe coline, Zvon de glasuri dinspre drum Pînă-n preajmă-i vine. TOPÎRCEANU, B. 10. 3. Zgomot confuz, nedefinit din natură. Ca o vecernie domoală Se stinge zvonul din dumbravă. GOGA, P. 23. Zvonurile imensei singurătăți a Deltei scădeau înăbușite de zbuciumul și răsuflarea mării. BART, B. 316. Și deodată, dintre dealuri, Se desprinde larg un zvon Depărtat și monoton, Ca un murmur lung de ape. TOPÎRCEANU, B. 40. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită somnoros suspin-un grier... E atîta vară-n aer, e atît de dulce zvonul. EMINESCU, O. I 152. ♦ Zumzet, bîzîit de insecte. Livada a rămas iar liniștită în soare; s-auzea, ca murmurul prelung al unei strune, zvonul albinelor. SADOVEANU, N. F. 155. Nu mă poci apropia, Fîn uscat la boi a da, De zvonul albinelor, De para făcliilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 514. ♦ Glas, cîntat, ciripit de păsări. Poezia mea cîntă revărsarea zorilor noi La al treilea zvon de cocoși. TULBURE, V. R. 7. O stea se surpă-n țăndări și negura o taie. Copacii se întind în somn, cu zvon de mierle. STANCU, C. 96. Ieșise mai curînd ca de obicei, ca să asculte zvonul cel dulce al paserilor. SADOVEANU, P. 45. ♦ Murmur, susur, șopot de ape. În făptura părintelui Nicodim... urmează a suna șuietul pădurii și zvonul apei de munte. SADOVEANU, F. J. 610. Privind eu orizonul Ascult, în noapte, zvonul De ape somnoroase. BELDICEANU, P. 77. ♦ Freamăt de vînt. Lunca a început a suna de zvonul unui vînt grabnic. SADOVEANU, N. P. 29. 4. Sunet depărtat, produs de clopote, instrumente muzicale etc.; răsunet. Cineva doarme cu capul pe pușcă Și poate visează zvon de talangă. BENIUC, V. 76. Hăt un clopot își distramă zvonul. LESNEA, C. D. 77. Cobzarule, de-ai ști cît farmec Și voie bună răspîndești Cu zvonul cîntecelor tale. IOSIF, V. 48.- Variantă: zvoánă (DEȘLIU, G. 28, DUMITRIU, v. E. 104, SADOVEANU, N. F. 67) s. f.

ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din gură în gură); p. ext. informație necontrolată (uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi. 3. Zgomot confuz, nedefinit, din natură (produs de ape, frunze, vînt, păsări etc.). 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Slav (v. sl. zvonŭ „sunet”).

ZVON ~uri n. 1) Informație neconfirmată (uneori tendențioasă) care circulă oral. 2) Zgomot lin, continuu și plăcut, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, bătaia vântului etc.); susur; murmur; șoaptă; freamăt. /<sl. zvonu

zvon n., pl. urĭ (vsl. zvonŭ, zgomot, clopot; sîrb. zvono, clopot; rus. zvon, sunet). Zgomot, huĭet: zvonu cascadelor, zvon de lăutarĭ (Sadov. VR. 1923, 12, 301 și 1924, 1, 7). Tărăboĭ, tumult: se frămînta și făcea zvon (Sadov. VR. 1911, 1, 5). Veste, vorbă din gură’n gură: așa merge (umblă) zvonu. A da zvon, a zvoni. Banat. Clopot. V. muștea.

ZVOÁNĂ s. f. v. zvon.

svoană f. svon: la împărăție strașnică svoană s’a făcut CR.

svon n. 1. sunet confuz: a clopotelor svonuri AL.; svon de vorbe omenești EM.; 2. fig. opiniune publică asupra cuiva: umblă svonul... [Slav. ZVONŬ, clopot (românește: mai întâiu sunet de clopot, apoi sgomot confuz): cf. invers., clopot].

zvoánă f., pl. e (d. zvonesc). Mold. Zvon, gălăgie: cu mare zvoană aŭ ĭeșit pe poartă (Sadov. VR. 1911, 7, 9), năvală și zvoană (1924, 1, 9).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zvoánă (= zvon) s. f., pl. zvoáne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZVON s. 1. vorbă, (înv.) cuvânt, sunet. (Umblă un ~ despre el.) 2. v. rumoare. 3. v. murmur. 4. v. clipocit.

ZVON s. 1. vorbă, (înv.) cuvînt, sunet. (Umblă un ~ despre el.) 2. rumoare. (~ de glasuri.) 3. murmur, susur, zumzet. (~ de glasuri îndepărtate.) 4. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ de ape.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

svon (-nuri), s. n.1. Sunet. – 2. Zgomot, rumoare, vuiet. – 3. Știre, veste, vorbă care circulă. – Var. zvon, și der., Mold. svoană. Sl. zvonŭ (Miklosich, Lexicon, 221; Cihac, II, 383; Tiktin), cf. sb. zvon, bg. zvăn.Der. svon, s. n. (Banat, clopot), din sb. zvonu (Candrea); svoni, vb. (a răspîndi o veste, a publica, a bate toba; refl., a se spune, a umbla vorba; Banat, a bate clopotul); svonit (var. svonișor), s. n. (Banat, clopoțel).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zvon, zvonuri s. n. informație falsă răspândită în mase

Intrare: zvon
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvon
  • zvonul
  • zvonu‑
plural
  • zvonuri
  • zvonurile
genitiv-dativ singular
  • zvon
  • zvonului
plural
  • zvonuri
  • zvonurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvoa
  • zvoana
plural
  • zvoane
  • zvoanele
genitiv-dativ singular
  • zvoane
  • zvoanei
plural
  • zvoane
  • zvoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zvon, zvonurisubstantiv neutru

  • 1. Știre, veste (care circulă din om în om). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiecare înțelegea că nu-i la mijloc decît un zvon nebun. SADOVEANU, O. VIII 149. DLRLC
    • format_quote Auzind părintele Duhu că s-a făcut zvon prin Iași despre niște năzdrăvănii ca aceste, cică s-a luat... pe gînduri. CREANGĂ, A. 142. DLRLC
    • format_quote Mai mîndruță decît ea Cîmpul floare nu avea, Stea pe ceriuri nu era, Încît zvonul ajungea Pînă-n țeara turcului. JARNÍK-BÎRSEANU D. 491. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A înălțat încet-încet ochii și i-a ațintit asupra căpitanului... ascultînd în același timp zvonul norodului de afară. SADOVEANU, N. P. 189. DLRLC
    • format_quote Auzi zvon de glasuri multe la poartă și, uitîndu-se pe un ochi de geam, văzu cum ograda babei se umple de lume. STĂNOIU, C. I. 67. DLRLC
    • format_quote Dimineața ca un fum Urcă pe coline, Zvon de glasuri dinspre drum Pînă-n preajmă-i vine. TOPÎRCEANU, B. 10. DLRLC
  • 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ca o vecernie domoală Se stinge zvonul din dumbravă. GOGA, P. 23. DLRLC
    • format_quote Zvonurile imensei singurătăți a Deltei scădeau înăbușite de zbuciumul și răsuflarea mării. BART, B. 316. DLRLC
    • format_quote Și deodată, dintre dealuri, Se desprinde larg un zvon Depărtat și monoton, Ca un murmur lung de ape. TOPÎRCEANU, B. 40. DLRLC
    • format_quote Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită somnoros suspin-un grier... E atîta vară-n aer, e atît de dulce zvonul. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
    • format_quote Livada a rămas iar liniștită în soare; s-auzea, ca murmurul prelung al unei strune, zvonul albinelor. SADOVEANU, N. F. 155. DLRLC
    • format_quote Nu mă poci apropia, Fîn uscat la boi a da, De zvonul albinelor, De para făcliilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 514. DLRLC
    • format_quote Poezia mea cîntă revărsarea zorilor noi La al treilea zvon de cocoși. TULBURE, V. R. 7. DLRLC
    • format_quote O stea se surpă-n țăndări și negura o taie. Copacii se întind în somn, cu zvon de mierle. STANCU, C. 96. DLRLC
    • format_quote Ieșise mai curînd ca de obicei, ca să asculte zvonul cel dulce al paserilor. SADOVEANU, P. 45. DLRLC
    • format_quote În făptura părintelui Nicodim... urmează a suna șuietul pădurii și zvonul apei de munte. SADOVEANU, F. J. 610. DLRLC
    • format_quote Privind eu orizonul Ascult, în noapte, zvonul De ape somnoroase. BELDICEANU, P. 77. DLRLC
    • format_quote Lunca a început a suna de zvonul unui vînt grabnic. SADOVEANU, N. P. 29. DLRLC
  • 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cineva doarme cu capul pe pușcă Și poate visează zvon de talangă. BENIUC, V. 76. DLRLC
    • format_quote Hăt un clopot își distramă zvonul. LESNEA, C. D. 77. DLRLC
    • format_quote Cobzarule, de-ai ști cît farmec Și voie bună răspîndești Cu zvonul cîntecelor tale. IOSIF, V. 48. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.