opțiuni
  • info

11 definiții pentru muget

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUGET, mugete, s. n. I. Strigăt prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute; răget. II. P. anal. 1. Strigăt puternic, sfâșietor al omului; urlet, răcnet. 2. Șuierat puternic produs de unele mașini, sirene etc. 3. Zgomot puternic produs de vânt, de furtună, de ape etc.; vuiet, vâjâit. – Mugi + suf. -et.

MUGET, mugete, s. n. I. Strigăt prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute; răget. II. P. anal. 1. Strigăt puternic, sfâșietor al omului; urlet, răcnet. 2. Șuierat puternic produs de unele mașini, sirene etc. 3. Zgomot puternic produs de vânt, de furtună, de ape etc.; vuiet, vâjâit. – Mugi + suf. -et.

muget sn [At: CANTEMIR, IST. 174 / Pl: ~e / E: mugi + -et] 1 Strigăt prelung, caracteristic, scos de unele animale comute Si: răget, (rar) mugit, mugitură, (nob) murmur Vz boncăit, boncăluit, zbieret. 2 (Pan) Strigăt puternic, sfâșietor al omului Si: răcnet, urlet. 3 (Pan) Zgomot puternic și prelung produs de ape, de furtună, de vânt Vz vâjâit, vuiet. 4 (Pan) Șuierat puternic produs de geamanduri, sirene, mașini etc. 5 (Pan) Zgomot puternic produs de o armă de foc.

MUGET, mugete, s. n. 1. Strigătul, zbieretul vitelor cornute; răget. Din sat veneau mugete prelungi de vite. SADOVEANU, O. III 655. Dumana întindea gîtul la poartă și mugea, era așa de duios mugetul ei! VLAHUȚĂ, O. A. II 47. ♦ (Prin extensiune) Strigătul puternic, melodios al cerbului în epoca de împerechere; boncăluit, răget. Numai iată că aude Harap-Alb un muget înădușit: cerbul venea boncăluind. CREANGĂ, P. 225. 2. Fig. Zgomot puternic produs de ape, de vînt, de furtună; vuiet, vîjîit. În timpul acestor furtuni, apele scot un muget cumplit. BOGZA, C. O. 98. Mereu crește zgomotul valurilor ce se izbesc de chei, spărgîndu-se într-un muget sălbatic. BART, S. M. 14. [Rinul] din înălțime în fund se prăbușește C-un muget lung. ALECSANDRI, P. III 135. ♦ (Rar) Bubuit. Asculta mugetul tunurilor și trișca lui Vatamanu. CAMILAR, N. I 422.

MUGET ~e n. Strigăt prelung, scos de unele animale (în special de vitele cornute). /a mugi + suf. ~et

muget n. strigătul boului, taurului; fig. mugetul viscolului. [Lat. MUGITUS].

múget n., pl. e (d. lat. mûgitus, cu accentu schimbat după geamăt, urlet). Strigăt de boŭ saŭ de leŭ. Fig. Geamăt, răcnet: muget de furie. Vîjîit, pleoscăit: mugetu vîntuluĭ, al valurilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

muget s. n., pl. mugete

muget s. n., pl. mugete

muget s. n., pl. mugete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUGET s. răget, (rar) mugit, mugitură, ruget. (~ leului.)

MUGET s. răget, (rar) mugit, mugitură, ruget. (~ leului.)

Intrare: muget
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muget
  • mugetul
  • mugetu‑
plural
  • mugete
  • mugetele
genitiv-dativ singular
  • muget
  • mugetului
plural
  • mugete
  • mugetelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muget, mugetesubstantiv neutru

  • 1. Strigăt prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mugit mugitură răget
    • format_quote Din sat veneau mugete prelungi de vite. SADOVEANU, O. III 655. DLRLC
    • format_quote Dumana întindea gîtul la poartă și mugea, era așa de duios mugetul ei! VLAHUȚĂ, O. A. II 47. DLRLC
    • 1.1. Strigătul puternic, melodios al cerbului în epoca de împerechere. DLRLC
      sinonime: boncăluit
      • format_quote Numai iată că aude Harap-Alb un muget înădușit: cerbul venea boncăluind. CREANGĂ, P. 225. DLRLC
  • 2. prin analogie Strigăt puternic, sfâșietor al omului. DEX '09 DEX '98
    sinonime: răcnet urlet
  • 3. prin analogie Șuierat puternic produs de unele mașini, sirene etc. DEX '09 DEX '98
    sinonime: șuierat
  • 4. prin analogie Zgomot puternic produs de vânt, de furtună, de ape etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vuiet vâjâit
    • format_quote În timpul acestor furtuni, apele scot un muget cumplit. BOGZA, C. O. 98. DLRLC
    • format_quote Mereu crește zgomotul valurilor ce se izbesc de chei, spărgîndu-se într-un muget sălbatic. BART, S. M. 14. DLRLC
    • format_quote [Rinul] din înălțime în fund se prăbușește C-un muget lung. ALECSANDRI, P. III 135. DLRLC
    • 4.1. rar Bubuit. DLRLC
      sinonime: bubuit
      • format_quote Asculta mugetul tunurilor și trișca lui Vatamanu. CAMILAR, N. I 422. DLRLC
etimologie:
  • Mugi + -et. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.