18 definiții pentru vuiet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VUIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet. ♦ Spec. Zgomot înfundat, produs prin detunături repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ Spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. ♦ Spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ Spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (Înv.) Zvon, știre; veste. 4. (Rar) Ecou. – Vui + suf. -et.

vuiet sn [At: DOSOFTEI, V. S. / P: vu-iet / V: hu~, (reg) huit, uiet, vuit / Pl: ~e / E: vui + -et] 1 Zgomot prelung și puternic pe care-l fac apele, vântul, furtuna etc. Si: vuire (1), vuit (1), (rar) vuială (1), (Trs) vâjăt (1), (Ban) vuietură. 2 Bubuit (de tunet, de trăsnet). 3 Zgomot puternic și înfundat produs de un cutremur de pământ. 4 Zgomot puternic (și prelung) produs de arme de foc prin tragere sau de substanțe inflamabile prin explozie. 5 Zgomot caracteristic (intens și prelung) produs de corpuri care se deplasează cu viteză sau de vehicule în mers ori de instalații în timpul funcționării Si: vuire (2), vuit (2). 6 Zgomot intens (scurt) produs de corpuri care se ciocnesc Si: (rar) vuială (2). 7 Sunet prelung, repetat, emis de unele instrumente muzicale, de clopote, ceasornice etc. 8 (Rar) Sunet caracteristic emis de unele păsări. 9 Senzație de zgomot continuu și obsedant, percepută în urechi sau în cap, provocată de tulburări fiziologice, de oboseală, de emoție etc. Si: (rar) vuială (3). 10 Zgomot confuz, intens, prelung, produs de o mulțime de oameni, de vocile lor etc. Si: vuire (3), vuit (3). 11 (Fig) Zarvă produsă de o știre (senzațională), de un protest etc. 12 (Fig; pex) Comentariu nefavorabil despre ceva sau cineva. 13 (Înv) Știre neverificată, care circulă din gură în gură Si: zvon. 14 (Mun; îe; îf huiet) A se duce huietul A se duce vestea. 15 (Rar) Ecou1 (1).

vuiet s.n. 1 Zgomot puternic și prelung produs de ape, de vînt, de furtună etc.; muget, vuială, (înv.) vuietură. în vuietul de vînturi auzit-am al lui mers (EMIN.). Zgomot puternic și prelung, repetat la intervale scurte, produs de tunete, de arme de foc, de explozii etc. De-alfulgerilor vuiet văzduhurile tună (COȘB.). ♦ Zgomot surd și foarte puternic produs de un cutremur de pămînt. S-a cutremurat pămîntul și s-a auzit în adîncime huiet venind de cătră miazăzi (SADOV.). 3 Zgomot caracteristic, intens și prelung produs de vehicule în mers, de unele instalații și mecanisme în timpul funcționării sau de obiecte care se mișcă, se deplasează cu viteză; huruit. Ocoli răspunsul, îngăimînd că l-a trezit vuietul unui camion (PHIL.). 4 Zgomot specific, intens și prelung, produs de corpuri, de obiecte lovite sau care se lovesc, se izbesc etc. și vibrează; zăngănit, zuruit. Începu a răsuna, cu un vuiet depărtat, treapădul cailor ce purtau și însoțeau rădvanul (ODOB.). 5 Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. U vuiet de orgă, un tremur muzical de care se înfiorau inimile (VIN.). 6 Zgomot intens, continuu și confuz făcut de o mulțime de oameni, de glasurile, de strigătele etc. ale lor; larmă, gălăgie, vacarm; strigăt, vociferare. Un vuiet în sală se lățește, Femeile strig... țipă, și unele leșin (BOL.). ♦ Analog. Zgomot confuz și continuu produs de agitația caracteristică unei străzi, a unui oraș etc. Se revărsau în răstimpuri huietele orașului (POPOV.). 7 (reg.) Ceartă, sfadă; mustrare, dojană. Moară, rîșniță de visezi, e huit, sfadă (POP.). 8 Ecou. Vuiet surd să încovoaie pe după dealuri și să pierde în văi adînci (DELAVR.). 9 Fig. Agitație, zarvă stîrnită de un fapt ieșit din comun, de un eveniment etc.; vîlvă. Se deschid Camerele, se votează legea împroprietăririi. Atunci s-ar fi făcut într-adevăr vuiet mult, dar se spărgea de stînca maiestății (EMIN.). 10 (înv.) Zvon, știre; veste. Prin postul cel mare se răspîndește vuiet printre dascăli despre desființarea catiheților (CR.). • pl. -e. și (pop.) huiet, uiet, vuit s.n. /vui1 + -et.

VUIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vâjâit, muget, freamăt, foșnet, huiet. ♦ Spec. Zgomot înfundat, produs prin detunări repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ Spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. ♦ Spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ Spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (Înv.) Zvon, știre; veste. 4. (Rar) Ecou.[Pr.: vu-iet] – Vui + suf. -et.

VUIET, vuiete, s. n. 1. Zgomot prelungit (și intens), uneori înăbușit, produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație; vîjîit, muget, foșnet, freamăt. În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale. COȘBUC, P. I 191. Încă o clipă și cerul se întunecă și munții luară forme fantastice și codrii începură a se răsuna de vuiete bizare. ALECSANDRI, O. P. 157. ♦ Zgomot înfundat produs prin detunături repetate; bubuit, duduit. Vuietul tunurilor. ♦ Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune; huruit. Se aude, în tăcerea, uliților înguste, un timp, vuietul vîrtelnițelor de la o fabrică de țesături. SADOVEANU, O. VII 192. Cum vuietul căruței se apropia, mă oprii. id. ib. 309. Peste gîrlă... era o moară de cărămidă a cărei roată se învîrtea cu vuiet. CAMIL PETRESCU, O. I 445. ♦ Zgomot scurt și puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. Dinspre cîmpie Vuiet greu de fierărie. TOPÎRCEANU, B. 41. Cînd era-n spre sara zilei a treia, buzduganul căzînd se izbi de o poartă de aramă și făcu un vuiet puternic și lung. EMINESCU, N. 6. ♦ Sunet produs de instrumente muzicale sau de clopote (v. glas, dangăt). Numai din adîncuri sure Vine vuiet lung de clopot. TOPÎRCEANU, B. 17. Un vuiet a mii de instrumente dezleagă somnul tăcerii. DELAVRANCEA, T. 61. Zgomot sălbatec de oameni și vuiet de trîmbiți răsună. COȘBUC, AE. 37. 2. Zgomot mare, gălăgie, larmă, vacarm, vociferare. Ce vuiete și ce viers de alăute se auzeau ieri? – A fost horă în curte... și pușcașii au chefuit. SADOVEANU, O. I 90. Glasul se ridica stăpînitor peste vuietul mulțimii. REBREANU, R. II 251. Vîntu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. COȘBUC, P. I 223. 3. (Învechit) Zvon, știre; veste. Se răspîndește vuiet printre dăscăli despre desființarea catiheților. CREANGĂ, A. 114. De aceea te rog cercetează de unde au auzit acest vuiet și dacă merită ca să mi-o scrie așa de pozitiv. KOGĂLNICEANU, S. 207. 4. (Rar) Ecou. Vîntul de noapte aducea din cînd în cînd vuiete de larmă, care deveneau îngrozitoare. ALECSANDRI, O. P. 162.

VUIET ~e n. 1) Zgomot puternic și prelung produs de diferite obiecte (la funcționare, cădere, lovire, rupere etc.). ~ de clopot. ~ de tractor. 2) Agitație zgomotoasă; învălmășeală gălăgioasă; zarvă; vâlvă. 3) rar Efect produs de ceva asupra cuiva; ecou; răsunet; rezonanță. /a vui + suf. ~et

vuet n. sgomot surd: în vuetul de vânturi auzit-am al lui mers EM.

húĭet și (rar) vúĭet n., pl. e (d. huĭesc). Est. Zgomot, sunet discordant: huĭtu prăbușiriĭ, al furtuniĭ. Vorbă, vociferare, țipete: copiiĭ fac huĭet. Vorbă de nemulțămire, protestare: îs sătul de huĭet!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VUIET s. 1. v. bubuitură. 2. v. șuierat. 3. v. agitație. 4. v. zgomot. 5. v. hărmălaie.

VUIET s. 1. șuier, șuierare, șuierat, șuierătură, vîjîială, vîjîire, vîjîit, vijîitură. (~ vîntului.) 2. agitație, clocot, frămîntare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeală. (~ apelor ieșite din matcă.) 3. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, zgomot. (Ce ~ se aude?) 4. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) 5. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo un ~ de nedescris.)

Intrare: vuiet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vuiet
  • vuietul
  • vuietu‑
plural
  • vuiete
  • vuietele
genitiv-dativ singular
  • vuiet
  • vuietului
plural
  • vuiete
  • vuietelor
vocativ singular
plural
uiet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vuiet, vuietesubstantiv neutru

  • 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mișcare sau în vibrație. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale. COȘBUC, P. I 191. DLRLC
    • format_quote Încă o clipă și cerul se întunecă și munții luară forme fantastice și codrii începură a se răsuna de vuiete bizare. ALECSANDRI, O. P. 157. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Zgomot înfundat, produs prin detunături repetate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vuietul tunurilor. DLRLC
    • 1.2. prin specializare Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o mașină în acțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: huruit
      • format_quote Se aude, în tăcerea uliților înguste, un timp, vuietul vîrtelnițelor de la o fabrică de țesături. SADOVEANU, O. VII 192. DLRLC
      • format_quote Cum vuietul căruței se apropia, mă oprii. SADOVEANU, O. VII 309. DLRLC
      • format_quote Peste gîrlă... era o moară de cărămidă a cărei roată se învîrtea cu vuiet. CAMIL PETRESCU, O. I 445. DLRLC
    • 1.3. prin specializare Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dinspre cîmpie Vuiet greu de fierărie. TOPÎRCEANU, B. 41. DLRLC
      • format_quote Cînd era-n spre sara zilei a treia, buzduganul căzînd se izbi de o poartă de aramă și făcu un vuiet puternic și lung. EMINESCU, N. 6. DLRLC
    • 1.4. prin specializare Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Numai din adîncuri sure Vine vuiet lung de clopot. TOPÎRCEANU, B. 17. DLRLC
      • format_quote Un vuiet a mii de instrumente dezleagă somnul tăcerii. DELAVRANCEA, T. 61. DLRLC
      • format_quote Zgomot sălbatec de oameni și vuiet de trîmbiți răsună. COȘBUC, AE. 37. DLRLC
  • 2. Zgomot mare; agitație zgomotoasă; învălmășeală gălăgioasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ce vuiete și ce viers de alăute se auzeau ieri? – A fost horă în curte... și pușcașii au chefuit. SADOVEANU, O. I 90. DLRLC
    • format_quote Glasul se ridica stăpînitor peste vuietul mulțimii. REBREANU, R. II 251. DLRLC
    • format_quote Vîntu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. COȘBUC, P. I 223. DLRLC
  • 3. învechit Veste, zvon, știre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se răspîndește vuiet printre dăscăli despre desființarea catiheților. CREANGĂ, A. 114. DLRLC
    • format_quote De aceea te rog cercetează de unde au auzit acest vuiet și dacă merită ca să mi-o scrie așa de pozitiv. KOGĂLNICEANU, S. 207. DLRLC
  • 4. rar Efect produs de ceva asupra cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Vîntul de noapte aducea din cînd în cînd vuiete de larmă, care deveneau îngrozitoare. ALECSANDRI, O. P. 162. DLRLC
etimologie:
  • Vui + sufix -et. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.