4 intrări

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINTREÁ s. f. v. vântrea.

VÂNTREÁ, vântrele, s. f. Pânză de corabie; vetrelă. [Var.: vintreá s. f.] – Cf. sl. vetrilo, rom. vânt.

VÂNTREÁ, vântrele, s. f. Pânză de corabie; vetrelă. [Var.: vintreá s. f.] – Cf. sl. vetrilo, rom. vânt.

VÍNTRE, vintre, s. f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris.

VÍNTRE, vintre, s. f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris.

vetri vt(a) [At: MARIAN, O. II, 7 / V: vint~, vânt~ / Pzi: 3 ~rește / E: ucr вітрити] (Reg; d. animale) A adulmeca (1).

vintre sf [At: PARACLIS (1639), 269 / V: (îrg) vântră, ~ră, (înv) vân~, ventră, ven~, (reg) ~tere, ~tiră, ~tire / Pl: ~ / E: ml venter, -is] 1 (Îvp) Abdomen. 2 (Îvp; prc) Partea inferioară (și laterală) a abdomenului Si: (îrg) vintricel1 (2). 3 (Îvp) Pântecele femeii (considerat locul unde se concepe fătul). 4 (Îvp) Organele genitale ale femeii sau ale bărbatului. 5 (Îvp; lpl) Organele interne aflate în cavitatea abdominală. 6 (Îvp; lpl; prc) Intestine. 7 (Reg; pex; îf vântră) Partea din interior a unui lucru, a unui loc etc. 8 (Îvp) Diaree (1). 9 (Îvp) Dizenterie. 10 (Reg) Partea din spatele genunchiului.

vintre s.f. (pop.) 1 Pîntece, abdomen, burtă. 2 (la pl.) Organele interne; măruntaie. 3 Dizenterie; diaree. • pl. -e. și (înv., reg.) vintră s.f., vintere s.f., s.n. /lat. ventrem.

VETRÍ, vetresc, vb. IV. Tranz. (Regional, despre păsări și animale; și în forma vintri) A adulmeca, a simți de departe. [Potîrnichea] cum vintrește apropierea vreunui vînător, îndată apucă la fugă. MARIAN, O. II 219. – Varianta: vintrí vb. IV.

VÍNTRE vintre, s. f. (Popular) 1. Pîntece (mai ales partea moale, de jos, și părțile laterale din dreptul șoldurilor); abdomen, burtă, foale. Un țap negru, lucios, cu pete galbene pe la vintre. STANCU, D. 97. Starostele își ținea vintrea cu palmele, ca să poată hohoti mai în voie. SADOVEANU, D. P. 159. Cu pîntecele strînse, îngust la vintre. ODOBESCU, S. III 65. 2. (La pl.) Măruntaie. [Prometeu] puse vintrele și carnea și le înveli în pielea boului. ODOBESCU, S. III 266. 3. Dizenterie, diaree. Copii i-a trebuit, mînca-i-ar anghina și vintrea! SADOVEANU, la TDRG. – Variantă: vîntră (GORJAN, H. IV 104) s. f.

VÎNTREÁ, vîntrele, s. f. (Mai ales la pl.) Pînză de corabie; vetrelă. Din insule bogate, sfîșiind apa, mese O luntre cu vîntrele ce spînzură sumese. EMINESCU, O. IV 306. Ce viață grea duc marinarii!.. suind și coborînd pe scări de gheață... ca să strîngă și să dezvălească vîntre Cele pe tot minutul. GHICA, la CADE. (În forma vintrea) Luntrea cu-ale ei vinlrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. – Pl. și: vîntreli (ALECSANDRI, P. III 84). – Variantă: vintreá s. f.

VETRÍ, vetresc, vb. IV. Tranz. (Reg.; despre animale) A adulmeca. [Var.: vintrí vb. IV] – Comp. germ. wittern.

VÂNTREÁ ~éle f. Pânză de corabie. /<sl. vetrilo

VÍNTRE ~ f. pop. 1) Parte a corpului dintre torace și bazin, în care se află viscerele; pântece; abdomen; burtă. 2) Totalitate a organelor interne aflate în această parte a corpului. [Sil. vin-tre] /<lat. venter, ~tres

arată toate definițiile

Intrare: vintrea
vintrea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vântrea
vântrea1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântrea
  • vântreaua
plural
  • vântrele
  • vântrelele
genitiv-dativ singular
  • vântrele
  • vântrelei
plural
  • vântrele
  • vântrelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vintrea
  • vintreaua
plural
  • vintrele
  • vintrelele
genitiv-dativ singular
  • vintrele
  • vintrelei
plural
  • vintrele
  • vintrelelor
vocativ singular
plural
vântrea2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F151.2)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântrea
  • vântreaua
plural
  • vântreli
  • vântrelile
genitiv-dativ singular
  • vântreli
  • vântrelii
plural
  • vântreli
  • vântrelilor
vocativ singular
plural
Intrare: vetri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vetri
  • vetrire
  • vetrit
  • vetritu‑
  • vetrind
  • vetrindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vetrește
(să)
  • vetrească
  • vetrea
  • vetri
  • vetrise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vetresc
(să)
  • vetrească
  • vetreau
  • vetri
  • vetriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vintri
  • vintrire
  • vintrit
  • vintritu‑
  • vintrind
  • vintrindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vintrește
(să)
  • vintrească
  • vintrea
  • vintri
  • vintrise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vintresc
(să)
  • vintrească
  • vintreau
  • vintri
  • vintriseră
Intrare: vintre
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vintre
  • vintrea
plural
  • vintre
  • vintrele
genitiv-dativ singular
  • vintre
  • vintrei
plural
  • vintre
  • vintrelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântră
  • vântra
plural
  • vântre
  • vântrele
genitiv-dativ singular
  • vântre
  • vântrei
plural
  • vântre
  • vântrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vântrea vintrea

  • 1. Pânză de corabie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: pânză velă vetrelă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Din insule bogate, sfîșiind apa, iese O luntre cu vîntrele ce spînzură sumese. EMINESCU, O. IV 306.
      surse: DLRLC
    • Ce viață grea duc marinarii!... suind și coborînd pe scări de gheață... ca să strîngă și să dezvălească vîntrelele pe tot minutul. GHICA, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154.
      surse: DLRLC

etimologie:

vetri vintri

  • 1. regional (Despre păsări și animale) A simți de departe.
    exemple
    • [Potârnichea] cum vintrește apropierea vreunui vînător, îndată apucă la fugă. MARIAN, O. II 219.
      surse: DLRLC

etimologie:

vintre vântră

  • 1. popular Parte a corpului dintre torace și bazin, în care se află viscerele.
    exemple
    • Un țap negru, lucios, cu pete galbene pe la vintre. STANCU, D. 97.
      surse: DLRLC
    • Starostele își ținea vintrea cu palmele, ca să poată hohoti mai în voie. SADOVEANU, D. P. 159.
      surse: DLRLC
    • Cu pîntecele strînse, îngust la vintre. ODOBESCU, S. III 65.
      surse: DLRLC
  • 2. popular (la) plural Totalitate a organelor interne aflate în această parte a corpului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: măruntaie attach_file un exemplu
    exemple
    • [Prometeu] puse vintrele și carnea și le înveli în pielea boului. ODOBESCU, S. III 266.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Copii i-a trebuit, mînca-i-ar anghina și vintrea! SADOVEANU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: