vintrea sf vz vetrelă

vintrea s.f. v. vetrelă.

VINTREA s. f. v. vîntrea.

VETRELĂ, vetrele, s. f. (Înv. și pop.) Pânză (de corabie); p. ext. corabie. [Var.: vetrilă s. f.] – Din sl. vĕtrilo.

vântră sf vz vintre

vântre snf vz vintre

vântrea sf vz vetrelă

vântreală sf vz vetrelă

vântrelă sm vz vetrelă

vântri v vz vetri

veatrelă sf vz vetrelă

veatrilă sf vz vetrelă

ventră sf vz vintre

ventre sfn vz vintre

ventrele sfp vz vetrelă

ventrilă sf vz vetrelă

vetrelă sf [At: COD. VOR². 47^v/3 / V: (îvp) ~rilă (A și: ~rilă), vint~, vânt~ (A și: vântrelă / Pl și: vântreli, (înv) veat~ (Pl și: veatreli), veatrilă, ventrele (A: nct) sfp, ventrilă, vintrea, vântrea, (reg) vintrilă, (îvr) vintreală, vântreală / A și: (reg) ~relă / Pl: ~le / E: slv вѣтрило cf ucr вітрило, ветрило] 1 (Îvp; mpl) Pânză de corabie. 2 (Pgn; într-o poezie populară; îf vetrilă) Pânză. 3 (Înv; pex) Corabie (1). 4 (Îvp; îe) A trage ~la pe uscat A o duce greu (din cauza sărăciei). 5 (Reg) Umbrelă. 6 (Ent; Mol) Efemeridă² (2). 7 (Trs; îf vetrilă) Fân împrăștiat pentru a se usca mai repede.

vetri vt(a) [At: MARIAN, O. II, 7 / V: vint~, vânt~ / Pzi: 3 ~rește / E: ucr вітрити] (Reg; d. animale) A adulmeca (1).

vetrilă sf vz vetrelă

vintere sf vz vintre

vintiră² sf vz vintre

vintire sf vz vintre

vintră sf vz vintre

vintre sf [At: PARACLIS (1639), 269 / V: (îrg) vântră, ~ră, (înv) vân~, ventră, ven~, (reg) ~tere, ~tiră, ~tire / Pl: ~ / E: ml venter, -is] 1 (Îvp) Abdomen. 2 (Îvp; prc) Partea inferioară (și laterală) a abdomenului Si: (îrg) vintricel¹ (2). 3 (Îvp) Pântecele femeii (considerat locul unde se concepe fătul). 4 (Îvp) Organele genitale ale femeii sau ale bărbatului. 5 (Îvp; lpl) Organele interne aflate în cavitatea abdominală. 6 (Îvp; lpl; prc) Intestine. 7 (Reg; pex; îf vântră) Partea din interior a unui lucru, a unui loc etc. 8 (Îvp) Diaree (1). 9 (Îvp) Dizenterie. 10 (Reg) Partea din spatele genunchiului.

vintreală sf vz vetrelă

vintrelă sf vz vetrelă

vintri v vz vetri

vintrilă sf vz vetrelă

vitrilă sf vz vetrelă

vetrelă s.f. (mar.; înv., pop.) Pînză (de corabie). ♦ Ext. Corabie. • acc. și vetrelă. pl. -e. și vetrilă, vintreá, vintrelă, vîntrea, vîntrelă s.f. /<slav. вѣтрнло; cf. și vînt.

vetrilă s.f. v. vetrelă.

vintere s.f., s.n. v. vintre.

vintră s.f. v. vintre.

vintre s.f. (pop.) 1 Pîntece, abdomen, burtă. 2 (la pl.) Organele interne; măruntaie. 3 Dizenterie; diaree. • pl. -e. și (înv., reg.) vintră s.f., vintere s.f., s.n. /lat. ventrem.

vintrelă s.f. v. vetrelă.

vîntrea s.f. v. vetrelă.

vîntrelă s.f. v. vetrelă.

VETRELĂ, vetrele, s. f. (Înv.) Pânză (de corabie): p. ext. corabie. [Var.: vetrilă s. f.] – Din sl. vĕtrilo.

VETRELĂ, vetrele, s. f. (Învechit) Pînză de corabie; p. ext. corabie. Trage neîncetat Vetrela pe uscat. PANN, P. V. I 132. ♦ (Popular, în forma vetrilă) Pînză. Vetrilă să-ți faci Ca să te-nvălești ’N luna lui cuptor, Cînd ești călător. TEODORESCU, P. P. 64. – Variantă: vetrilă s. f.

VETRI, vetresc, vb. IV. Tranz. (Regional, despre păsări și animale; și în forma vintri) A adulmeca, a simți de departe. [Potîrnichea] cum vintrește apropierea vreunui vînător, îndată apucă la fugă. MARIAN, O. II 219. – Varianta: vintri vb. IV.

VINTRE vintre, s. f. (Popular) 1. Pîntece (mai ales partea moale, de jos, și părțile laterale din dreptul șoldurilor); abdomen, burtă, foale. Un țap negru, lucios, cu pete galbene pe la vintre. STANCU, D. 97. Starostele își ținea vintrea cu palmele, ca să poată hohoti mai în voie. SADOVEANU, D. P. 159. Cu pîntecele strînse, îngust la vintre. ODOBESCU, S. III 65. 2. (La pl.) Măruntaie. [Prometeu] puse vintrele și carnea și le înveli în pielea boului. ODOBESCU, S. III 266. 3. Dizenterie, diaree. Copii i-a trebuit, mînca-i-ar anghina și vintrea! SADOVEANU, la TDRG. – Variantă: vîntră (GORJAN, H. IV 104) s. f.

VINTRI vb. IV v. vetri.

VÎNTRĂ s. f. v. vintre.

VÎNTREA, vîntrele, s. f. (Mai ales la pl.) Pînză de corabie; vetrelă. Din insule bogate, sfîșiind apa, mese O luntre cu vîntrele ce spînzură sumese. EMINESCU, O. IV 306. Ce viață grea duc marinarii!.. suind și coborînd pe scări de gheață... ca să strîngă și să dezvălească vîntre Cele pe tot minutul. GHICA, la CADE. (În forma vintrea) Luntrea cu-ale ei vinlrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. – Pl. și: vîntreli (ALECSANDRI, P. III 84). – Variantă: vintrea s. f.

VETRI, vetresc, vb. IV. Tranz. (Reg.; despre animale) A adulmeca. [Var.: vintri vb. IV] – Comp. germ. wittern.

VINTRI vb. IV. v. vetri.

VÂNTREA ~ele f. Pânză de corabie. /<sl. vetrilo

VINTRE ~ f. pop. 1) Parte a corpului dintre torace și bazin, în care se află viscerele; pântece; abdomen; burtă. 2) Totalitate a organelor interne aflate în această parte a corpului. [Sil. vin-tre] /<lat. venter, ~tres

vetrilă f. pânză de corabie. [Slav. VĬETRILO, văl (v. vântrelă)].

vintre f. pl. partea corpului între pântece și coapsă: durere de vintre, disenterie. [Lat. VENTREM].

vintre f. vârșie. [V. vântrelă].

ventre, V. vintre.

vétrilă și -elă f., pl. e (vsl. vĭetrilo, pînză de corabie, d. vĭetrŭ, vînt, suflare; bg. vĭetrilo, evantaliŭ. V. vîntrele). Vechĭ. Pînză de corabie. Azĭ. Bz. P. P. Umbrelă mare.

víntre și (vechĭ) véntre f. (lat. vĕnter, vĕntris, pîntece; it. pv. fr. cat. pg. ventre, sp. vientre. V. ventricul). Vechĭ. Pîntece. Azĭ. Rar. Partea de jos a pînteceluĭ (între stinghiĭ). Diareĭe, treapăd. – În L. V. și n., pl. tot așa (ca nume): vintrele nostru, vintrele mele. – Și vîntre (Barac). V. ie 2.

vîntre, V. vintre.

vîntréle f., pl. (d. vétrilă, pl. vetrile, supt infl. luĭ vînt și a cuvintelor de forma viorea-viorele). Vechĭ. Pînze de corabie, vele. – Sing. ar fi vîntrea, că dac’ar fi -eală, pl. ar fi -elĭ.

vintrea v. vântrea

!vântrea (înv.) s. f., g.-d. art. vântrelei; pl. vântrele

!vetrelă (înv.) (desp. ve-tre-) s. f., g.-d. art. vetrelei; pl. vetrele

vintre² (pântece; dizenterie) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. vintrei; pl. vintre

vintre¹ (măruntaie) (înv., pop.) s. f. pl.

vântrea / vintrea (înv.) s. f., g.-d. art. vântrelei / vintrelei; pl. vântrele / vintrele, art. vântrelele / vintrelele

vetrelă/vetrilă (înv., pop.) (ve-tre-/ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetrelei/vetrilei; pl. vetrele/vetrile

vetrilă v. vetrelă

vintre² (măruntaie) (pop.) s. f. pl.

vintre¹ (pântece, dizenterie) (pop.) s. f., g.-d. art. vintrei; pl. vintre

vântrea s. f., pl. vântrele

vetrelă (sil. -tre-)/vetrilă (sil. -tri-) s. f., g.-d. art. vetrelei /vetrilei; pl. vetrele /vetrile

vintre (pântece, dizenterie) s. f., g.-d. art. vintrei; pl. vintre

vintre (măruntaie) s. f. pl.

VINTREA s. v. pânză, velă.

vintrea s. v. PÎNZĂ. VELĂ.

VETRI vb. v. adulmeca, mirosi.

VINTRE s. pl. v. măruntaie.

VINTRE s. v. abdomen, burtă, diaree, dizenterie, pântece.

vetrelă s. v. CORABIE. PÎNZĂ. UMBRELĂ. VELĂ.

vetri vb. v. ADULMECA. MIROSI.

vintre s. pl. v. MĂRUNTAIE.

vintre s. v. ABDOMEN. BURTĂ. DIAREE. DIZENTERIE. PÎNTECE.

vetri (-resc, -it), vb. – A prinde vîntul. – Var. vîntri, vintri. Germ. wittern (Tiktin), var. prin contaminare cu vînt. În Bucov.

vetrilă (-le), s. f. – Velă. – Var. vetrelă, vintrilă, vintrele. Sl. vĕtrilo (Cihac, II, 454; Conev 45). Ultimele var. nu sînt clare, probabil contaminate cu vînt, cf. vetri.

vintre s. f. – 1. Burtă, stomac. – 2. Diaree. Lat. ventrem (Pușcariu 1899; REW 9205), cf. vegl. viantro, it., prov., fr., cat., port. ventre, sp. vientre. Puțin folosit în literatură, deși are circulație aproape generală în limba populară (ALR, I, 43). – Der. vintriș, adj. (oblic); suvintri, vb. (a tunde lîna oilor de pe burtă); ventrilică, s. f. (ventricea, Veronica officinalis, V. Tournefortii), cf. vrătilică.

vetri, vetresc, vb. intranz. – (reg.) 1. „A veghea, a sâmțî; câinele vetrea sara la oi” (Papahagi, 1925). 2. A adulmeca. – Din germ. wittern „a adulmeca” (Tiktin, cf. DER; DLRM); din ucr. vitriti (MDA).

vintre, s.f. – Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi, 1925; Șieu). – Lat. venter, -ris „pântece, intestin, stomac” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

vetri, vetresc, vb. intranz. – 1. A veghea, a sâmțî; câinele vetrea sara la oi (Papahagi 1925). 2. A adulmeca. – Din germ. wittern „a adulmeca” (Tiktin cf. DER).

vintre, s.f. – Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi 1925; Șieu). – Lat. venter, -ris „pântece, stomac”.