18 definiții pentru vintre vântră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍNTRE, vintre, s. f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris.

VÍNTRE, vintre, s. f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris.

VÍNTRE vintre, s. f. (Popular) 1. Pîntece (mai ales partea moale, de jos, și părțile laterale din dreptul șoldurilor); abdomen, burtă, foale. Un țap negru, lucios, cu pete galbene pe la vintre. STANCU, D. 97. Starostele își ținea vintrea cu palmele, ca să poată hohoti mai în voie. SADOVEANU, D. P. 159. Cu pîntecele strînse, îngust la vintre. ODOBESCU, S. III 65. 2. (La pl.) Măruntaie. [Prometeu] puse vintrele și carnea și le înveli în pielea boului. ODOBESCU, S. III 266. 3. Dizenterie, diaree. Copii i-a trebuit, mînca-i-ar anghina și vintrea! SADOVEANU, la TDRG. – Variantă: vîntră (GORJAN, H. IV 104) s. f.

VÍNTRE ~ f. pop. 1) Parte a corpului dintre torace și bazin, în care se află viscerele; pântece; abdomen; burtă. 2) Totalitate a organelor interne aflate în această parte a corpului. [Sil. vin-tre] /<lat. venter, ~tres

vintre f. vârșie. [V. vântrelă].

vintre f. pl. partea corpului între pântece și coapsă: durere de vintre, disenterie. [Lat. VENTREM].

víntre și (vechĭ) véntre f. (lat. vĕnter, vĕntris, pîntece; it. pv. fr. cat. pg. ventre, sp. vientre. V. ventricul). Vechĭ. Pîntece. Azĭ. Rar. Partea de jos a pînteceluĭ (între stinghiĭ). Diareĭe, treapăd. – În L. V. și n., pl. tot așa (ca nume): vintrele nostru, vintrele mele. – Și vîntre (Barac). V. ie 2.

VÎ́NTRĂ s. f. v. vintre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

víntre1 (pântece, dizenterie) (pop.) s. f., g.-d. art. víntrei; pl. víntre

víntre2 (măruntaie) (pop.) s. f. pl.

víntre (pântece, dizenterie) s. f., g.-d. art. víntrei; pl. víntre

víntre (măruntaie) s. f. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÍNTRE s. v. abdomen, burtă, diaree, dizenterie, pântece.

VÍNTRE s. pl. v. măruntaie.

vintre s. v. ABDOMEN. BURTĂ. DIAREE. DIZENTERIE. PÎNTECE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

víntre s. f.1. Burtă, stomac. – 2. Diaree. Lat. ventrem (Pușcariu 1899; REW 9205), cf. vegl. viantro, it., prov., fr., cat., port. ventre, sp. vientre. Puțin folosit în literatură, deși are circulație aproape generală în limba populară (ALR, I, 43). – Der. vintriș, adj. (oblic); suvintri, vb. (a tunde lîna oilor de pe burtă); ventrilică, s. f. (ventricea, Veronica officinalis, V. Tournefortii), cf. vrătilică.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

víntre, s.f. – Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi, 1925; Șieu). – Lat. venter, -ris „pântece, intestin, stomac” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

víntre, s.f. – Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi 1925; Șieu). – Lat. venter, -ris „pântece, stomac”.

Intrare: vintre
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vintre
  • vintrea
plural
  • vintre
  • vintrele
genitiv-dativ singular
  • vintre
  • vintrei
plural
  • vintre
  • vintrelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântră
  • vântra
plural
  • vântre
  • vântrele
genitiv-dativ singular
  • vântre
  • vântrei
plural
  • vântre
  • vântrelor
vocativ singular
plural

vintre vântră

  • 1. popular Parte a corpului dintre torace și bazin, în care se află viscerele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: abdomen burtă foale pântec(e) 3 exemple
    exemple
    • Un țap negru, lucios, cu pete galbene pe la vintre. STANCU, D. 97.
      surse: DLRLC
    • Starostele își ținea vintrea cu palmele, ca să poată hohoti mai în voie. SADOVEANU, D. P. 159.
      surse: DLRLC
    • Cu pîntecele strînse, îngust la vintre. ODOBESCU, S. III 65.
      surse: DLRLC
  • 2. popular (la) plural Totalitate a organelor interne aflate în această parte a corpului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: măruntaie un exemplu
    exemple
    • [Prometeu] puse vintrele și carnea și le înveli în pielea boului. ODOBESCU, S. III 266.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Copii i-a trebuit, mînca-i-ar anghina și vintrea! SADOVEANU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: