20 de definiții pentru corabie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corabie sf [At: N. TESTAMENT (1648) / V: ~be / Pl: ~răbii, (rar) ~ii / E: vsl коравль] 1 Vas mare cu pânze, folosit în trecut pentru transport și acțiuni militare. 2 (Îe) A i se îneca (cuiva) corăbiile sau a scăpa ~ia pe apă A fi trist, fără chef. 3 (îcs) De-a ~ia Joc de copii, nedefinit mai îndeaproape. 4 Jucărie care are forma unei corăbii (1). 5 (Reg) Vas în care mirele adună darurile primite la nuntă. 6 (Reg) Cizmă largă și urâtă. 7 (Arg) Matahală. 8 (Reg) Cal mare și slab.

CORÁBIE, corăbii, s. f. Navă cu pânze, folosită (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ Expr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Din sl. korablĭ.

CORÁBIE, corăbii, s. f. Vas mare cu pânze, folosit (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ Expr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Din sl. korablĩ.

CORÁBIE, corăbii, s. f. Vas mare cu pînze, folosit în trecut pentru transportul pe apă al călătorilor și mărfurilor. Cu pînzele-atîrnate în liniște de vînt, Corabia străbate Departe de pămînt. EMINESCU, O. IV 397. Cum să-ți încredințeze corabie cînd barcă N-ai cîrmuit vrodată... NEGRUZZI, S. II 192. Canaturile ce intră în oraș sînt pline de corăbii, care au într-însele mărfuri. GOLESCU, Î. 108. ◊ Fig. Corăbiile cerului... nu întîrzie multă vreme, și deodată întreaga lor flotă, măreață și amenințătoare, întunecă orizontul. BOGZA, C. O. 57. ◊ Expr. (Ironic) (Parcă) ți (sau i etc.) s-au înecat corăbiile, se zice despre un om trist, supărat, fără chef. – Pronunțat: -bi-e.

CORÁBIE ~ăbii f. (în trecut) Navă cu pânze folosită pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ A i se îneca ~ăbiile a fi foarte întristat, amărât. [Art. corabia; G.-D. corabiei; Sil. -bi-e] /<sl. korabli

corabie f. bastiment de mare; fam. i s’au înnecat corăbiile, e rău dispus. [Slav. KORABLĬ].

corábie f. (vsl. korabĭ și korablĭ, bg. sîrb. korab, rus. koráblĭ, d. vgr. korábion, dim. d. kárabos, crab și [pin aluz. la găoace] corabie; mlat. kárabus, un fel de luntre; ngr. korávi; it. caravella, fr. caravelle, sp. carabela, pg. caravela. V. crab). Vas de navigat, navă, bastiment (cu pînze). Trist par’că ți s’ar fi înecat corăbiile, foarte trist. Corabie cu abur, V. vapor și probelă. – Și curabie (Cod. Vor.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!corábie (-bi-e) s. f., art. corábia (-bi-a), g.-d. art. corábiei; pl. corắbii, art. corắbiile (-bi-i-)

corábie s. f. (sil. -bi-e), art. corábia (sil. -bi-a), g.-d. art. corăbiei/corábiei; pl. corăbii, art. corăbiile (sil. -bi-i-)

corabie, gen. corăbiei, pl. corăbii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORÁBIE s. (MAR.) (livr.) arcă, (rar) velier, (înv. și reg.) naie, (înv.) chivot, vetrelă, (turcism înv.) ghimie.

CORABIE s. (MAR.) (livr.) arcă, (rar) velier, (înv. și reg.) naie, (înv.) chivot, vetrelă, (turcism înv.) ghimie.

CORABIA DEȘÉRTULUI s. v. cămilă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corabíe (-íi), s. f.1. Navă, vas. – 2. (Arg.) Pantof, încălțăminte. – Mr. cărave, megl. curabie. Sl. korablῑ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 73; Meyer 177; Conev 820, din gr. ϰαράβι (cf. carabă). Aparține aceleiași familii a lat. carabus, de unde sp. carabela (› rom. caravelă, s. f., prin intermediul fr. caravelle); cf. bg., sb. korab, sb., cr., slov. korablja, rus. korablĭ, alb. karáf, mag. kereb.Der. corăbier, s. m. (navigator, marinar); corăbierie, s. f. (navigare); corăbia (var. corăbieri), vb. (a naviga), cuvinte puțin folosite; corăbiască (var. corăbierească), s. f. (dans tipic).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

corábie, corăbii s. f. 1. Vas mare plutitor pe mare pentru transport de călători și mărfuri; navă. ◊ Corabia lui Noe v. arca lui Noe.Fig. Biserică creștină construită în formă de corabie. 2. (Reg.) Vas mare sau strachină în care mirele strânge toate darurile primite la nuntă. – Din sl. korablĭ.

CORÁBIE (< sl.) s. f. Navă cu pînze, folosită pentru transport și pentru acțiuni militare. Din sec. 19 au început să fie înlocuite cu nave cu propulsie mecanică.

CORABIA, oraș în jud. Olt, port pe stg. Dunării; 22.745 loc. (1991). Expl. de argile. Fabrici de încălț., de tricotaje și conf., combinat de fibre și fire chimice; prelucr. lemnului; produse alim. Cea mai mare tăbăcărie minerală din România. Vestigii care atestă o permanentă locuire începând din milen. 3 î. Hr. Pe lîngă așezarea geto-dacică s-a dezvoltat o importantă cetate romano-bizantină cu numele de Sucidava, pe terit. fostului sat Celeiu. Importanța economică a crescut după pacea de la Adrianopol (1829). Declarat oraș în 1871.

CORABIA (Puppis), constelație din emisfera australă, situată lîngă constelația Cîinele Mare.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se îneca corăbiile expr. a fi trist / indispus; a avea un necaz mare.

Intrare: corabie
substantiv feminin (F137)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corabie
  • corabia
plural
  • corăbii
  • corăbiile
genitiv-dativ singular
  • corăbii
  • corabiei
plural
  • corăbii
  • corăbiilor
vocativ singular
plural