3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPÍT1 s. n. Faptul de a (se) topi.V. topi.

TOPÍT1 s. n. Faptul de a (se) topi.V. topi.

TOPÍT2, -Ă, topiti, -te, adj. 1. (Despre corpuri solide) Devenit lichid sau moale sub efectul căldurii. 2. (Despre plante textile) Care s-a descompus prin menținerea în apă în scopul separării fibrelor textile. 3. Fig. Slăbit, tras, consumat; istovit, vlăgujt, obosit. 4. Fig. Măcinat, descompus, dezagregat. ♦ (Fam.) Distrus, pierdut. – V. topi.

topit1 sn [At: I. IONESCU, C. 145/11 / E: topi] 1-2 Topire (1, 6).

topit2, ~ă [At: PSALT. 111 / Pl: ~iți, ~e / E: topi] 1 a (D. corpuri solide) Care a devenit lichid sub acțiunea căldurii. 2 a (D. corpuri solide) Înmuiat sub efectul căldurii. 3 a (D. substanțe) Dizolvat în apă sau în alt lichid. 4 a (Fig) Contopit (1). 5 a (D. plante textile) Care a suferit procesul de topire (6) Si: (reg) murat. 6 a (Fig) Slab. 7 a (Fig) Obosit. 8 a (Fig) Lipsit de forță morală Si: distrus, pierdut. 9 a (Fig) Care a dispărut (treptat) Si: estompat, risipit, șters. 10 a (Rar) Descompus2 (1). 11 a (Reg; d. faină) Măcinată mărunt. 12 sn (Reg) Mâncare ciobănească preparată din unt, brânză (și ceapă prăjită) sau din caș jintuit, fiert cu ceapă și sare. 13 a (Pfm; îe) A fi ~ după cineva A iubi pe cineva foarte mult.

TOPÍT2, -Ă, topiți, -te, adj. 1. (Despre corpuri solide) Devenit lichid sau moale sub efectul căldurii. 2. (Despre plante textile) Care s-a descompus prin menținerea în apă în scopul separării fibrelor textile. 3. Fig. Slăbit, tras, consumat; istovit, vlăguit, obosit. 4. Fig. Măcinat, descompus, dezagregat. ♦ (Fam.) Distrus, pierdut. – V. topi.

TOPÍT2, -Ă, topiți, -te, adj. 1. Devenit moale, lichid, sub acțiunea căldurii. În lumina lunei apa părea argint topit. SADOVEANU, O. VI 262. Clocotește mîl solar Într-un lac de fier topit, Înroșind ca un pojar Trupul omului călit. D. BOTEZ, F. S. 42. Le-a dat chiroște calde ce-notau în unt topit. CONTEMPORANUL, I. 162. ◊ (Poetic) Diadem de topiți aștri arde-n blondele ei plete, Încălzind aerul serei. EMINESCU, O. IV 126. ◊ Fig. Albastrul șters al văzduhului topit apăsa greu peste pămînt, iar subt arșița covîrșitoare a miezului zilei, vîntul adormise obosit. HOGAȘ, M. N. 165. 2. (Despre plante textile) Care a suferit operația de topire. Cînepă topită. 3. Fig. Slab, tras, istovit, vlăguit, obosit. Stă pașa beat, cu ochi topiți. Se trag spahiii-ncremeniți. COȘBUC, P. I 114. Pentru ce puterile noastre sînt acum topite? BĂLCESCU, O. II 246. ◊ (Poetic) Ochii tăi, topite stele a demineții, privesc atît de adînc... în noaptea sufletului meu. EMINESCU, N. 72. ♦ Lipsit de forță morală. Leana (cu frică): Cin’ să mai fie? – Cine mai e? – (topită) Mama. DELAVRANCEA, O. II 369. ♦ Măcinat, descompus, dezagregat. Cînd topit îmi va fi corpul, voi fi cîmpul plin de flori. MACEDONSKI, O. I 97.

TOPÍT1 s. n. Faptul de a (se) topi. 1. Topire (1). Pînze lucii de apă, strînse după topitul zăpezilor, se arată ca niște oglinzi. SADOVEANU, O. VII 338. 2. Topire (2). Cînepa se duce la topit, cu care se începe industria casnică a cînepii. PAMFILE, A. R. 174.

topít, -ă adj. Care s’a prefăcut în lichid pin căldură. Unt topit, unt proaspăt pus la foc, apoĭ topit și solidificat și păstrat așa.

TOPÍ, topesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A trece sau a face ca un corp să treacă, prin încălzire, din stare solidă în stare lichidă; a (se) lichefia. ♦ Refl. A-și pierde consistența, a se muia (sub efectul căldurii). ♦ Tranz. și refl. Fig. (Despre oameni) A (se) înduioșa, a (se) îmblânzi. 2. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) dizolva (în apă sau în alt lichid). ♦ Refl. Fig. A se contopi, a fuziona. 3. Refl. (Despre lumânări; p. ext. despre obiecte supuse acțiunii focului) A se consuma prin ardere; a se mistui. ♦ Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se usca, a se vlăgui. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se face nevăzut, a dispărea, a pleca. ♦ Fig. A se sfârși, a se prăpădi, a muri (de fericire sau de dragul cuiva). ◊ Expr. A se topi după cineva = a ține foarte mult la cineva, a iubi cu patimă pe cineva. A se topi de râs = a râde grozav, cu mare poftă. 4. Tranz. A supune unele plante textile unui proces metodic de descompunere a tulpinilor lor, prin menținerea în apă, sub zăpadă sau la rouă, pentru a separa astfel fibrele textile. 5. Refl. Fig. A se șterge, a se estompa; a se risipi. 6. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a desființa. ♦ A consuma, a irosi bani, avere, sănătate etc. – Din sl. topiti.

TOPÍ, topesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A trece sau a face ca un corp să treacă, prin încălzire, din stare solidă în stare lichidă; a (se) lichefia. ♦ Refl. A-și pierde consistența, a se muia (sub efectul căldurii). ♦ Tranz. și refl. Fig. (Despre oameni) A (se) înduioșa, a (se) îmblânzi. 2. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) dizolva (în apă sau în alt lichid). ♦ Refl. Fig. A se contopi, a fuziona. 3. Refl. (Despre lumânări; p. ext. despre obiecte supuse acțiunii focului) A se consuma prin ardere; a se mistui. ♦ Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se usca, a se vlăgui. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se face nevăzut, a dispărea, a pleca. ♦ Fig. A se sfârși, a se prăpădi, a muri (de fericire sau de dragul cuiva). ◊ Expr. A se topi după cineva = a ține foarte mult la cineva, a iubi cu patimă pe cineva. A se topi de râs = a râde grozav, cu mare poftă. 4. Tranz. A supune unele plante textile unui proces metodic de descompunere a tulpinilor lor, prin menținerea în apă, sub zăpadă sau la rouă, pentru a separa astfel fibrele textile. 5. Refl. Fig. A se șterge, a se estompa; a se risipi. 6. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a desființa. ♦ A consuma, a irosi bani, avere, sănătate etc. – Din sl. topiti.

topi [At: PSALT. 321 / Pzi: ~pese / E: vsl топити] 1-2 vtr A face ca un corp să treacă (sau a trece), prin încălzire, din stare solidă în stare lichidă Si: a (se) lichefia. 4 vtr (Fig) A (se) înduioșa. 5 vt A transforma, prin topire, un obiect de metal în altul. 6 vr A-și pierde consistența sub efectul căldurii Si: a se muia. 7-8 vtr A (se) dizolva în apă sau în alt lichid. 9 vt (Înv) A înmuia. 10 vt (Reg; c. i. varul) A stinge. 12 vtr (Fig) A (se) confunda într-o masă unică Si: a (se) amesteca, a {se) contopi, a fuziona. 13 vt A supune plantele textile unui proces de descompunere a tulpinilor lor, prin menținerea în apă, sub zăpadă sau în rouă, pentrua separa astfel fibrele textile Si: (reg) a mura. 14 vr (D. lumânări; pex, d. obiecte supuse acțiunii focului) A se consuma arzând Si: a se distruge, a se mistui, a se trece (202). 15 vr (Fig; d. oameni) A slăbi. 16 vr (Pex; fig; d. oameni) A pieri. 17 vr (Pfm; îe) M-am (sau ne-am) ~t! Am pățit-o! 18 vr (D. plante) A se ofili. 19 vr (Fig) A dispărea (treptat) Si: a se risipi, a se șterge. 20 vr (Fam; fig) A se face nevăzut Si: a dispărea, a pleca. 21 vt (Fig) A nimici. 22 vr (Îvr) A se descompune (1). 23 vt (Fam; c. i. bani, avere, sănătate etc.) A irosi. 24 vr (Fam; fig; d. oameni) A se prăpădi de fericire sau de dragul cuiva. 25 vr (Pfm; îe) A se ~ după cineva A iubi cu patimă pe cineva. 26 vr (Pfm; îe) A se ~ de râs A râde cu mare poftă.

TOPÍ, topesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca un corp să treacă, prin încălzire, din stare solidă în stare lichidă. Veni austrul cel răsunător și topi zăpezile. SADOVEANU, O. VII 113. Vîntul de la miazăzi Cu zăpadă se hrănește. Într-o noapte și-ntr-o zi El pe dealuri o topește. ALECSANDRI, O. 226. ◊ (Prin exagerare) Soarele ardea să topească zidurile. REBREANU, I. 65. ♦ Refl. A se muia, a se lichefia, a-și pierde consistența (sub efectul căldurii). Sloiul rece mi se topea în palma caldă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 88. Scăuieșul de ceară s-a topit și leasa... nu era bine sprijinită. CREANGĂ, P. 32. [Zăpada] se topește acum subt adierea încropită a zefirului. ODOBESCU, S. III 41. Gheața-n baltă se topește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89. ♦ Fig. A înmuia, a îmblînzi, a înduioșa. Începu a plînge lacrimi de bucurie, o bucurie fierbinte, care parcă-i topea întreaga ființă. SADOVEANU, O. I 267. ◊ Refl. Simt parcă topindu-se-ntreagă Făptura-mi de plumb. COȘBUC, P. II 23. ◊ Expr. A i se topi (cuiva) inima (de...) v. inimă (II 1 b). ♦ (Învechit) A transforma, prin topire, un obiect de metal în altul. Dar Despot cu păcatul a dat mîna frățească... Icoane și potire el le topește-n bani. ALECSANDRI, T. II 150. ◊ Refl. (Poetic) Și nu te temi că aurul din plete-ți Se va topi în stele? EMINESCU, O. IV 108. 2. Refl. (Familiar) A se dizolva într-un lichid. Sarea se topește în apă. ♦ (Rar, despre obiecte sfărîmicioase) A se descompune în particule mici, a se împrăștia (într-un lichid). Apa descîntată a mestecat-o tata cu un pai rupt din coada măturii, pînă s-a topit tăciunele. STANCU, D. 231. ♦ Fig. A se cufunda într-o masă unică; a fuziona. Privitorii se îmbulzeau cuprinși de aceeași veselie, parcă ar fi căutat să se topească cu toții într-o singură ființă fără griji și fără necazuri. REBREANU, R. I 128. ◊ Tranz. Topind în el motivele populare, Eminescu le-a reluat cu sufletul din veac al poetului anonim și cu arta poetului modern. SADOVEANU, E. 78. ♦ Fig. A se șterge, a se estompa. Pe cer toți norii s-au topit. DEȘLIU, M. 35. Idiotul se topi în întunerec. DUMITRIU, N. 179. S-a uitat după ei, pînă s-au topit în văgăuni de negură. POPA, V. 35. ◊ Tranz. Ceva din umbra și lenea apusului părea că-i șterge, îi topește conturul lucrurilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. 3. Tranz. A supune plantele textile unui proces metodic de dizolvare a substanțelor care fixează fibrele de partea lemnoasă a tulpinii (ținînd plantele un anumit timp în apă, pe zăpadă sau la rouă). După ce s-a cules și s-a făcut mănuși, cînepa de toamnă este dusă acasă; cea de vară se pornește de-a dreptul la apă spre a fi topită. PAMFILE, A. R. 173. ◊ Refl. Inu-n baltă se topește Și fînațul otăvește. BELDICEANU, P. 88. 4. Refl. (Despre lumînări;p. ext. despre obiecte supuse acțiunii focului) A se consuma arzînd, a se trece, a se mistui. Jarul rămas se topea încet-încet, acoperindu-se treptat de rugina scrumului. MIHALE, O. 186. Era tîrziu tare după miezul nopții și lumînările de ceară verzie de Veneția se topiseră pînă la jumătate. SADOVEANU, O. VII 97. Și cînd s-a aprinde mai tare, noi să începem a ne boci în gura mare și a striga: foc! foc! și pîn-or sări oamenii de la nuntă, pînă nu știu ce, casa are să se topească. CREANGĂ, P. 175. 5. Refl. Fig. A slăbi, a se usca, a se vlăgui. La mine acasă, Nici mălai pe masă, Și femeia mea De foame zăcea, Și pruncuțu meu Se topea mereu. DEȘLIU, M. 51. Tata, om odată voinic, care muncise crunt în tinereță, deodată se topise ca o lumînare. SADOVEANU, O. VII 295. ◊ (Întărit prin «din picioare», «de pe picioare») Se mistuia amarnic în necurmatu-i zbucium, se topea de pe picioare. VLAHUȚĂ, N. 145. De cînd am intrat în casa asta, mă usuc, mă topesc din picioare. ALECSANDRI, T. 1008. ◊ (Urmat de determinări cauzale, în construcții care exprimă adesea numai intensitatea unei acțiuni, unui sentiment) Mă topesc și eu ca și tine d-atîta pustietate. DELAVRANCEA, S. 242. Petruța se topea de fericire, iar mesenii zîmbiră uitîndu-se unul la altul. CAMIL PETRESCU, O. I 123. Lui Milescu îi venea să se topească de rîs, însă se stăpîni. D. ZAMFIRESCU, R. 143. Împăratul se topea de dragoste pentru Ileana. ISPIRESCU, L. 29. ◊ Expr. (Familiar) M-am (mai rar ne-am) topit! = am pățit-o! Îi puse mîna la gură și-i zise: Șt! că ne-am topit! Să nu te auză cineva. ISPIRESCU, L. 373. Nenea Iancu! Să vie aici! M-am topit!... Sînt nenorocit. CARAGIALE, T. II 125. Vai, bietele fete! Că le-am prăpădit Și le-am dat pe bete... De-acum m-am topit! ALECSANDRI, T. 410. 6. Tranz. Fig. A nimici, a desființa (distrugînd, consumînd, epuizînd). Aci a topit pe turci. DELAVRANCEA, O. II 164. Noi am apucat timpuri grele, pe cînd Cîmpineanu, Mitică Filipescu, Nicolaie Bălcescu se pocăiau la Plumbuita, la Snagov, la Mărgineni și în Ocnele de la Telega, topindu-și sănătatea. GHICA, S. A. 86. ◊ Refl. pas. Se gîndea c-un fel de scîrbă la mîncările multe care se topiseră în seara asta la masa stăpînilor. AGÎRBICEANU, S. P. 36.

A SE TOPÍ mă ~ésc intranz. 1) A trece din stare solidă în stare lichidă. 2) fig. A deveni din ce în ce mai puțin vizibil, dispărând. 3) (despre obiecte supuse acțiunii focului) A dispărea prin ardere; a se mistui. 4) fig. (despre oameni) A se slei de puteri (sub acțiunea unui sentiment puternic sau a unei boli latente). ◊ ~ din picioare (sau văzând cu ochii) a slăbi foarte repede. A i ~ cuiva inima a fi cuprins de sentimente chinuitoare. /<sl. topiti

A TOPÍ ~ésc tranz. 1) A face să se topească. 2) (cânepa, inul etc.) A ține în apă pentru a separa fibrele de tulpină; a dubi; a mura. 3) fig. A face să nu mai existe (prin aplicarea forței); a nimici; a distruge; a se prăpădi. 4) fig. A consuma fără măsură; a cheltui fără socoteală; a irosi. ~ sănătatea. /<sl. topiti

topì v. 1. a preface într’un lichid sub acțiunea căldurei: a topi unt; 2. fig. a consuma: suferințele topesc pe om; 3. a trece în stare lichidă: ghiața s’a topit; 4. fig. a se prăpădi: a se topi de-an picioarele, ne-am topit! [Slav. TOPITI, a încălzi, a preface în lichid].

topésc v. tr. (vsl. topiti, a încălzi [sîrb. „a topi”], topiti se, a se topi. V. po-topesc). Prefac în lichid pin căldură: a topi ceara, plumbu. Disolv: a topi zahăru’n apă. Fac să putrezească partea lemnoasă ca să rămîĭe numaĭ fibrele p. meliță: a topi inu, cînepa. Fig. Consum, prăpădesc: boala l-a topit. Iron. Potopesc, mănînc, cheltuĭesc (o avere). V. refl. Untu s’a topit. Fig. Se topește de doru copiilor eĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

topí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. topésc, imperf. 3 sg. topeá; conj. prez. 3 să topeáscă

topí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. topésc, imperf. 3 sg. topeá; conj. prez. 3 sg. și pl. topeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: topit (adj.)
topit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topit
  • topitul
  • topitu‑
  • topi
  • topita
plural
  • topiți
  • topiții
  • topite
  • topitele
genitiv-dativ singular
  • topit
  • topitului
  • topite
  • topitei
plural
  • topiți
  • topiților
  • topite
  • topitelor
vocativ singular
plural
Intrare: topit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topit
  • topitul
  • topitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • topit
  • topitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: topi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • topi
  • topire
  • topit
  • topitu‑
  • topind
  • topindu‑
singular plural
  • topește
  • topiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • topesc
(să)
  • topesc
  • topeam
  • topii
  • topisem
a II-a (tu)
  • topești
(să)
  • topești
  • topeai
  • topiși
  • topiseși
a III-a (el, ea)
  • topește
(să)
  • topească
  • topea
  • topi
  • topise
plural I (noi)
  • topim
(să)
  • topim
  • topeam
  • topirăm
  • topiserăm
  • topisem
a II-a (voi)
  • topiți
(să)
  • topiți
  • topeați
  • topirăți
  • topiserăți
  • topiseți
a III-a (ei, ele)
  • topesc
(să)
  • topească
  • topeau
  • topi
  • topiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

topit (adj.)

  • 1. (Despre corpuri solide) Devenit lichid sau moale sub efectul căldurii.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • În lumina lunei apa părea argint topit. SADOVEANU, O. VI 262.
      surse: DLRLC
    • Clocotește mîl solar Într-un lac de fier topit, Înroșind ca un pojar Trupul omului călit. D. BOTEZ, F. S. 42.
      surse: DLRLC
    • Le-a dat chiroște calde ce-notau în unt topit. CONTEMPORANUL, I. 162.
      surse: DLRLC
    • poetic Diadem de topiți aștri arde-n blondele ei plete, Încălzind aerul serei. EMINESCU, O. IV 126.
      surse: DLRLC
    • figurat Albastrul șters al văzduhului topit apăsa greu peste pămînt, iar subt arșița covîrșitoare a miezului zilei, vîntul adormise obosit. HOGAȘ, M. N. 165.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre plante textile) Care s-a descompus prin menținerea în apă în scopul separării fibrelor textile.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cânepă topită.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Stă pașa beat, cu ochi topiți. Se trag spahiii-ncremeniți. COȘBUC, P. I 114.
      surse: DLRLC
    • Pentru ce puterile noastre sînt acum topite? BĂLCESCU, O. II 246.
      surse: DLRLC
    • poetic Ochii tăi, topite stele a demineții, privesc atît de adînc... în noaptea sufletului meu. EMINESCU, N. 72.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Lipsit de forță morală.
      exemple
      • Leana (cu frică): Cin’ să mai fie? – Cine mai e? – (topită) Mama. DELAVRANCEA, O. II 369.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Cînd topit îmi va fi corpul, voi fi cîmpul plin de flori. MACEDONSKI, O. I 97.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi topi
    surse: DEX '09 DEX '98

topit (s.n.)

etimologie:

  • vezi topi
    surse: DEX '98 DEX '09

topi

  • 1. reflexiv tranzitiv A trece sau a face ca un corp să treacă, prin încălzire, din stare solidă în stare lichidă; a (se) lichefia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lichefia antonime: îngheța attach_file 3 exemple
    exemple
    • Veni austrul cel răsunător și topi zăpezile. SADOVEANU, O. VII 113.
      surse: DLRLC
    • Vîntul de la miazăzi Cu zăpadă se hrănește. Într-o noapte și-ntr-o zi El pe dealuri o topește. ALECSANDRI, O. 226.
      surse: DLRLC
    • prin exagerare Soarele ardea să topească zidurile. REBREANU, I. 65.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A-și pierde consistența, a se muia (sub efectul căldurii).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lichefia muia attach_file 4 exemple
      exemple
      • Sloiul rece mi se topea în palma caldă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 88.
        surse: DLRLC
      • Scăuieșul de ceară s-a topit și leasa... nu era bine sprijinită. CREANGĂ, P. 32.
        surse: DLRLC
      • [Zăpada] se topește acum subt adierea încropită a zefirului. ODOBESCU, S. III 41.
        surse: DLRLC
      • Gheața-n baltă se topește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv reflexiv figurat (Despre oameni) A (se) înduioșa, a (se) îmblânzi.
      exemple
      • Începu a plînge lacrimi de bucurie, o bucurie fierbinte, care parcă-i topea întreaga ființă. SADOVEANU, O. I 267.
        surse: DLRLC
      • Simt parcă topindu-se-ntreagă Făptura-mi de plumb. COȘBUC, P. II 23.
        surse: DLRLC
    • 1.3. învechit A transforma, prin topire, un obiect de metal în altul.
      exemple
      • Dar Despot cu păcatul a dat mîna frățească... Icoane și potire el le topește-n bani. ALECSANDRI, T. II 150.
        surse: DLRLC
      • poetic Și nu te temi că aurul din plete-ți Se va topi în stele? EMINESCU, O. IV 108.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv familiar A (se) dizolva (în apă sau în alt lichid).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dizolva attach_file un exemplu
    exemple
    • Sarea se topește în apă.
      surse: DLRLC
    • 2.1. rar (Despre obiecte sfărâmicioase) A se descompune în particule mici, a se împrăștia (într-un lichid).
      exemple
      • Apa descîntată a mestecat-o tata cu un pai rupt din coada măturii, pînă s-a topit tăciunele. STANCU, D. 231.
        surse: DLRLC
    • 2.2. reflexiv figurat A se contopi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: contopi fuziona attach_file 2 exemple
      exemple
      • Privitorii se îmbulzeau cuprinși de aceeași veselie, parcă ar fi căutat să se topească cu toții într-o singură ființă fără griji și fără necazuri. REBREANU, R. I 128.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Topind în el motivele populare, Eminescu le-a reluat cu sufletul din veac al poetului anonim și cu arta poetului modern. SADOVEANU, E. 78.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre lumânări, prin extensiune despre obiecte supuse acțiunii focului) A se consuma prin ardere; a se mistui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consuma (distruge) mistui attach_file 3 exemple
    exemple
    • Jarul rămas se topea încet-încet, acoperindu-se treptat de rugina scrumului. MIHALE, O. 186.
      surse: DLRLC
    • Era tîrziu tare după miezul nopții și lumînările de ceară verzie de Veneția se topiseră pînă la jumătate. SADOVEANU, O. VII 97.
      surse: DLRLC
    • Și cînd s-a aprinde mai tare, noi să începem a ne boci în gura mare și a striga: foc! foc! și pîn-or sări oamenii de la nuntă, pînă nu știu ce, casa are să se topească. CREANGĂ, P. 175.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat (Despre oameni) A se usca, a se vlăgui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: slăbi usca vlăgui attach_file 8 exemple
      exemple
      • La mine acasă, Nici mălai pe masă, Și femeia mea De foame zăcea, Și pruncuțu meu Se topea mereu. DEȘLIU, M. 51.
        surse: DLRLC
      • Tata, om odată voinic, care muncise crunt în tinereță, deodată se topise ca o lumînare. SADOVEANU, O. VII 295.
        surse: DLRLC
      • Se mistuia amarnic în necurmatu-i zbucium, se topea de pe picioare. VLAHUȚĂ, N. 145.
        surse: DLRLC
      • De cînd am intrat în casa asta, mă usuc, mă topesc din picioare. ALECSANDRI, T. 1008.
        surse: DLRLC
      • Mă topesc și eu ca și tine d-atîta pustietate. DELAVRANCEA, S. 242.
        surse: DLRLC
      • Petruța se topea de fericire, iar mesenii zîmbiră uitîndu-se unul la altul. CAMIL PETRESCU, O. I 123.
        surse: DLRLC
      • Lui Milescu îi venea să se topească de rîs, însă se stăpîni. D. ZAMFIRESCU, R. 143.
        surse: DLRLC
      • Împăratul se topea de dragoste pentru Ileana. ISPIRESCU, L. 29.
        surse: DLRLC
      • 3.1.1. expresie familiar M-am (mai rar ne-am) topit! = am pățit-o!
        exemple
        • Îi puse mîna la gură și-i zise: Șt! că ne-am topit! Să nu te auză cineva. ISPIRESCU, L. 373.
          surse: DLRLC
        • Nenea Iancu! Să vie aici! M-am topit!... Sînt nenorocit. CARAGIALE, T. II 125.
          surse: DLRLC
        • Vai, bietele fete! Că le-am prăpădit Și le-am dat pe bete... De-acum m-am topit! ALECSANDRI, T. 410.
          surse: DLRLC
    • 3.2. figurat familiar (Despre oameni) A se face nevăzut.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: dispărea pleca
    • 3.3. figurat A se sfârși, a se prăpădi (de fericire sau de dragul cuiva).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: muri (vb.) prăpădi sfârși
      • 3.3.1. expresie A se topi după cineva = a ține foarte mult la cineva, a iubi cu patimă pe cineva.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 3.3.2. expresie A se topi de râs = a râde grozav, cu mare poftă.
        surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. tranzitiv A supune unele plante textile unui proces metodic de descompunere a tulpinilor lor, prin menținerea în apă, sub zăpadă sau la rouă, pentru a separa astfel fibrele textile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • După ce s-a cules și s-a făcut mănuși, cînepa de toamnă este dusă acasă; cea de vară se pornește de-a dreptul la apă spre a fi topită. PAMFILE, A. R. 173.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Inu-n baltă se topește Și fînațul otăvește. BELDICEANU, P. 88.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv figurat A se șterge, a se estompa; a se risipi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: estompa risipi șterge attach_file 4 exemple
    exemple
    • Pe cer toți norii s-au topit. DEȘLIU, M. 35.
      surse: DLRLC
    • Idiotul se topi în întunerec. DUMITRIU, N. 179.
      surse: DLRLC
    • S-a uitat după ei, pînă s-au topit în văgăuni de negură. POPA, V. 35.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Ceva din umbra și lenea apusului părea că-i șterge, îi topește conturul lucrurilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 70.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Aci a topit pe turci. DELAVRANCEA, O. II 164.
      surse: DLRLC
    • Noi am apucat timpuri grele, pe cînd Cîmpineanu, Mitică Filipescu, Nicolaie Bălcescu se pocăiau la Plumbuita, la Snagov, la Mărgineni și în Ocnele de la Telega, topindu-și sănătatea. GHICA, S. A. 86.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Se gîndea c-un fel de scîrbă la mîncările multe care se topiseră în seara asta la masa stăpînilor. AGÎRBICEANU, S. P. 36.
      surse: DLRLC
    • 6.1. A consuma, a irosi bani, avere, sănătate etc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: