11 definiții pentru obosit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBOSÍT, -Ă, obosiți, -te, adj. Care simte oboseală; sleit de puteri, ostenit, istovit. – V. obosi.

OBOSÍT, -Ă, obosiți, -te, adj. Care simte oboseală; sleit de puteri, ostenit, istovit. – V. obosi.

obosit, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (reg) ab~ / Pl: ~iți, ~e / E: obosi] 1 Care este sleit de puteri Si: extenuat, istovit, ostenit. 2 (D. sol; pan) Cu productivitate scăzută.

OBOSÍT, -Ă, obosiți, -te, adj. Care simte oboseală, sleit de puteri, ostenit, istovit. Sta întunecat și obosit, cu privirile ațintite în gol. DUMITRIU, N. 76. Obosit, omul șade pe o bancă, să răsufle. CARAGIALE, O. II 199. Ipate... obosit fiind, se lăsă oleacă jos pe iarbă. CREANGĂ, P. 158. ◊ (Adverbial) Vorbea puțin și obosit. VORNIC, P. 20. ◊ Fig. în lumina din ce în ce mai albă a zilei, veneau parcă mai obosite deosebitele zgomote ale tîrgușorului. SADOVEANU, O. VII 28. Din mii de sunete ușoare... se naște ca o slabă suspinare ieșită din sînul obosit al naturii. ODOBESCU, S. III 17.

obosit a. 1. ostenit peste măsură; 2. fig. foarte desgustat: obosit de vieață.

obosít, -ă adj. Ostenit. Fig. Obosit de vĭață, de petrecerĭ, dezgustat de vĭață, de petrecerĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBOSÍT adj. ostenit, trudit. (Om ~.)

Obosit ≠ odihnit, neobosit


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RECTUM ITER QUOD SERO COGNOVI ET LASSUS ERRADO, ALIIS MONSTRO (lat.) eu arăt altora calea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu când eram obosit de rătăcire – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 8, 3.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

obosit, -ă, obosiți, -te adj. 1. (adol.) de calitate inferioară. 2. (fig.) slab. 3. beat. 4. (d. obiecte) uzat.

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

Intrare: obosit
obosit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obosit
  • obositul
  • obositu‑
  • obosi
  • obosita
plural
  • obosiți
  • obosiții
  • obosite
  • obositele
genitiv-dativ singular
  • obosit
  • obositului
  • obosite
  • obositei
plural
  • obosiți
  • obosiților
  • obosite
  • obositelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obosit

  • 1. Care simte oboseală; sleit de puteri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: istovit ostenit trudit antonime: neobosit odihnit 6 exemple
    exemple
    • Sta întunecat și obosit, cu privirile ațintite în gol. DUMITRIU, N. 76.
      surse: DLRLC
    • Obosit, omul șade pe o bancă, să răsufle. CARAGIALE, O. II 199.
      surse: DLRLC
    • Ipate... obosit fiind, se lăsă oleacă jos pe iarbă. CREANGĂ, P. 158.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Vorbea puțin și obosit. VORNIC, P. 20.
      surse: DLRLC
    • figurat În lumina din ce în ce mai albă a zilei, veneau parcă mai obosite deosebitele zgomote ale tîrgușorului. SADOVEANU, O. VII 28.
      surse: DLRLC
    • Din mii de sunete ușoare... se naște ca o slabă suspinare ieșită din sînul obosit al naturii. ODOBESCU, S. III 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi obosi
    surse: DEX '98 DEX '09