7 definiții pentru istovit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTOVÍT, -Ă, istoviți, -te, adj. (Despre ființe) Extrem de obosit, sleit de puteri; extenuat, epuizat, frânt, sleit2, sfârșit2. – V. istovi.

ISTOVÍT, -Ă, istoviți, -te, adj. (Despre ființe) Extrem de obosit, sleit de puteri; extenuat, epuizat, frânt, sleit2, sfârșit2. – V. istovi.

istovit, ~ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 353/25 / Pl: ~iți, ~e / E: istovi] 1 (Înv) Ivit. 2 Născut. 3 Sfârșit. 4 (D. ființe) Obosit. 5 (D. ființe) Slăbit. 6 (D. ființe) Epuizat. 7 Distrus prin epuizarea resurselor. 8 (D. bani) Pierdut. 9 (D. bani) Cheltuit în totalitate. 10 (D. datorii) Achitat. 11 (D. afaceri) Lichidat.

ISTOVÍT, -Ă, istoviți, -te, adj. (Despre ființe) Obosit peste măsură, secat de puteri; slăbit, sleit, zdrobit, epuizat, extenuat. Două zile umblă ca un nebun, istovit, prostit, moale ca o cîrpă. SADOVEANU, O. VI 160. Ajunse acasă istovită, tremurînd, cu trupul ud pînă la piele. BART, E. 238. Ați pus cu toții jurămînt Să n-avem drepturi și cuvînt... cînd istoviți strigăm Că vrem pămînt! COȘBUC, P. I 209. ◊ Fig. O toamnă care întîrzie Pe-un istovit și trist izvor. EMINESCU, O. I 212.

istovit a. 1. secat: pe un istovit și trist izvor EM.; 2. stors de muncă: la față cât e de istovit! AL.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISTOVÍT adj. 1. v. extenuat. 2. deșelat, spetit, (reg.) tărnițat, (Mold. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

istovit adj. 1. epuizat, extenuat, frînt, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (Un om ~.) 2. deșelat, spetit, (reg.) tărnițat, (Mold. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

Intrare: istovit
istovit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istovit
  • istovitul
  • istovitu‑
  • istovi
  • istovita
plural
  • istoviți
  • istoviții
  • istovite
  • istovitele
genitiv-dativ singular
  • istovit
  • istovitului
  • istovite
  • istovitei
plural
  • istoviți
  • istoviților
  • istovite
  • istovitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

istovit

  • 1. (Despre ființe) Extrem de obosit, sleit de puteri sleit (3.1.), sfârșit (3.).
    exemple
    • Două zile umblă ca un nebun, istovit, prostit, moale ca o cîrpă. SADOVEANU, O. VI 160.
      surse: DLRLC
    • Ajunse acasă istovită, tremurînd, cu trupul ud pînă la piele. BART, E. 238.
      surse: DLRLC
    • Ați pus cu toții jurămînt Să n-avem drepturi și cuvînt... cînd istoviți strigăm Că vrem pămînt! COȘBUC, P. I 209.
      surse: DLRLC
    • figurat O toamnă care întîrzie Pe-un istovit și trist izvor. EMINESCU, O. I 212.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi istovi
    surse: DEX '09 DEX '98