10 definiții pentru descompus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descompus1 sns [At: MDA ms / E: descompune] 1 Descompunere (1). 2 (Fig) Destrămare. 3-6 Descompunere (3-6).

descompus2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~uși, ~e / E: descompune] 1 Desfăcut în părțile componente. 2 (Fig) Destrămat2. 3 (D. materii, corpuri organice) Alterat2. 4 (Fig; d. oameni) Care are înfățișarea morală sau fizică deformată. 5 (Fig; d. fața omului) Crispat2.

DESCOMPÚS, -Ă, descompuși, -se, adj. 1. Desfăcut în părțile componente. 2. (Despre materii organice) Alterat, stricat, putrezit. 3. Fig. Care s-a schimbat în rău, moral sau fizic; (despre fața omului) crispat. – V. descompune.

DESCOMPÚS, -Ă, descompuși, -se, adj. 1. Desfăcut în părțile componente. 2. (Despre materii organice) Alterat, stricat, putrezit. 3. Fig. Care are înfățișarea morală sau fizică deformată; (despre fața omului) crispat, contractat. – V. descompune.

DESCOMPÚS, -Ă, descompuși, -se, adj. 1. (Despre materii organice) Intrat în descompunere, putrezit, alterat. 2. Fig. (Despre om sau despre fața omului) Care are caracterul, înfățișarea, trăsăturile deformate. Învins, descompus, Andrei se prăbușește a doua oară. CAMIL PETRESCU, T. I 109.

*descompús, -ă adj. Alterat: față descompusă. – Și dis-.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCOMPÚS adj. 1. v. putred. 2. v. alterat. 3. v. rânced.

DESCOMPÚS adj. v. dezmembrat.

DESCOMPUS adj. 1. putred, putrezit, (livr.) putrid, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. acrit, acru, alterat, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 3. alterat, rînced, stricat. (Untură ~.)

Intrare: descompus
descompus adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descompus
  • descompusul
  • descompusu‑
  • descompu
  • descompusa
plural
  • descompuși
  • descompușii
  • descompuse
  • descompusele
genitiv-dativ singular
  • descompus
  • descompusului
  • descompuse
  • descompusei
plural
  • descompuși
  • descompușilor
  • descompuse
  • descompuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descompus

etimologie:

  • vezi descompune
    surse: DEX '09 DEX '98