DESCOMPUS, -Ă, descompuși, -se, adj. 1. Desfăcut în părțile componente. 2. (Despre materii organice) Alterat, stricat, putrezit. 3. Fig. Care s-a schimbat în rău, moral sau fizic; (despre fața omului) crispat. – V. descompune.

descompus¹ sns [At: MDA ms / E: descompune] 1 Descompunere (1). 2 (Fig) Destrămare. 3-6 Descompunere (3-6).

descompus², ~ă a [At: DEX / Pl: ~uși, ~e / E: descompune] 1 Desfăcut în părțile componente. 2 (Fig) Destrămat². 3 (D. materii, corpuri organice) Alterat². 4 (Fig; d. oameni) Care are înfățișarea morală sau fizică deformată. 5 (Fig; d. fața omului) Crispat².

DESCOMPUS, -Ă, descompuși, -se, adj. 1. Desfăcut în părțile componente. 2. (Despre materii organice) Alterat, stricat, putrezit. 3. Fig. Care are înfățișarea morală sau fizică deformată; (despre fața omului) crispat, contractat. – V. descompune.

DESCOMPUS, -Ă, descompuși, -se, adj. 1. (Despre materii organice) Intrat în descompunere, putrezit, alterat. 2. Fig. (Despre om sau despre fața omului) Care are caracterul, înfățișarea, trăsăturile deformate. Învins, descompus, Andrei se prăbușește a doua oară. CAMIL PETRESCU, T. I 109.

*descompús, -ă adj. Alterat: față descompusă. – Și dis-.

DESCOMPUS adj. 1. v. putred. 2. v. alterat. 3. v. rânced.

DESCOMPUS adj. v. dezmembrat.

DESCOMPUS adj. 1. putred, putrezit, (livr.) putrid, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. acrit, acru, alterat, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 3. alterat, rînced, stricat. (Untură ~.)

descompus adj. v. DEZMEMBRAT.