4 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smomit sns [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / E: smomi] (Îvr) 1-3 Smomire (1-3).

MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

momi vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~mesc / E: bg мамя, srb mamiti] 1 A atrage prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni, adesea mincinoase, prin daruri etc. Si: a ademeni, a amăgi, a înșela. 2 A seduce. 3 A atrage de partea sa. 4 A determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva. 5 (Spc; c. i. pești, animale) A ademeni cu momeală (4-5). 6 A liniști, a potoli pentru scurt timp.

smomi vt [At: URECHE, LET. I, 188/32 / V: (reg) ~mni, zmomui / Pzi: ~mesc / E: s- + -momi] 1 (Îvp) A momi. 2 (Îvp) A atrage de partea sa Si: a momi. 3 (Îvp) A determina pe cineva să meargă undeva Si: a momi. 4 (Reg) A instiga. 5 (Reg) A enerva foarte tare. 6 (Reg) A fugi (8).

MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A amăgi cu vorbe; a ademeni; a înșela. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, scr. mamiti.

SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. 1. A amăgi (pe cineva) cu vorbe sau cu minciuni, a ademeni, a ispiti, a înșela. Atunci mai zăbovește prin satzise Gogu jovial. Că doar n-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții cu teleguța d-tale? REBREANU, R. I 164. Moș Petrache... îl făcea să-și culce liniștit capul în claia de fin din pod, momindu-i inima cu vorbe bătrînești și bune. POPA, V. 89. Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momește în vîrteje. EMINESCU, O. I 196. ♦ (Subiectul e un lucru ademenitor) A atrage. Ne momește farmecul necunoscutului, și încercăm, într-un noroc, o nouă scoborîre de pe Ceahlău. VLAHUȚĂ, O. A. II 158. ◊ Absol. Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. ♦ A atrage cu momeală pești sau alte animale pentru a le prinde; a arunca ceva de mîncare unui animal pentru a-l domoli. [Cîinii] m-au simțit cale de o jumătate de ceas și-am pierdut o mulțime de vreme ca să-i momesc. SLAVICI, N. II 72. 2. (Cu privire la foame) A amăgi, a înșela. Ar fi bine... să culeagă cîteva pere spre a-și mai momi foamea. ISPIRESCU, L. 224. Ne mai momirăm foamea nițel. GORJAN, H. II 36. – Variantă:(regional) smomí (SBIERA, P. 149, CREANGĂ, P. 170, ALECSANDRI, T. 1409) vb. IV.

SMOMI vb. (Mold.) A ademeni, a momi. Va smomi pre bărbat să-ș lase muiarea pentru ca să o ia. ȘT, 262. Dară cu aceastea ale tale minciunoase înșelături inima nu-m vei smomi, nici cu gîndul mă voiu îndoi. CD 1698, 24v. Pentru că de multe ori nu era pîne de mîncat, el, ca să ne smomească si să ne culcăm sătui în pat, să obicinuisă de ni spunea cîte o basnă. B 1775, 85v; cf. URECHE ; PRAV.; DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-AMIRAS; CD 1770, 29r. Etimologie: pref. s- + momi. Vezi și smomeală.

momì v. 1. a atrage prin momeli: cum momim și noi pe prunci PANN; 2. a înșela cu amăgiri: își momi foamea. [Slav. MOMITI].

smomì v. a amăgi cu făgăduieli: să-ți smomească pe nevasta CR. [V. momì].

momésc v. tr. (vsl. momiti, mamiti, sîrb. mámiti, rus. manít, a momi, a atrage. V. momîĭe). Atrag pin înșelăcĭune: telaliĭ momesc slugile de la un stăpîn ca să le ducă la altu. A momi foamea, a o înșela mîncînd puțin ceva ce să nu te chinuĭască pînă ce veĭ avea mîncare destulă. – În est și smomesc (sîrb. smámiti, rus. smanitĭ). V. zămorăsc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 momeáscă

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

momí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 sg. și pl. momeáscă

smomí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 sg. și pl. smomeáscă

arată toate definițiile

Intrare: smomit (part.)
smomit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smomit
  • smomitul
  • smomitu‑
  • smomi
  • smomita
plural
  • smomiți
  • smomiții
  • smomite
  • smomitele
genitiv-dativ singular
  • smomit
  • smomitului
  • smomite
  • smomitei
plural
  • smomiți
  • smomiților
  • smomite
  • smomitelor
vocativ singular
plural
Intrare: smomit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smomit
  • smomitul
  • smomitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • smomit
  • smomitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: momi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • momi
  • momire
  • momit
  • momitu‑
  • momind
  • momindu‑
singular plural
  • momește
  • momiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • momesc
(să)
  • momesc
  • momeam
  • momii
  • momisem
a II-a (tu)
  • momești
(să)
  • momești
  • momeai
  • momiși
  • momiseși
a III-a (el, ea)
  • momește
(să)
  • momească
  • momea
  • momi
  • momise
plural I (noi)
  • momim
(să)
  • momim
  • momeam
  • momirăm
  • momiserăm
  • momisem
a II-a (voi)
  • momiți
(să)
  • momiți
  • momeați
  • momirăți
  • momiserăți
  • momiseți
a III-a (ei, ele)
  • momesc
(să)
  • momească
  • momeau
  • momi
  • momiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmomi
  • zmomire
  • zmomit
  • zmomitu‑
  • zmomind
  • zmomindu‑
singular plural
  • zmomește
  • zmomiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmomesc
(să)
  • zmomesc
  • zmomeam
  • zmomii
  • zmomisem
a II-a (tu)
  • zmomești
(să)
  • zmomești
  • zmomeai
  • zmomiși
  • zmomiseși
a III-a (el, ea)
  • zmomește
(să)
  • zmomească
  • zmomea
  • zmomi
  • zmomise
plural I (noi)
  • zmomim
(să)
  • zmomim
  • zmomeam
  • zmomirăm
  • zmomiserăm
  • zmomisem
a II-a (voi)
  • zmomiți
(să)
  • zmomiți
  • zmomeați
  • zmomirăți
  • zmomiserăți
  • zmomiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmomesc
(să)
  • zmomească
  • zmomeau
  • zmomi
  • zmomiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smomi
  • smomire
  • smomit
  • smomitu‑
  • smomind
  • smomindu‑
singular plural
  • smomește
  • smomiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smomesc
(să)
  • smomesc
  • smomeam
  • smomii
  • smomisem
a II-a (tu)
  • smomești
(să)
  • smomești
  • smomeai
  • smomiși
  • smomiseși
a III-a (el, ea)
  • smomește
(să)
  • smomească
  • smomea
  • smomi
  • smomise
plural I (noi)
  • smomim
(să)
  • smomim
  • smomeam
  • smomirăm
  • smomiserăm
  • smomisem
a II-a (voi)
  • smomiți
(să)
  • smomiți
  • smomeați
  • smomirăți
  • smomiserăți
  • smomiseți
a III-a (ei, ele)
  • smomesc
(să)
  • smomească
  • smomeau
  • smomi
  • smomiseră
Intrare: smomi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smomi
  • smomire
  • smomit
  • smomitu‑
  • smomind
  • smomindu‑
singular plural
  • smomește
  • smomiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smomesc
(să)
  • smomesc
  • smomeam
  • smomii
  • smomisem
a II-a (tu)
  • smomești
(să)
  • smomești
  • smomeai
  • smomiși
  • smomiseși
a III-a (el, ea)
  • smomește
(să)
  • smomească
  • smomea
  • smomi
  • smomise
plural I (noi)
  • smomim
(să)
  • smomim
  • smomeam
  • smomirăm
  • smomiserăm
  • smomisem
a II-a (voi)
  • smomiți
(să)
  • smomiți
  • smomeați
  • smomirăți
  • smomiserăți
  • smomiseți
a III-a (ei, ele)
  • smomesc
(să)
  • smomească
  • smomeau
  • smomi
  • smomiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

momi zmomi smomi

  • 1. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.
    exemple
    • Atunci mai zăbovește prin sat – zise Gogu jovial. Că doar n-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții cu teleguța d-tale? REBREANU, R. I 164.
      surse: DLRLC
    • Moș Petrache... îl făcea să-și culce liniștit capul în claia de fîn din pod, momindu-i inima cu vorbe bătrînești și bune. POPA, V. 89.
      surse: DLRLC
    • Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momește în vîrteje. EMINESCU, O. I 196.
      surse: DLRLC
    • Ne momește farmecul necunoscutului, și încercăm, într-un noroc, o nouă scoborîre de pe Ceahlău. VLAHUȚĂ, O. A. II 158.
      surse: DLRLC
    • absolut Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09
    • 1.2. prin specializare A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domoli liniști potoli attach_file un exemplu
      exemple
      • [Câinii] m-au simțit cale de o jumătate de ceas și-am pierdut o mulțime de vreme ca să-i momesc. SLAVICI, N. II 72.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Cu privire la foame:
      exemple
      • Ar fi bine... să culeagă cîteva pere spre a-și mai momi foamea. ISPIRESCU, L. 224.
        surse: DLRLC
      • Ne mai momirăm foamea nițel. GORJAN, H. II 36.
        surse: DLRLC

etimologie:

smomi