MOMI, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

momi vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~mesc / E: bg мамя, srb mamiti] 1 A atrage prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni, adesea mincinoase, prin daruri etc. Si: a ademeni, a amăgi, a înșela. 2 A seduce. 3 A atrage de partea sa. 4 A determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva. 5 (Spc; c. i. pești, animale) A ademeni cu momeală (4-5). 6 A liniști, a potoli pentru scurt timp.

MOMI, momesc, vb. IV. Tranz. A amăgi cu vorbe; a ademeni; a înșela. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, scr. mamiti.

MOMI, momesc, vb. IV. Tranz. 1. A amăgi (pe cineva) cu vorbe sau cu minciuni, a ademeni, a ispiti, a înșela. Atunci mai zăbovește prin sat – zise Gogu jovial. Că doar n-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții cu teleguța d-tale? REBREANU, R. I 164. Moș Petrache... îl făcea să-și culce liniștit capul în claia de fin din pod, momindu-i inima cu vorbe bătrînești și bune. POPA, V. 89. Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momește în vîrteje. EMINESCU, O. I 196. ♦ (Subiectul e un lucru ademenitor) A atrage. Ne momește farmecul necunoscutului, și încercăm, într-un noroc, o nouă scoborîre de pe Ceahlău. VLAHUȚĂ, O. A. II 158. ◊ Absol. Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. ♦ A atrage cu momeală pești sau alte animale pentru a le prinde; a arunca ceva de mîncare unui animal pentru a-l domoli. [Cîinii] m-au simțit cale de o jumătate de ceas și-am pierdut o mulțime de vreme ca să-i momesc. SLAVICI, N. II 72. 2. (Cu privire la foame) A amăgi, a înșela. Ar fi bine... să culeagă cîteva pere spre a-și mai momi foamea. ISPIRESCU, L. 224. Ne mai momirăm foamea nițel. GORJAN, H. II 36. – Variantă:(regional) smomi (SBIERA, P. 149, CREANGĂ, P. 170, ALECSANDRI, T. 1409) vb. IV.

momì v. 1. a atrage prin momeli: cum momim și noi pe prunci PANN; 2. a înșela cu amăgiri: își momi foamea. [Slav. MOMITI].

smomi vt [At: URECHE, LET. I, 188/32 / V: (reg) ~mni, zmomui / Pzi: ~mesc / E: s- + -momi] 1 (Îvp) A momi. 2 (Îvp) A atrage de partea sa Si: a momi. 3 (Îvp) A determina pe cineva să meargă undeva Si: a momi. 4 (Reg) A instiga. 5 (Reg) A enerva foarte tare. 6 (Reg) A fugi (8).

SMOMI vb. IV v. momi.

momésc v. tr. (vsl. momiti, mamiti, sîrb. mámiti, rus. manít, a momi, a atrage. V. momîĭe). Atrag pin înșelăcĭune: telaliĭ momesc slugile de la un stăpîn ca să le ducă la altu. A momi foamea, a o înșela mîncînd puțin ceva ce să nu te chinuĭască pînă ce veĭ avea mîncare destulă. – În est și smomesc (sîrb. smámiti, rus. smanitĭ). V. zămorăsc.

smomésc, V. momesc.

zmomésc, V. momesc.

momi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momesc, 3 sg. momește, imperf. 1 momeam; conj. prez. 1 sg. să momesc, 3 să momească

momi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momesc, imperf. 3 sg. momea; conj. prez. 3 să momească

momi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momesc, imperf. 3 sg. momea; conj. prez. 3 sg. și pl. momească

smomesc, -meam 1 imp., -mii 1 aor.

MOMI vb. 1. v. înșela. 2. v. seduce.

MOMI vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe mincinoase.) 2. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

momi (momesc, momit), vb. – A seduce, a atrage, a ademeni. – Megl. mumes. Sl. mamiti „a înșela” (Miklosich, Lexicon, 362; Cihac, II, 202; Tiktin; Berneker, II, 15; Conev 98), cf. bg. mamjă, cr. mamiti, pol. momić. Der. momeală, s. f. (ademeneală, tentare; nadă); momelnic, s. m. (înv., prestidigitator); smomi, vb. (a înșela, a seduce), cu s- expresiv (după Geheeb 39, cu -s sl., cf. sl. izmamiti).

MOMÍ vb. IV. T r a n z. 1. A atrage (prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni, adesea mincinoase, prin daruri etc.); a ademeni, a amăgi, a înșela. Cf. ANON. CAR. Au gîndit să o momească la sine. ȚICHINDEAL, F. 52/6. Îl momiiu și-n depărtare ducîndu-l, l-am omorît. PANN, P. V. III, 115/8. De aceea, că s-o momească, o coprinse, drept răspuns, și el cu brațul, SLAVICI, N. II, 302. Încercă să momească pe Nadina să-l aștepte. REBREANU, R. I, 175. Domnul Zamfirescu însă fu momit încet, încet, pînă ce goli singur o sticlă și jumătate. STĂNOIU, C. I. 99. Ban pe ban momește (=ban la ban trage, v. ban). Cf. JIPESCU, O. 15, ZANNE, P. V, 44. ◊ (Subiectul logic indică mijlocul folosit pentru a atrage, a ademeni) Venise. . . momită de vrăjile babei. EMINESCU, N. 26. Vînduse tot, momit de zîmbete viclene. ANGHEL, PR. 64. ◊ F i g. Ne momește farmecul necunoscutului. VLAHUȚĂ, R. P. 187. Venise la noi. . . momit de renumele bîlciului din Rîureni. GALACTION, O. 274. ◊ (Subiectul este un obiect) Aurul momește numai ochii. MARCOVICI, D. 148/5. (A b s o l.) Un zîmbet e apa, la scaldă momește. IOSIF, T. 59. ♦ A seduce. Trăgea cu coada ochiului. . . întocmai cum fac lelițele ce umblă să momească pe tineri. ISPIRESCU, U. 22. ♦ A atrage de partea sa, a determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva. N-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții cu teleguța d-tale. REBREANU, R. I, 164. V-a momit coada de topor d ciocoilor c-o balercă de vin. STANCU, D. 133. Am venit să-ți spun să nu-mi momești argații. CAMILAR, N. II, 381. S p e c. (Complementul indică pești, animale) A ademeni cu momeală (2). Momelile . . . sînt mâncarea ce li se aruncă [peștilor] spre a-i momi sau atrage la vad. ATILA, P. 53. 3. A liniști, a potoli, a atenua. V. a m ă g i. Ne mai momirăm foamea. GORJAN, H. II, 36/20, cf. ISPIRESCU, L. 224. Presărăm flori pe morminte, pentru a ne momi deznădejdea, KLOPȘTOCK, F. 264, Moș Petrache. . . îl făcea să-și culce liniștit capul în claia de fîn din pod, momindu-i inima cu vorbe bătrînești și bune. POPA, V. 89. Româncele din Banat. . . încă îndătinează a-și înțărca copiii numai în zile de frupt. . . cînd îi pot momi cîte c-un dărab de cîrnaț. MARIAN, NA. 424. ◊ (Prin lărgirea sensului) [Cîinii] m-au simțit cale de o jumătate de ceas și-am pierdut o mulțime de vreme ca să-i momesc. SLAVICI, N. II, 72. Momesc cînele c-un comat de pită. ALR II 3 417/36, cf. 3 417/27, 29, 791. – Prez. ind.: momesc. – Din bg. мамя, scr. mamiti.