INCITA, incit, vb. I. Tranz. A ațâța, a întărâta; a instiga la... – Din fr. inciter, lat., it. incitare.

incita vt [At: DA / Pzi: incit / E: lat incitare, fr inciter] (Liv) 1 A ațâța porniri agresive. 2 A instiga la ceva rău. 3 (Fig) A deschide o discuție polemică. 4 (Blg) A aduce un organism într-o stare de concentrare în care reacționează rapid la stimuli reduși ca intensitate.

INCITA, incit, vb. I. Tranz. (Livr.) A ațâța, a întărâta; a instiga la... – Din fr. inciter, lat., it. incitare.

INCITA, incit, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A ațîța, a întărîta; a îndemna (la o faptă rea), a instiga.

INCITA vb. I. tr. (Liv.) A ațîța, a întărîta; a instiga la... [P.i. 1 incit, 3,6 -tă. / < fr. inciter, cf. it., lat. incitare].

INCITA vb. tr. 1. a ațâța, a provoca, a instiga la... 2. a provoca un interes viu, stimulativ. (< fr. inciter, lat. incitare)

A INCITA incit tranz. (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a instiga; a ațâța; a stârni; a provoca; a porni. /<fr. inciter, lat. incitare

*incít, a -á v. tr. (lat. ín-cito, -áre. V. ex-cit, citez). Excit, ațîț, instig, îndemn: a incita la revoltă.

incita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. incit, 2 sg. inciți, 3 incită; conj. prez. 1 sg. să incit, 3 să incite

incita (a ~) vb., ind. prez. 3 incită

incita vb., ind. prez. 1 sg. incit, 3 sg. și pl. incită

INCITA vb. 1. v. instiga. 2. v. stimula.

INCITA vb. a agita, a ațîța, a instiga, a întărîta, a provoca, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.)