14 definiții pentru instiga


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

instiga vt [At: ODOBESCU, S. III, 416 / Pzi: instig, (rar) ~ghez / E: lat instigo, -are, fr instiguer, it instigare] A incita.

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A îndemna, a incita, a provoca (la acțiuni dușmănoase, violente). – Din fr. instiguer, lat. instigare.

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acțiuni dușmănoase). – Din fr. instiguer, lat. instigare.

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», «împotriva», «contra») A ațîța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, criminale; a incita. V. întărîta. Întîrzierea plății chiriei peste termenul din contract fusese instigată și convenită de proprietar. ARGHEZI, P. T. 95.

INSTIGÁ vb. I. tr. A ațâța, a împinge la fapte dușmănoase, la dezordine; a incita. [P.i. instíg. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare].

INSTIGÁ vb. tr. a ațâța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, la violență; a incita. (< fr. instiguer, lat. instigare)

A INSTIGÁ instíg tranz. (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a incita; a provoca; a porni. [Sil. in-sti-] /<fr. instiguer, lat. instigare

instigà v. a împinge la ceva rău.

*instíg, a v. tr. (lat. instigo, -áre. V. instinct, stimul). Îndemn la revoltă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instigá (a ~) vb., ind. prez. 3 instígă

instigá vb., ind. prez. 1 sg. instíg, 3 sg. și pl. instígă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSTIGÁ vb. a agita, a ațâța, a incita, a întărâta, a provoca, a stârni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.)

INSTIGA vb. a agita, a ațîța, a incita, a întărîta, a provoca, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.)

Intrare: instiga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • instiga
  • instigare
  • instigat
  • instigatu‑
  • instigând
  • instigându‑
singular plural
  • insti
  • instigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • instig
(să)
  • instig
  • instigam
  • instigai
  • instigasem
a II-a (tu)
  • instigi
(să)
  • instigi
  • instigai
  • instigași
  • instigaseși
a III-a (el, ea)
  • insti
(să)
  • instige
  • instiga
  • instigă
  • instigase
plural I (noi)
  • instigăm
(să)
  • instigăm
  • instigam
  • instigarăm
  • instigaserăm
  • instigasem
a II-a (voi)
  • instigați
(să)
  • instigați
  • instigați
  • instigarăți
  • instigaserăți
  • instigaseți
a III-a (ei, ele)
  • insti
(să)
  • instige
  • instigau
  • instiga
  • instigaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instiga

etimologie: