14 definiții pentru ispiti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISPITI, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre rău) a ademeni, a tenta, a momi. ♦ Refl. (Înv.) A se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greși. 2. (Înv.) A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (Înv. și pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (Înv.) A constata; a descoperi, a afla. – Din sl. ispytati.

ISPITI, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre rău) a ademeni, a tenta, a momi. ♦ Refl. (Înv.) A se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greși. 2. (Înv.) A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (Înv. și pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (Înv.) A constata; a descoperi, a afla. – Din sl. ispytati.

ispiti [At: PSALT. 16/14 / Pzi: ~tesc / E: vsl испитати] 1 vt(a) (Înv) A examina cu atenție Si: a cerceta, a se documenta, a studia. 2 vt (Înv) A urmări pe furiș Si: a spiona. 3 vt (Înv) A obține informații prin întrebări multe și insistente Si: a descoase. 4 vr A face o introspecție. 5 vt (Înv) A căuta. 6 vt (Îvr) A găsi. 7 vt (Înv) A aprecia valoarea a ceva Si: a considera. 8-9 vtr(a) (Înv) A face tot posibilul pentru realizarea unui lucru Si: a (se) sili, a se strădui, a (se) trudi. 10-11 vtr (Înv) A îndrăzni. 12 vt A avea intenția de a provoca un rău cuiva. 13 vt A încerca să afli un secret. 14 vr (Îvr) A-și pune la încercare puterile sau îndemânarea, prin participarea la o întrecere. 15 vt (Îvp) A pretinde. 16-19 vtr (A ademeni sau) a se lăsa ademenit (spre rău) Si: a ademeni, a seduce. 20 vt (Înv) A trece prin încercări dificile Si: a păți.

ISPITI, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage, a tenta, a ademeni, a seduce, a momi; (în concepția religioasă) a îndemna la săvîrșirea unui păcat. Mă ispitește, ca o șoaptă seacă, gîndul să plec totuși la Cîmpulung. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. Mereu mă ispitește amintirea lui Teofil. REBREANU, R. I 123. Fugi, moarte, d-aci, Nu mă ispiti; Că m-ai ispitit, Pîn' m-ai prăpădit. Feciori mi-ai luat, Cuc că m-ai lăsat! PĂSCULESCU, L. P. 169. ◊ Absol. Ce alta are de lucru decît să ispitească și să păcălească. CARAGIALE, O. III 56. ♦ Refl. (Învechit și popular) A se lăsa ademenit, atras, îndemnat. Teutonii și nordmanzii rătăcitori... s-au tot ispitit în Orient după dobînzile cruciatelor. ODOBESCU, S. II 508. La tîrg în Brașov El că mi-a plecat, Dar n-a tîrguit... Ci s-a ispitit De s-a logodit. TEODORESCU, P. P. 659. 2. A pune la încercare (sentimentele sau caracterul cuiva); a încerca. Zmeul... voind să-i ispitească credința, i-au zis: «Apoi ce, drăguță, dacă vrei tu să știi unde mi-i inima mea, iată! ea se află în vătrariul acela de colo!». SBIERA, P. 63. Tînărule pătimașe... Să știi că a ta iubire am voit să ispitesc. CONACHI, P. 180. 3. A căuta să vadă, să cunoască ceva; a cerceta, a examina. Cobori la Vasile Rusu pescarul, de partea cealaltă a șoselei. Ispitești ce este acolo, le spui oamenilor c-avem un necaz; și dacă nu-i nici o împiedecare, ne-aduci numaidecît răspuns. SADOVEANU, N. F. 118. ◊ Absol. Cu ochiul pironit către partea unde s-aude lătratul, el așteaptă, ispitește, caută, măsoară luciul zăpezei fără de cărare. ODOBESCU, S. III 42. ♦ A întreba (cu anumite intenții ascunse) pentru a afla ceva; a descoase. Uimit era judele. A ispitit pe femeie, să afle cine i-a dat asemenea sfat isteț. SADOVEANU, D. P. 147. Părinții băgară de seamă că nu mai era fata în apele ei și se puse s-o cerceteze și s-o ispitească, dar ea nu scoase grai din gură. POPESCU, B. III 46. 4. (Învechit) A constata, a afla, a descoperi. Radu Socol ispitise mai demult cum că fiicele Chiajnei, în fieșce dimineață, ieșind din chilia lor, treceau printr-acea horă ca să meargă în odaia... unde se adunau la lucru toate femeile doamnei. ODOBESCU, S. A. 132.

A ISPITI ~esc tranz. 1) A supune unei ispite; a ademeni; a momi; a tenta. 2) înv. (persoane sau caracterul și sentimentele lor) A pune la încercare. 3) (persoane) A întreba cu insistență, recurgând la vicleșuguri, pentru a afla un secret; a iscodi; a descoase. /<sl. ispytati

ispitì v. 1. a (se) încerca: alte cete se ispitiau a trece prin alte vaduri BĂLC.; 2. a cerceta, a supune la cercare: filozofi să vie să ispitească cu învățăturile lor pe fiul său ISP.; 3. a afla: Radu ispitise mai de mult că... OD. [Slav. ISPITATI, a cerceta].

ispitésc v. tr. (vsl. ispytatĭ, a ispiti; sîrb. ispitati, a examina). Vechĭ. Cercetez, scrutez, examinez: a ispiti pe cineva ca să vezĭ ce știe. Azĭ. Cercetez, caut să aflu secrete: a ispiti slugile. Tentez, duc în ispită: baniĭ nu-l ispiteaŭ. Rar. Cercetez și aflu: el ispitise că așa era. V. refl. Mă încerc, tentez: nu te ispiti să trecĭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ispiti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispitesc, 3 sg. ispitește, imperf. 1 ispiteam; conj. prez. 1 sg. să ispitesc, 3 să ispitească

ispiti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispitesc, imperf. 3 sg. ispitea; conj. prez. 3 să ispitească

ispiti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispitesc, imperf. 3 sg. ispitea; conj. prez. 3 sg. și pl. ispitească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISPITI vb. v. afla, analiza, cerceta, chestiona, cuteza, descoperi, examina, găsi, interoga, încerca, încumeta, îndrăzni, întreba, măsura, observa, proba, scruta, studia, urmări, verifica.

ISPITI vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

ispiti vb. v. AFLA. ANALIZA. CERCETA. CHESTIONA. CUTEZA. DESCOPERI. EXAMINA. GĂSI. INTEROGA. ÎNCERCA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI. ÎNTREBA. MĂSURA. OBSERVA. PROBA. SCRUTA. STUDIA. URMĂRI. VERIFICA.

Intrare: ispiti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ispiti
  • ispitire
  • ispitit
  • ispititu‑
  • ispitind
  • ispitindu‑
singular plural
  • ispitește
  • ispitiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ispitesc
(să)
  • ispitesc
  • ispiteam
  • ispitii
  • ispitisem
a II-a (tu)
  • ispitești
(să)
  • ispitești
  • ispiteai
  • ispitiși
  • ispitiseși
a III-a (el, ea)
  • ispitește
(să)
  • ispitească
  • ispitea
  • ispiti
  • ispitise
plural I (noi)
  • ispitim
(să)
  • ispitim
  • ispiteam
  • ispitirăm
  • ispitiserăm
  • ispitisem
a II-a (voi)
  • ispitiți
(să)
  • ispitiți
  • ispiteați
  • ispitirăți
  • ispitiserăți
  • ispitiseți
a III-a (ei, ele)
  • ispitesc
(să)
  • ispitească
  • ispiteau
  • ispiti
  • ispitiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ispiti, ispitescverb

  • 1. A atrage (spre rău). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă ispitește, ca o șoaptă seacă, gîndul să plec totuși la Cîmpulung. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. DLRLC
    • format_quote Mereu mă ispitește amintirea lui Teofil. REBREANU, R. I 123. DLRLC
    • format_quote Fugi, moarte, d-aci, Nu mă ispiti; Că m-ai ispitit, Pîn’ m-ai prăpădit. Feciori mi-ai luat, Cuc că m-ai lăsat! PĂSCULESCU, L. P. 169. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Ce alta are de lucru decît să ispitească și să păcălească. CARAGIALE, O. III 56. DLRLC
    • 1.1. reflexiv învechit A se lăsa ademenit, a cădea în ispită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: greși
      • format_quote Teutonii și nordmanii rătăcitori... s-au tot ispitit în Orient după dobînzile cruciatelor. ODOBESCU, S. II 508. DLRLC
      • format_quote La tîrg în Brașov El că mi-a plecat, Dar n-a tîrguit... Ci s-a ispitit De s-a logodit. TEODORESCU, P. P. 659. DLRLC
  • 2. învechit A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încerca
    • format_quote Zmeul... voind să-i ispitească credința, i-au zis: «Apoi ce, drăguță, dacă vrei tu să știi unde mi-i inima mea, iată! ea se află în vătrariul acela de colo!». SBIERA, P. 63. DLRLC
    • format_quote Tînărule pătimașe... Să știi că a ta iubire am voit să ispitesc. CONACHI, P. 180. DLRLC
  • 3. învechit popular A căuta să vadă, să cunoască ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cobori la Vasile Rusu pescarul, de partea cealaltă a șoselei. Ispitești ce este acolo, le spui oamenilor c-avem un necaz; și dacă nu-i nici o împiedecare, ne-aduci numaidecît răspuns. SADOVEANU, N. F. 118. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Cu ochiul pironit către partea unde s-aude lătratul, el așteaptă, ispitește, caută, măsoară luciul zăpezei fără de cărare. ODOBESCU, S. III 42. DLRLC
    • 3.1. prin extensiune A întreba (cu anumite intenții ascunse) pentru a afla ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Uimit era judele. A ispitit pe femeie, să afle cine i-a dat asemenea sfat isteț. SADOVEANU, D. P. 147. DLRLC
      • format_quote Părinții băgară de seamă că nu mai era fata în apele ei și se puse s-o cerceteze și s-o ispitească, dar ea nu scoase grai din gură. POPESCU, B. III 46. DLRLC
  • 4. învechit Afla, constata, descoperi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Radu Socol ispitise mai demult cum că fiicele Chiajnei, în fieșce dimineață, ieșind din chilia lor, treceau printr-acea horă ca să meargă în odaia... unde se adunau la lucru toate femeile doamnei. ODOBESCU, S. A. 132. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.