SMOMI, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

smomi vt [At: URECHE, LET. I, 188/32 / V: (reg) ~mni, zmomui / Pzi: ~mesc / E: s- + -momi] 1 (Îvp) A momi. 2 (Îvp) A atrage de partea sa Si: a momi. 3 (Îvp) A determina pe cineva să meargă undeva Si: a momi. 4 (Reg) A instiga. 5 (Reg) A enerva foarte tare. 6 (Reg) A fugi (8).

SMOMI, smomesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

smomì v. a amăgi cu făgăduieli: să-ți smomească pe nevasta CR. [V. momì].

smomni v vz smomi

zmomui v vz smomi

smomi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomesc, 3 sg. smomește, imperf. 1 smomeam; conj. prez. 1 sg. să smomesc, 3 să smomească

smomi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomesc, imperf. 3 sg. smomea; conj. prez. 3 să smomească

smomi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomesc, imperf. 3 sg. smomea; conj. prez. 3 sg. și pl. smomească

SMOMI vb. v. ademeni, agita, amăgi, ațâța, incita, instiga, încânta, înșela, întărâta, minți, momi, păcăli, prosti, provoca, purta, stârni, trișa, tulbura.

smomi vb. v. ADEMENI. AGITA. AMĂGI. AȚÎȚA. INCITA. INSTIGA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. ÎNTĂRÎTA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PROVOCA. PURTA. STÎRNI. TRIȘA. TULBURA.

SMOMI vb. (Mold.) A ademeni, a momi. Va smomi pre bărbat să-ș lase muiarea pentru ca să o ia. ȘT, 262. Dară cu aceastea ale tale minciunoase înșelături inima nu-m vei smomi, nici cu gîndul mă voiu îndoi. CD 1698, 24^v. Pentru că de multe ori nu era pîne de mîncat, el, ca să ne smomească si să ne culcăm sătui în pat, să obicinuisă de ni spunea cîte o basnă. B 1775, 85^v; cf. URECHE ; PRAV.; DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-AMIRAS; CD 1770, 29^r. Etimologie: pref. s- + momi. Vezi și smomeală.