32 de intrări

Articole pe această temă:

230 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nuntă. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DEGEȚÉL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. II. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea).Deget + suf. -el.

FLÚTURE, fluturi, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit și catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi mărunți de culori diferite și un aparat bucal adaptat pentru supt, a căror larvă este o omidă. ◊ Compuse: fluture-de-mătase = fluture a cărui larvă produce firele de mătase; vierme-de-mătase (Bombix mori); fluture-alb sau fluture-de-varză = albiliță; fluture-roșu = fluture cu aripi roșii și cu baza aripilor neagră (Vanessa urticae).Fig. (Fam.; la pl.) Idei curioase și extravagante; toane. 2. (La pl.) Disc de metal mic și sclipitor, care se coase ca ornament pe unele obiecte de îmbrăcăminte (femeiești); fluturaș, paietă. 3. (Tehn.) Disc care se rotește în jurul unui diametru și care, montat într-o conductă, servește la reglarea cantității de carburant care intră într-un carburator. 4. (Sport) Procedeu tehnic de înot caracterizat prin mișcarea simetrică și simultană a brațelor, asemănător cu fluturarea unor aripi; probă de înot în care se folosește acest procedeu. [Var.: flútur s. m.] – Probabil lat. *flutulus. Cf. alb. fluturë.

GĂINÚȘĂ, găinușe, s. f. 1. Diminutiv al lui găină. 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă. ◊ Compuse: găinușă-de-baltă = pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus); (Entom.) găinușă-de-seară = cărăbuș. 3. (Astron.; art.) Cloșca-cu-Pui. 4. (La pl.) Plantă veninoasă cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici albe, situate în vârful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 5. Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe (Pothentilla microutha). [Pr.: gă-i-.Pl. și: găinuși] – Găină + suf. -ușă.

IÁRBĂ, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părțile aeriene verzi, subțiri și mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ◊ Expr. Paște, murgule, iarbă verde = va trebui să aștepți mult până ți se va împlini ceea ce dorești. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, neapărat. ♦ Nutreț verde, proaspăt cosit. 2. Buruieni de tot felul. ◊ Iarbă rea = a) buruiană otrăvitoare; b) fig. om rău, primejdios. 3. Pajiște. 4. Compuse: iarbă-de-mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi, care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie; zegras (Zostera marina); iarba-broaștei = mică plantă acvatică, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorită pețiolului lung) plutesc la suprafața apei, și cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plantă perenă din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plantă erbacee veninoasă, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (în basme) iarbă cu putere miraculoasă, cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată; p. ext. putere supranaturală, care poate ajuta să obții ceva greu de obținut; iarba-găii = plantă erbacee cu frunze dințate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarbă-creață = izmă-creață; iarbă-deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri, cu frunze înguste și flori verzi, dispuse în panicule (Poa nemoralis); iarbă-grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ, cu frunze cărnoase, lucioase și flori galbene (Portulaca oleracea); iarbă-mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă și ramificată, cu frunze mari și flori galbene (Inula helenium); iarbă-albă = plantă erbacee ornamentală cu frunzele vărgate cu linii verzi și albe-roșietice sau gălbui (Phalaris arundinacea); iarba-cănărașului = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui și semințele gălbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarbă-albastră = plantă erbacee cu frunzele îngrămădite la baza tulpinii și cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plantă erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-câmpului = plantă erbacee cu tulpinile noduroase și cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarbă-neagră = a) plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori brune-purpurii pe dinafară și galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare și flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse și cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarbă-roșie = plantă erbacee cu tulpina roșiatică, cu frunze nedivizate, lanceolate și cu flori galbene dispuse în capitule; (pop.) cârligioară (Bidens cernuus); iarba-șarpelui = a) plantă erbacee cu frunze lanceolate, păroase, cu flori albastre, rar roșii sau albe (Echium vulgare); b) plantă cu tulpina păroasă, cu flori albastre sau roșietice (Veronica latifolia); c) broscariță; iarba-șopârlelor = plantă erbacee cu rizom gros, cărnos, cu tulpina terminată în spic, cu frunze ovale și flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarbă-stelată = plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pe fața superioară și pe margini păroase și cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarbă-de-Sudan = plantă cu tulpina înaltă, cu frunze lungi, cultivată ca plantă furajeră (Sorghum halepense). 5. Praf de pușcă. – Lat. herba.

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura. ♦ A (se) încinge în foc. 2. Tranz. (Rar) A colora, a vopsi în roșu; a roși. 3. Refl. (Despre fructe) A se coace. – În + roșu sau roși.

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura. ♦ A (se) încinge în foc. 2. Tranz. (Rar) A colora, a vopsi în roșu; a roși. 3. Refl. (Despre fructe) A se coace. – În + roșu sau roși.

ROS, ROÁSĂ, roși, roase, adj. 1. Distrus (la suprafață) prin acțiunea lentă a unui agent exterior; uzat, deteriorat; subțiat, măcinat. 2. Fig. Mâncat, măcinat, consumat, chinuit de... – V. roade.

ROȘ, -Ă adj., s. n. v. roșu.

ROȘ, -Ă adj., s. n. v. roșu.

ROȘÍ, roșesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A căpăta sau a face să capete o culoare roșie, a deveni sau a face să devină roșu; a (se) înroși. ♦ Intranz. și refl. A se îmbujora. – Din roșu.

ROȘÍ, roșesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A căpăta sau a face să capete o culoare roșie, a deveni sau a face să devină roșu; a (se) înroși. ♦ Intranz. și refl. A se îmbujora. – Din roșu.

RÓȘU, -IE, roșii, adj., s. n., s. m., s. f. I. Adj. 1. De culoarea sângelui. ◊ Ouă roșii = ouă vopsite cu roșu (sau cu altă culoare), tradiționale la creștini de Paști. Pământ roșu = pământ de culoare roșiatică (întâlnit mai ales în ținuturile mediteraneene). 2. Roșcat, roșcovan, arămiu. 3. De culoare rumenă aprinsă. ♦ Îmbujorat la față. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. 4. (Despre metale) Înroșit în foc; incandescent. ◊ Fier roșu = bucată de fier incandescent cu care se însemnează animalele (odinioară și sclavii, ocnașii etc.). II. Adj. Fig. Comunist. ◊ Gărzile roșii = detașamente de muncitori, organizate în Rusia în timpul Revoluției din 1917. III. S. n. 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată în marginea acestuia dinspre lungimile de undă mari; culoarea sângelui. ♦ Loc. adv. Până la roșu = (despre metale) până la starea de incandescență. ◊ Expr. A vedea (sau a i se face cuiva) roșu (înaintea ochilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare. ♦ (Concr.) Vopsea roșie. ◊ (Chim.) Roșu de Congo = colorant organic de sinteză, care se prezintă ca o pulbere roșie (I 1), foarte ușor solubilă în apă, folosit în vopsitorie și ca indicator în chimia analitică. 2. Fard de culoare roșie (I 1) pentru obraz și buze; ruj. 3. Țesătură, panglică, broderie de culoare roșie (I 1). 4. Culoarea uneia dintre cărțile de joc, în formă de inimă roșie (I 1). IV. S. m. 1. Adept al comunismului. ♦ Poreclă dată de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din România din a doua jumătate a secolului XIX. 2. (Înv.; la pl.) Corp de trupă de călăreți sau de pedestrași în vechea armată a Moldovei, compus din boierii de țară (cu uniformă de culoare roșie); (și la sg.) ostaș din acest corp de trupă. V. S. f. Pătlăgică roșie, v. pătlăgică. VI. S. f. (În sintagmele) Roșie daneză = rasă de taurine obținută în Danemarca și crescută pentru producția de lapte. Roșie de stepă = rasă de taurine bună producătoare de lapte, adaptată la condițiile de stepă. [Var.: (reg.) roș, -ă adj., s. n.] – Lat. roseus.

degețél [At: CANTEMIR, I. I. I, 138 / V: (reg) ~giț~, digiț~ / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: deget + -el] 1-8 sn (Șhp) Deget (1, 57-58,61) (mic) Si: (înv) degetaș (1-8), (pop) degetuț (1-8). 9 sm (Reg) Fel de gogoși crestate pe margine. 10 sm (Reg) Fel de mâncare nedefinită mai îndeaproape. 11 sn (Bot; șîc ~-roșu) Plantă erbacee bienală din familia scrofulariaceelor, înaltă de 30-100 cm, cu corola florilor tubulară, de culoare roșie-purpurie, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea) Si: digitală, (pop) degetariță (2), (reg) degetărel-roșu (3), degetăruș (3), degetăruț (3), deget-roșu (67), năpârstocel, țâța-oii. 12 sn (Bot; șîc ~-de-pădure) Degetar (3). 13 sn (Bot; șîc ~-lânos) Cuceniță (Digitalis lanata). 14 sn (Bot; reg) Planta Primula columnae. 15 sn (Bot) Dedițel (2) (Pulsalilla montana). 16 sn (Bot; reg) Degetăruț (1). 17 sn (Bot; reg) Varietate de ciupercă comestibilă nedefinită mai îndeaproape.

fluture sm [At: (a. 1582). CUV. D. BĂTR. I, 257 / V: flutur / Pl: ~i / E: ml *flutulus] 1 Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit și catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi mărunți de culori diferite și un aparat bucal adaptat pentru supt, a căror larvă este o omidă. 2 (Îc) ~-mătase Fluture (1) a cărui larvă produce firele de mătase Si: vierme-de-mătase (Bombix mori). 3 (Ent; îc) ~-alb sau -de varză Albiliță (Pieris brassicae). 4 (Îc) ~-roșu Fluture cu aripi roșii și cu baza aripilor neagră (Vanessa urticae). 5 (Îc) ~ galben Fluture de culoare galbenă ca lămâia, a cărui larvă este verde cu o dungă albă laterală (Gonopteryx rhamni). 6 (Ent; îc) ~-inelat Inelar (Malacosoma neustria). 7 (Ent; îc) ~-morții Strigă (Acherontia atropos). 8 (Fig) Fulg de zăpadă. 9 (Fig; fam; lpl) Idei curioase și extravagante Si: toane. 10 Fructul arțarului. 11 (Lpl) Disc de metal mic și sclipitor, care se coase ca ornament pe unele obiecte de îmbrăcăminte (femeiești) Si: fluturaș (3), paietă. 12 (Înv; lpl) Ornament femeiesc pentru cap. 13 (Reg; lpl) Bucățele de brânză care plutesc când se brânzește laptele. 14 (Teh) Disc care se rotește în jurul unui diametru și care, montat într-o conductă, servește la reglarea cantității de carburant care intră într-un carburator. 15 (Spt) Procedeu tehnic de înot caracterizat prin mișcarea simetrică și simultană a brațelor, asemănător cu fluturarea unor aripi. 16 Probă de înot în care se folosește procedeul fluture (15). 17 (Bot; lpl) Fluturaș (Cosmos bipinnatus).

înroși [At: CORESI, EV. 192/11 / Pzi: esc / V: ~ruși / E: în- + roșu] 1-2 vtr (A face să capete sau) a căpăta culoarea roșie. 3 vr A se îmbujora. 4 vr (Fig; rar) A se înflăcăra. 5-6 vtr (D. metale) A (se) încinge în foc. 7 vt A vopsi ceva în roșu Si: a roși, (fig) a însângera (3). 8 vr (D. fructe) A se coace.

ros, roa a [At: DRLU / Pl: roși, roase / E: roade] (De obicei urmat de determinări) 1 Măcinat (la suprafață) prin acțiunea (lentă) a unui agent exterior. 2 Uzat prin întrebuințare îndelungată. 3 (Fig) Care a avut mult de-a face cu ceva. 4 (Fig) Care e plictisit de ceva. 5 (Fig) Care este măcinat, consumat de... 6 (Mun; d. băuturi) Vechi.

roși [At: CORESI, EV. 192 / V: (îrg) ruși / Pzi: esc, 3 (îvr) și aște / E: roșu] 1-2 vrt(a) A deveni sau a face să devină roșu (1) (colorând, vopsind, fardând). 3 vi (Rar) A fi de culoare roșie (1). 4-5 vir (D. persoane) A deveni roșu (46) la față (datorită unei emoții, frigului etc.) Si: a se îmbujora, a se rumeni (1-2). 6-7 vrtf(a) (D. părți ale corpului) A se face roșu (1) (datorită unui flux de sânge). 8 vt (C. i. metale) A încinge în foc la roșu. 9-10 vrt (D. fructe sau legume) A (se) coace (13).

roșior, ~oa [At: CANTEMIR, IST. 107 / P: ~și-or / V: (reg) ruș~, rușoa sf ~șuor, rușuoa / Pl: ~i, ~oare / E: roșiu2 + -ior] 1-2 a (Șhp) (Cam) roșu (1) Si: roșiatic (1-2), roșiel (1-2) roșiuț (1-2). 3 a (Îs) Mere ~oare Varietate de mere văratice, de mărime mijlocie, cu dungi roșii. 4 a (Îs) Pere ~oare Varietate de pere care se păstrează bine toată iarna. 5 a (Îs) Prune ~oare Varietate de prune care se coc timpuriu. 6 a (Îs) Prun ~ Varietate de prun care dă prune roșioare (5). 7 a (Îs) Bureți ~i Varietate de bureți comestibili. 8 sf Găină cu pene roșu-închis. 9-10 a (Șhp) (Cam) roșu (46). 11 sf Soi autohton de viță de vie cu struguri mici, roșiatici. 12 sf (Bot; reg; șîf rușioară, rușoară) Bujor (1) (Paeonia officinalis) 13 sfm (Bot; șlp; îf rușiori, rușori) Filimică (1) (Calendula officinalis). 14 sfp (Bot; reg) Rușuliță (Heracium aurantiacum) 15-16 sf (Bot; reg; îc) ~oară-sălbatică Mama-pădurii (Lathraea squamaria și Asperula odorata). 17 sf (Bot; reg) Burete (20) dulce (Lactarius volenus) 18 sf (Bot; reg) Pâinea-pământului (Russula vesca). 19 sf Pește mic de baltă cu corpul turtit lateral și cu înotătoarele (mai puțin cea dorsală) roșii Si: babușcă roșie, ochean3 (Scardinus erythrophtalmus) 20 sm (Iht; reg) Boiștean (1) (Phoxinus phopxinus). 21 sf (Iht; reg) Boarță (Rhodeus sericeus). 22 sf (Reg, îc) ~oară-bălană Ocheană (Rutilus rutilus) 23 sf (Orn; reg) Gușă-roșie (Erithacus rubecula rubecula). 24 sns (Înv) Scarlatină. 25 smp (În organizarea mai veche a armatei; șîs ~i de țară) Corp de elită de călăreți sau pedestrași Si: roșu (67). 26 sm Ostaș din corpul roșiorilor Si: roșu (68).

roșiu2, ~ie a vz roșu

roșiu1, ~ie a [At: PO 84/11 / V: (reg) roșâ af / Pl: ~ii / E: roșu + -iu] 1-2 (Șhp) Roșiatic (1-2).

roșu, ~șie [At: CORESI, EV. 425 / V: (îrg) ~ș, ~șă (înv) ~șiu, (Trs) ~șou / Pl: ~șii, (rar) ~șie af, ~șuri sn / E: ml roseus, -a, -um] 1-2 a, av De culoarea sângelui Si: arămiu, bordo (2), cărămiziu (2), purpuriu, roibat (2), rubiniu (2), stacojiu, teracot, vișiniu (îrg) mohorât, (reg) morosliv, rojolin (1). 3 a (Îs) Ouă ~șii Ouă vopsite cu roșu (pex, cu altă culoare) tradiționale la creștini de Paște. 4 a (Reg, îe) A umbla (cu ceva) ca cu oul (cel) ~ A trata cu foarte multă grijă. 5-6 sm, a (Înv; îs) Ban ~ Ban de aramă. 7-8 sm, a (Înv; pex; îae) Monedă cu valoare foarte mică. 9 a (Îs) Galben ~ Galben unguresc de aur. 10 a (Îs) Florint ~ Fiorin de aur. 11 a (Reg; îs) Vărsat ~ (mărunt sau de copii) Pojar. 12-13 sn, a (Arg; îs) Borșul cel ~ Sânge. 14 a (Euf; îs) Cel cu căciula ~ie Diavolul (1). 15-16 sf, a (Bot; îs) Pătlăgea ~ie Plantă legumicolă anuală din familia solanceelor, cu frunze mari, penate, cu flori galbene și cu fructe comestibile (Lycopersicum esculentum). 17-18 sf, a (Bot; îas) Fructul roșiei (15), bacă zemoasă de culoare mai ales roșie, comestibilă Si: pătlăgea, tomată. 19 a (Îs) Mere ~șii Varietate de mere cu coaja roșie. 20 a (Îc) Pere ~șii Varietate de pere nedefinită mai îndeaproape. 21 a (Îs) Pere cu miez ~ (sau ~șii la miez) Varietate de pere cu carnea roșie și coaja vânătă. 22 a (Îc) Cireșe ~șii, cireșe ~șii grase, cireșe ~șii de Dobra, cireșe aslan ~șii, cireșe ~șii pietroase, cireșe ~șii zaharoase Varietăți de cireșe. 23 a (Îs) Vișine ~șii Varietate de prune văratice, roșii-violacee, a căror carne se desprinde ușor de pe sâmbure. 24-25 sf, a (Îs) Struguri roșii (Varietate de struguri) cu boabe roșii și dese Si: roșioară (9). 26 a (Reg; îc) Agriș ~ Coacăz (1). 27 a (Îs) Bostan ~ Bostan (3) porcesc (Cucurbita pepo). 28 a (îs) Grâu ~ (din Bănat) Specie de grâu. 29 a (Îc) Pepene (sau harbuz) ~ Lubeniță (Citrullus vulgaris). 30 a (Zlg; îc) Șarpe (reg gândac) ~ Viperă (Peliasberus) 31 a (Ent; îs) Furnică ~ Specia de furnici Formica sanguinea. 32 a (Ent; reg; îae; adesea determinat prin „mare”) Furnică de pădure (Formica rufa). 33 a (Ent; reg; îc) Gândac ~ Vaca-domnului (Lygaeus equestris). 34 a (Îe) A se duce (sau a merge) până la mărul ~ A se duce foarte departe. 35 a (Îe) A fi cu ciubote ~șii A fi rar. 36 a (Îae) A fi scump. 37 a (Îe) A plăti ciubote ~șii A plăti mult 38 a (Îe) A umbla (sau a se duce) cu ciubote roșii A umbla desculț. 39 a (Îae) A fi foarte sărac. 40 a (Îe) A căuta acul doamniei cu fir ~ A căuta ceva frumos sau rar. 41 a (Bot; reg; îc) Mălăiel-~ Păducel (Crataegus monogyna). 42 a (D. părul oamenilor) Roșcovan (2). 43 a (Pex; d. oameni) Cu părul roșcat (2). 44 a (D. părul animalelor și penele păsărilor, pex d. animale sau păsări sau d. părți ale corpului lor) Roșcat (2). 45 a (D. cai) Roib (1) 46 smf Nume dat animalelor și păsărilor domestice de culoare roșie (cal, bou, capră, câine, găină etc.) 47 a (D. față sau părți ale corpului) De culoare rumenă-aprinsă (datorită circulației sangvine) Si: roșcovan (1). 48 a (Pex; d. oameni) Cu fața rumenă Si: pletoric, rubicond, sangvin. 49 a (D. ochi) Congestionat (2). 50 a Îmbujorat (de emoție, de frică etc.) 51 a (D. metale) Incandescent. 52 a (Îs) Fier ~ Fier înroșit în foc cu care se înseamnă animalele (odinioară și sclavii și ocnașii) 53 sn Culoarea roșie, prima dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, la marginea acestuia spre lungimile de undă mari. 54 sn (Reg; îe) ~ de pică (sau de râde) Roșu aprins. 55 sn (Îs) ~ cardinal Roșu purpuriu. 56 sn (D. clădiri; îla) În (sau din) ~ Cu zidăria de cărămidă, terminată, dar netencuită. 57 sn (În construcție cu verbele „a încălzi”, „a înfierbânta”; îla) Până la ~ Până la incandescență. 58 sn Îe) A vedea (sau a i se face) (cuiva) ~ (înaintea ochilor) A se înfuria. 59 sn (Arg; îe) A-i face (cuiva) ~ la muștuc A lovi pe cineva să-i curgă sângele pe nas. 60 sn (Ccr) Colorant roșu. 61 sn (Îs) ~ de Berlin (sau de Paris, de Prusia, englez, englezesc, indian, venețian) Denumire comercială a unei substanțe roșii, folosită în vopsitorie cu substituent al miniului de fier. 62 sn (Îs) ~ de Congo Colorant organic în industria textilă și indicator în chimia analitică. 63 sn Fard roșu pentru obraz și buze 64 sn (Cu determinarea „de buze”) Ruj1. 65 sn (Îvr sf) Țesătură sau broderie de culoare roșie. 66 sn (La cărțile de joc) Cupă2. 67 smp (Bot; reg) Limba-boului (Anchusa officinalis) 68 smp (În vechea armată a Țării Românești; șîs ~șii de țară) Corp de călăreți sau de pedestrași compus din boieri de țară având uniformă de culoare roșie Si: roșior (22). 69 sm Ostaș din corpul roșiilor (67) Si: roșior (23) 70 sm (Îs) Roșii străini Corp de cavaleri format din ostași străini. 71 sm Descendent din boieri mici. 72 smp Corp de slujitori domnești înființat în sec. XVIII în Moldova, numit astfel datorită uniformelor roșii. 73 sm Dare plătită de roșii (70). 74 a (Fig) Inspirat sau pătruns de idei progresiste sau revoluționare (de stânga). 75 a (Fig) Creat de o mișcare revoluționară (în special de cea comunistă). 76 sm (Mpl) Adept al unor idei progresiste sau revoluționare (mai ales de stânga).

arată toate definițiile

Intrare: roșii
substantiv masculin (M99)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • roșii
  • roșiii
genitiv-dativ singular
plural
  • roșii
  • roșiilor
vocativ singular
plural
Intrare: babușcă-roșie
babușcă-roșie substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babușcă-roșie
  • babușca-roșie
plural
  • babuște-roșii
  • babuștele-roșii
genitiv-dativ singular
  • babuște-roșii
  • babuștei-roșii
plural
  • babuște-roșii
  • babuștelor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: brad-roșu
brad-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brad-roșu
  • bradul-roșu
plural
  • brazi-roșii
  • brazii-roșii
genitiv-dativ singular
  • brad-roșu
  • bradului-roșu
plural
  • brazi-roșii
  • brazilor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: burete-roșu
burete-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-roșu
  • buretele-roșu
plural
  • bureți-roșii
  • bureții-roșii
genitiv-dativ singular
  • burete-roșu
  • buretelui-roșu
plural
  • bureți-roșii
  • bureților-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: bureți-roșii
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bureți-roșii
  • bureții-roșii
genitiv-dativ singular
plural
  • bureți-roșii
  • bureților-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: busuioc-roșu
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • busuioc-roșu
  • busuiocul-roșu
plural
genitiv-dativ singular
  • busuioc-roșu
  • busuiocului-roșu
plural
vocativ singular
plural
Intrare: coadă-roșie
coadă-roșie substantiv feminin compus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: deget-roșu
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deget-roșu
  • degetul-roșu
plural
genitiv-dativ singular
  • deget-roșu
  • degetului-roșu
plural
vocativ singular
plural
Intrare: degețel-roșu
degețel-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degețel-roșu
  • degețelul-roșu
plural
  • degeței-roșii
  • degețeii-roșii
genitiv-dativ singular
  • degețel-roșu
  • degețelului-roșu
plural
  • degeței-roșii
  • degețeilor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: fluture-roșu
fluture-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluture-roșu
  • fluturele-roșu
plural
  • fluturi-roșii
  • fluturii-roșii
genitiv-dativ singular
  • fluture-roșu
  • fluturelui-roșu
plural
  • fluturi-roșii
  • fluturilor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: găinușă-de-baltă
găinușă-de-baltă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-de-baltă
  • găinușa-de-baltă
plural
  • găinușe-de-baltă
  • găinușele-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • găinușe-de-baltă
  • găinușei-de-baltă
plural
  • găinușe-de-baltă
  • găinușelor-de-baltă
vocativ singular
plural
găinușă-de-alun substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-de-alun
  • găinușa-de-alun
plural
  • găinușe-de-alun
  • găinușele-de-alun
genitiv-dativ singular
  • găinușe-de-alun
  • găinușei-de-alun
plural
  • găinușe-de-alun
  • găinușelor-de-alun
vocativ singular
plural
găinușă-roșie substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-roșie
  • găinușa-roșie
plural
  • găinușe-roșii
  • găinușele-roșii
genitiv-dativ singular
  • găinușe-roșii
  • găinușei-roșii
plural
  • găinușe-roșii
  • găinușelor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: găinuță-roșie
găinuță-roșie substantiv compus
compus
  • găinuță-roșie
Intrare: gotcă-roșie
gotcă-roșie
compus
  • gotcă-roșie
Intrare: iarbă-roșie
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarbă-roșie
  • iarba-roșie
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbi-roșii
  • ierbii-roșii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: înroși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înroși
  • ‑nroși
  • înroșire
  • ‑nroșire
  • înroșit
  • ‑nroșit
  • înroșitu‑
  • ‑nroșitu‑
  • înroșind
  • ‑nroșind
  • înroșindu‑
  • ‑nroșindu‑
singular plural
  • înroșește
  • ‑nroșește
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înroșesc
  • ‑nroșesc
(să)
  • înroșesc
  • ‑nroșesc
  • înroșeam
  • ‑nroșeam
  • înroșii
  • ‑nroșii
  • înroșisem
  • ‑nroșisem
a II-a (tu)
  • înroșești
  • ‑nroșești
(să)
  • înroșești
  • ‑nroșești
  • înroșeai
  • ‑nroșeai
  • înroșiși
  • ‑nroșiși
  • înroșiseși
  • ‑nroșiseși
a III-a (el, ea)
  • înroșește
  • ‑nroșește
(să)
  • înroșească
  • ‑nroșească
  • înroșea
  • ‑nroșea
  • înroși
  • ‑nroși
  • înroșise
  • ‑nroșise
plural I (noi)
  • înroșim
  • ‑nroșim
(să)
  • înroșim
  • ‑nroșim
  • înroșeam
  • ‑nroșeam
  • înroșirăm
  • ‑nroșirăm
  • înroșiserăm
  • ‑nroșiserăm
  • înroșisem
  • ‑nroșisem
a II-a (voi)
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
(să)
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
  • înroșeați
  • ‑nroșeați
  • înroșirăți
  • ‑nroșirăți
  • înroșiserăți
  • ‑nroșiserăți
  • înroșiseți
  • ‑nroșiseți
a III-a (ei, ele)
  • înroșesc
  • ‑nroșesc
(să)
  • înroșească
  • ‑nroșească
  • înroșeau
  • ‑nroșeau
  • înroși
  • ‑nroși
  • înroșiseră
  • ‑nroșiseră
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roși
  • roșire
  • roșit
  • roșitu‑
  • roșind
  • roșindu‑
singular plural
  • roșește
  • roșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • roșesc
(să)
  • roșesc
  • roșeam
  • roșii
  • roșisem
a II-a (tu)
  • roșești
(să)
  • roșești
  • roșeai
  • roșiși
  • roșiseși
a III-a (el, ea)
  • roșește
(să)
  • roșească
  • roșea
  • roși
  • roșise
plural I (noi)
  • roșim
(să)
  • roșim
  • roșeam
  • roșirăm
  • roșiserăm
  • roșisem
a II-a (voi)
  • roșiți
(să)
  • roșiți
  • roșeați
  • roșirăți
  • roșiserăți
  • roșiseți
a III-a (ei, ele)
  • roșesc
(să)
  • roșească
  • roșeau
  • roși
  • roșiseră
Intrare: laba-ursului-roșie
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laba-ursului-roșie
plural
genitiv-dativ singular
  • labei-ursului-roșie
plural
vocativ singular
plural
Intrare: levcoaie-roșie
levcoaie-roșie substantiv compus
compus
  • levcoaie-roșie
Intrare: papură-roșie
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papură-roșie
  • papura-roșie
plural
genitiv-dativ singular
  • papuri-roșii
  • papurii-roșii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pătlăgea-roșie
pătlăgea-roșie substantiv feminin
  • silabație: pă-tlă-gea-ro-și-e
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătlăgea-roșie
  • pătlăgeaua-roșie
plural
  • pătlăgele-roșii
  • pătlăgelele-roșii
genitiv-dativ singular
  • pătlăgele-roșii
  • pătlăgelei-roșii
plural
  • pătlăgele-roșii
  • pătlăgelelor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: pătlăgică-roșie
pătlăgică-roșie substantiv feminin
  • silabație: pă-tlă-gi-că-ro-și-e
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătlăgică-roșie
  • pătlăgica-roșie
plural
  • pătlăgele-roșii
  • pătlăgelele-roșii
genitiv-dativ singular
  • pătlăgele-roșii
  • pătlăgelei-roșii
plural
  • pătlăgele-roșii
  • pătlăgelelor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: piei-roșii
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • piei-roșii
  • pieile-roșii
genitiv-dativ singular
plural
  • piei-roșii
  • pieilor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: pițigoi-roșu
pițigoi-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițigoi-roșu
  • pițigoiul-roșu
plural
  • pițigoi-roșii
  • pițigoii-roșii
genitiv-dativ singular
  • pițigoi-roșu
  • pițigoiului-roșu
plural
  • pițigoi-roșii
  • pițigoilor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: plescaiță-roșie
plescaiță-roșie substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plescaiță-roșie
  • plescaița-roșie
plural
genitiv-dativ singular
  • plescaițe-roșii
  • plescaiței-roșii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: răchită-roșie
răchită-roșie substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răchită-roșie
  • răchita-roșie
plural
  • răchite-roșii
  • răchitele-roșii
genitiv-dativ singular
  • răchite-roșii
  • răchitei-roșii
plural
  • răchite-roșii
  • răchitelor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: ros
ros adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ros
  • rosul
  • rosu‑
  • roa
  • roasa
plural
  • roși
  • roșii
  • roase
  • roasele
genitiv-dativ singular
  • ros
  • rosului
  • roase
  • roasei
plural
  • roși
  • roșilor
  • roase
  • roaselor
vocativ singular
plural
Intrare: roși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roși
  • roșire
  • roșit
  • roșitu‑
  • roșind
  • roșindu‑
singular plural
  • roșește
  • roșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • roșesc
(să)
  • roșesc
  • roșeam
  • roșii
  • roșisem
a II-a (tu)
  • roșești
(să)
  • roșești
  • roșeai
  • roșiși
  • roșiseși
a III-a (el, ea)
  • roșește
(să)
  • roșească
  • roșea
  • roși
  • roșise
plural I (noi)
  • roșim
(să)
  • roșim
  • roșeam
  • roșirăm
  • roșiserăm
  • roșisem
a II-a (voi)
  • roșiți
(să)
  • roșiți
  • roșeați
  • roșirăți
  • roșiserăți
  • roșiseți
a III-a (ei, ele)
  • roșesc
(să)
  • roșească
  • roșeau
  • roși
  • roșiseră
Intrare: roșiu
roșiu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșiu
  • roșiul
  • roșiu‑
  • roșie
  • roșia
plural
  • roșii
  • roșiii
  • roșii
  • roșiile
genitiv-dativ singular
  • roșiu
  • roșiului
  • roșii
  • roșiei
plural
  • roșii
  • roșiilor
  • roșii
  • roșiilor
vocativ singular
plural
Intrare: roșu (adj.)
  • silabație: -și-e
adjectiv (A101)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșu
  • roșul
  • roșu‑
  • roșie
  • roșia
plural
  • roșii
  • roșiii
  • roșii
  • roșiile
genitiv-dativ singular
  • roșu
  • roșului
  • roșii
  • roșiei
plural
  • roșii
  • roșiilor
  • roșii
  • roșiilor
vocativ singular
plural
roș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roș
  • roșul
  • roșu‑
  • roșă
  • roșa
plural
  • roși
  • roșii
  • roșe
  • roșele
genitiv-dativ singular
  • roș
  • roșului
  • roșe
  • roșei
plural
  • roși
  • roșilor
  • roșe
  • roșelor
vocativ singular
plural
Intrare: roșu (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roș
  • roșul
  • roșu‑
plural
  • roși
  • roșii
genitiv-dativ singular
  • roș
  • roșului
plural
  • roși
  • roșilor
vocativ singular
plural
Intrare: știr-roșu
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știr-roșu
  • știrul-roșu
plural
genitiv-dativ singular
  • știr-roșu
  • știrului-roșu
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țap-roșu
țap-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țap-roșu
  • țapul-roșu
plural
  • țapi-roșii
  • țapii-roșii
genitiv-dativ singular
  • țap-roșu
  • țapului-roșu
plural
  • țapi-roșii
  • țapilor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: vioară-roșie
vioară-roșie substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vioară-roșie
  • vioara-roșie
plural
  • vioare-roșii
  • vioarele-roșii
genitiv-dativ singular
  • vioare-roșii
  • vioarei-roșii
plural
  • vioare-roșii
  • vioarelor-roșii
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brad-roșu

etimologie:

busuioc-roșu

  • 1. compus Plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus).
    surse: DEX '09

etimologie:

deget-roșu

etimologie:

degețel-roșu

etimologie:

fluture-roșu

  • 1. Fluture cu aripi roșii și cu baza aripilor neagră (Vanessa urticae).
    surse: DEX '09

etimologie:

găinușă-de-baltă găinușă-de-alun găinușă-roșie

  • 1. Pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

iarbă-roșie

etimologie:

înroși înroșire înroșit roși

  • 1. reflexiv tranzitiv A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura.
    exemple
    • Soarele coboară în pîclele munților, înroșind asfințitul. SADOVEANU, O. I 74.
      surse: DLRLC
    • Apusurile erau ca sîngele și parcă înroșeau și pămîntul. GÎRLEANU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • Eu, domn’ Tăun, îți mulțămesc... răspunse Ifrim, înroșindu-se ușor de atîta cinste cît i-o făcea. CAMILAR, TEM. 65.
      surse: DLRLC
    • Grigoriță se uită furios la mine, se înroși pînă-n vîrful urechilor, dădu să zică ceva și nu zise nimic. HOGAȘ, DR. 240.
      surse: DLRLC
    • factitiv Mă-nroșește singur gîndul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A (se) încinge în foc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încinge (arde) un exemplu
      exemple
      • Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, E. 90.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A colora, a vopsi în roșu.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: roși
  • 3. reflexiv (Despre fructe) A se coace.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coace (vb.) un exemplu
    exemple
    • Cireșile s-au înroșit.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + roșu
    surse: DEX '09 DEX '98
  • roși
    surse: DEX '09 DEX '98

pițigoi-roșu

etimologie:

plescaiță-roșie

etimologie:

știr-roșu

  • 1. Plantă erbacee ornamentală cu frunzele roșii și cu flori purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subțioara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri (Amarantus sanguineus).
    surse: DLRLC

etimologie:

țap-roșu

  • 1. Masculul căprioarei.
    surse: DLRLC sinonime: căprior

etimologie:

vioară-roșie

etimologie: