rogoz sm [At: PO 182/25 / V: (îrg) rag~, răcoz, răgoj, răgos, răg~, rocoz, ~oj, ~oji, ~os / Pl: ~uri, ~oaze / E: vsl рогозъ] 1 (Șîc ~ mare, ~ aspru, ~ de pădure) Mai multe plante erbacee care cresc prin mlaștini, fânețe umede etc. cu varietăți care se folosesc la împletul rogojinilor (în trecut și la acoperitul caselor de la țară) Si: (reg) mohor, pir-roșu (Carex, riparia, vulpina, hirta, arenaria etc.). 2 (Pex) Loc unde crește rogoz (1). 3 (Trs; gmț; îe) A se duce la ~ A muri. 4 (Bot; reg) Pipirig (Schoenoplectus lacustris). 5 (Bot; reg) Pipirig (Bolboschoenus maritimus). 6 (Bot; reg) Țipirig (Scripus holoschoenus). 7 (Bot; reg; șîc ~ negru iarbă de ~, ~ depe râu) Papură (Typha angustifolia). 8 (Bot; reg; îc) ~ de grădină Narcisă {Narcissus). 9 (Bot; reg) Gladiolă (Gladiolus pandavensis). 10 (Bot; reg) Săbiuță (Gladiolus imbricatus). 11 (Bot; reg) Pipiriguț (Haleocharis palustris%).

ROGOZ, rogozuri, s. n. Nume purtat de mai multe plante erbacee care cresc prin mlaștini și prin locuri umede, frunzele late ale unor specii fiind întrebuințate la împletitul rogojinilor (Carex și Scirpus). Acolo ne așezarăm pe un pat de rogoz, lîngă o poiană de trestii. SADOVEANU, O. VIII 66. Rogozul se aprinse, pîrîind. D. ZAMFIRESCU, R. 126. Vină, bădițo, prin dos, Că-i portița de rogoz, Cum pui mîna pică jos. HODOȘ, P. P. 43. – Variantă: (regional) răgoz (CREANGĂ, P. 210, ȘEZ. XV 114) s. n.

ROGOZ ~uri n. Plantă erbacee cu tulpina în trei muchii, înaltă, neramificată, cu frunze liniare, lungi, cu flori grupate în spice, folosită la împletirea unor obiecte împletite. /<sl. rogozu

rogoz n. iarbă de baltă în trei muchi mai mică ca trestia, cu care se acopăr casele la țară, hambarele, etc. (Carex riparia). [Slav. ROGOZŬ, trestie].

rogóz și răgóz m., pl. jĭ (vsl. rogozŭ, rogožĭ, sîrb. rogoz, rus. rogóz; ung. rogosz. V. rogojină). O mare plantă ĭerboasă ciperacee care crește pin mlaștinĭ și bălțĭ. – Îs maĭ multe varietățĭ, numite în bot. carex și scirpus. Tubérculele rizomeĭ de scirpus maritimus îs un excelent nutreț p. porcĭ. V. pipirig 1, papură, stuf.

ragoz sn vz rogoz

răcoz sm vz rogoz

răgoj sm vz rogoz corectat(ă)

răgos sm vz rogoz

răgoz sm vz rogoz

rocoz sm vz rogoz

rogoj sms vz rogoz

rogoji s vz rogoz

rogos sm vz rogoz

răgóz, V. rogoz.

rogoz s. n., pl. rogozuri

rogoz s. n., pl. rogozuri

rogoz s. n., pl. rogozuri

rogoz (plantă) s. m. (pl. -)

rogoz (loc unde crește planta cu același nume) s. n., pl. rogozuri (rogoaze)

rogoz, -goaze.

răgoz (= rogoz (plantă)) s. m.

răgoz (= rogoz (loc unde crește planta cu același nume)) s. n., pl. răgozuri (răgoaze)

ROGOZ s. (BOT.) 1. (Carex) (reg.) mohor, pir-roșu, (Transilv. și Bucov.) șușarcă. 2. (Carex silvatica și pilosa) șovar. 3. (Carex riparia) (reg.) mohor, pir. 4. (Scirpus maritimus) (Munt.) pașă. 5. (Schoenoplectus lacustris) pipirig, (reg.) păpurică, țiperig, papură-rotundă.

ROGOZ s. v. papură, pipirig, pipiriguț, săbiuță, țipirig.

ROGOZ s. (BOT.) 1. (Carex) (reg.) mohor, pir-roșu, (Transilv. și Bucov.) șușarcă. 2. (Carex silvatica și pilosa) șovar. 3. (Carex riparia) (reg.) mohor, pir. 4. (Scirpus maritimus) (Munt.) pașă. 5. (Schoenoplectus lacustris) pipirig, (reg.) păpurică, țiperig, papură-rotundă.

rogoz s. v. PAPURĂ. PIPIRIG. PIPIRIGUȚ. SĂBIUȚĂ. ȚIPIRIG.

rogoz (rogoji), s. m. – 1. Mohor (Carex riparia, Carex vulpina). – 2. Scirpus maritimus. – Mr. rugoz. Sl. rogozŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 317; Conev 47), cf. bg. rogoz, sb., cr., ceh. rohoz, alb. rogos „rogojină”, mag. rogosz. – Der. rogozos, adj. (fibros); rogojină, s. f. (un fel de covor făcut din împletitură din tulpini sau frunze de plante, Arg., pălărie de paie; Arg., cal jigărit), mr. aruguzină, megl. ruguzină, din sl. (bg., sb., cr.) rogožina (Conev 62); rogojinar, s. m. (persoană care face și vinde rogojini); rogojinărie, s. f. (meseria rogojinarului).

rogoz, rogozuri, s.n. – (bot.) Plantă erbacee (Carex arenaria). Iarbă ce crește pe baltă, asemănătoare cu trestia. Cu ea se acoperă casa (Bârlea, 1924). ♦ (top.) Rogoz, localitate aparținătoare de orașul Tg. Lăpuș. ♦ (onom.) Rogoz, nume de familie (202 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. rogozǔ „trestie” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

rogoz, rogozuri, s.n. – 1. (bot.) Plantă erbacee (Carex arenaria). Iarbă ce crește pe baltă, asemănătoare cu trestia. Cu ea se acoperă casa (Bârlea 1924). 2. (top.) Rogoz, localitate în Lăpuș. – Din sl. rogozǔ.

ROGÓZ (< sl.) s. m. Plantă erbacee din genul Carex, familia ciperaceelor, cu tulpina în trei muchii, frunze liniare, flori unisexuate sau hermafrodite, fără înveliș floral, grupate în spice. Există c. 2.000 de specii, răspândite mai ales în locuri umede, în reg. temperate și în cele reci; multe dintre ele sunt plante decorative, medicinale, furajere.

CAREX L., CAREX, ROGOZ, fam. Cyperaceae. Gen originar clin Japonia, are numeroase specii (cca 900) erbacee, înalte de cca 3-125 cm. Înfloresc primăvara-vara. Flori unisexuate sau bisexuate, dispuse în spice simple, cele mascule oblonge și cele femele cilindrice, distanțate, pedunculate, erecte sau plecat în jos, cele inferioare, bracteele brune-închis, acuminate. Tulpină dreaptă, în 3 muchii ascuțite. Frunze lat-liniare, liniare, arcuite, glaucescente.