9 definiții pentru chinuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chinuít1 sn [At: MARIAN, P. P. 51 / E: chinui] 1-2 Chinuire (1-2).

chinuít2, ~ă [At: CORESI, EV. 211/29 / Pl: ~iți, ~e / E: chinui] 1-2 smf, a (Om) supus la chinuri (fizice sau morale). 3 a Plin de chinuri sau de mari suferințe. 4 a Făcut cu mare trudă (și nu prea reușit).

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea izbutit) – V. chinui.

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri sau de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre un obiect, un text, o operă artistică etc.) Făcut cu muită trudă (dar stîngaci); muncit, trudit. Pe măsuța de lîngă patul lui, văd același plic mototolit. Aceeași adresă chinuită. SAHIA, N. 117.

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Făcut cu multă trudă. – V. chinui.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHINUÍT adj. 1. v. torturat. 2. v. zbuciumat. 3. v. obsedat. 4. v. greu.

CHINUIT adj. 1. schingiuit, torturat, (înv. și pop.) căznit, (înv. și reg.) pătimaș, (înv.) muncit, pătimitor, pățit. (~ om) 2. consumat, frămîntat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~) 3. frămîntat, obsedat, persecutat, torturat, urmărit. (~ de o idee.) 4. apăsător, greu, rău. (Un trai ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIFFICILES NUGAE (lat.) nimicuri chinuite – Marțial, „Epigrame”, II, 86, 9. Ironie la adresa poeților care scriu cu multă trudă versuri nereușite.

Intrare: chinuit
chinuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinuit
  • chinuitul
  • chinuitu‑
  • chinui
  • chinuita
plural
  • chinuiți
  • chinuiții
  • chinuite
  • chinuitele
genitiv-dativ singular
  • chinuit
  • chinuitului
  • chinuite
  • chinuitei
plural
  • chinuiți
  • chinuiților
  • chinuite
  • chinuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)