răculeț sm [At: DDRF / Pl: ~i / E: rac² + -uleț] 1-2 (Șhp) Rac² (1) mic Si: răculeț (1-2), răcuț (1-2). 3 Plantă erbacee cu rizom gros, târâtor, cu flori albe-roșietice, folosită în medicina populară Si: (reg) buruiana (55)-rândunicii, cârligăție, cârligel (10), cârligat, cârligățică (1), cârligețe, cârliguți (2), ghințură, iarbă-roșie, lemn dulce, moțul curcanului, nodurar, rădăcina (15)-șarpelui, scoriș-de-munte, șerpariță, troscot, troscoțel, țâța-fiului (Polygonum bistorta). 4 (Bot; reg) Iarba-șopârlelor (Polygonum viviparum) 5 (Bot; reg) Cârligioare (Bidens cernuus).

răculeț m. plantă cu flori albe roșiatice, al cării rizom gros posedă proprietăți astringente și vulnerare (Polygonum bistorta). [Derivat din rac, după coloarea florilor sale].

răculéț m. (dim. d. rac). Munt. O plantă poligonacee care crește pin pășunile umede de la munte și a căreĭ rizomă, groasă, tîrîtoare și răsucită, are proprietățĭ astringente și vulnerare (polýgonum bistorta).

răculeț s. m., pl. răculeți

răculeț (rar) s. m., pl. răculeți

răculeț s. m., pl. răculeți

RĂCULEȚ s. 1. (ZOOL.) răcușor, (rar) răcuț. 2. (BOT.; Polygonum bistorta) (reg.) cârligat, cârligățică, cârligel, nodurar, șerpariță, troscot, troscoțel, buruiana-rândunicii, iarba-balaurului, iarba-șarpelui, iarbă-iute, iarbă-roșie, lemn-dulce, moțul-curcanului, rădăcina-șarpelui.

RĂCULEȚ s. 1. (ZOOL.) răcușor, (rar) răcuț. 2. (BOT.; Polygonum bistorta) (reg.) cîrligat, cîrligățică, cîrligel, nodurar, șerpariță, troscot, troscoțel, buruiana-rîndunicii, iarba-balaurului, iarba-șarpelui, iarbă-iute, iarbă-roșie, lemn-dulce, moțul-curcanului, rădăcina-șarpelui.

RĂCULÉȚ (< rac) s. m. Plantă erbacee perenă, cu tulpina de 30-100 cm, cu rizom gros, răsucit în formă de S, și flori roz-roșietice, dispuse într-un spic terminal (Polygonum bistorta). Crește pe pajiști umede, în regiunea montană și subalpină. Rizomul are proprietăți astringente, antidiareice și hemostatice.