opțiuni
  • info

14 definiții pentru incandescent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCANDESCENT, -Ă, incandescenți, -te, adj. (Adesea fig.) Care se află în stare de incandescență. – Din fr. incandescent, lat. incandescens, -ntis.

INCANDESCENT, -Ă, incandescenți, -te, adj. (Adesea fig.) Care se află în stare de incandescență. – Din fr. incandescent, lat. incandescens, -ntis.

incandescent, ~ă a [At: ENC. TEHN. 9 / Pl: ~nți, ~e / E: fr incandescent] 1-2 Care se află în stare de incandescență (1-2).

INCANDESCENT, -Ă, incandescenți, -te, adj. (Despre un corp) Care se află în stare de incandescență. Cărbune incandescent. ▭ În uzină muncitorii transformă lutul, piatra și rămășița de fier în șuvoi incandescent. CĂLUGĂRU, O. P. 438.

INCANDESCENT, -Ă adj. (Fiz.) În stare de incandescență. [Cf. fr. incandescent, it. incandescente].

INCANDESCENT, -Ă adj. în stare de incandescență. (< fr. incandescent, lat. incandescens)

INCANDESCENT ~tă (~ți, ~te) Care este în stare de incandescență. [Sil. -des-cent] /<fr. incandescent, lat. incandescens, ~ntis

incandescent a. 1. încălzit până să devie alb; 2. fig. plin de foc, de însuflețire.

*incandescént, -ă adj. (lat. in-candéscens, -éntis. V. candid, candelă, candelabru, policandru, incendiŭ, încîntat). Albit de mare căldură, cum se face feru cînd îl țiĭ în foc orĭ cum e flacăra. Fig. Aprins de pasiune: ochiĭ îĭ eraŭ incandescențĭ de furie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incandescent adj. m., pl. incandescenți; f. incandescentă, pl. incandescente

incandescent adj. m., pl. incandescenți; f. incandescentă, pl. incandescente

incandescent adj. m., pl. incandescenți; f. sg. incandescentă, pl. incandescente

incandescent (pr. sce)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCANDESCENT adj. înroșit, roșu. (Metal ~.)

INCANDESCENT adj. înroșit, roșu. (Metal ~.)

Intrare: incandescent
incandescent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incandescent
  • incandescentul
  • incandescentu‑
  • incandescentă
  • incandescenta
plural
  • incandescenți
  • incandescenții
  • incandescente
  • incandescentele
genitiv-dativ singular
  • incandescent
  • incandescentului
  • incandescente
  • incandescentei
plural
  • incandescenți
  • incandescenților
  • incandescente
  • incandescentelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incandescent, incandescentăadjectiv

  • 1. adesea figurat Care se află în stare de incandescență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: roșu înroșit
    • format_quote Cărbune incandescent. DLRLC
    • format_quote În uzină muncitorii transformă lutul, piatra și rămășița de fier în șuvoi incandescent. CĂLUGĂRU, O. P. 438. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.