DEGEȚEL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. Își mușca fata acum degețelele mămucuței și ale tătucuței de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. Lăsa un moment degețelele ei dulci în mînile lui. EMINESCU, N. 74. II. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii, din care se extrage digitalina (Digitalis purpurea).