vioară³ sf [At: TELEMAH I, 71^r/13 / P: vi-oa~ / Pl: ~ori, (înv) ~re / G-D: art.: ~orii, (înv) ~rei, ~orei / E: ns cf it viola] 1 Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una dintre fețe patru coarde care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite Si: violină¹ (1), (reg) ceteră (2), diblă¹ (1), scripcă¹, (îvr) violiță, (frî) violon¹ (1), (grî; rar) violi. 2 (Pex) (Parte de) melodie interpretată la vioară³ (1). 3-4 (Pm) Violonist (1-2). 5 (Îs) ~ra (sau ~) întâi (ori primă) Primul violonist al unei orchestre care îl poate înlocui pe dirijor Si: concertmaistru (1). 6 Arta de violonist. 7 (Pex) Meseria de violonist. 8 Studiul artei interpretative la vioară³ (1). 9 (Mrn) Mufă (cu doi scripeți) a cărei carcasă are forma unei viori³ (1).