PUTUROS, -OASĂ, puturoși, -oase, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.

puturos, ~oasă [At: ANON. CAR. / V: (reg) puotoros / Pl: ~oși, ~oase / E: putoare + -os] 1 a Care miroase urât Si: (liv) mefitic, pestilențial, (îvr) putos. 2 a Care este acoperit, îmbâcsit, plin de murdărie, de pete Si: jegos, murdar (1), nespălat, soios, slinos, (reg) mârșav, mocicoș, muruit, muscuros, muzgurit. 3 a (Reg; îs) Rachiu ~ Rachiu de calitate inferioară. 4 a (Fig) Mizerabil. 5-6 a, s (Om) leneș. 7 sf (Bot) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu rădăcina pivotantă, groasă, cu tulpini numeroase, ramificate, cu frunze lung pețiolate, adânc penate și cu inflorescență deasă Si: (reg) cerențel, ridichioară (Diplotoxis tenuifolia). 8 sf (Bot; reg; șîs buruiană ~oasă, iarbă ~oasă) Puciognă (1) (Bifora radians). 9 sf (Bot; reg) Mărul¹-lupului (Aristolochia clematitis). 10 sf (Bot; Olt) Mușcată¹ (Pelargonium zonale). 11 sf (Bot; reg) Păpălău (1) (Physalis alkekengi). 12 sf (Bot; înv) Coriandru (Coriandrum sativum). 13 sf (Bot; reg) Ciuboțica-cucului (Primula veris). 14 sm (Zlg; reg) Sconcs (Mephitis mephitis). 15 sn (Mar) Petrol.

PUTUROS, -OASĂ, puturoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.

PUTUROS, -OASĂ, puturoși, -oase, adj. 1. Care miroase urît, care răspîndește un miros neplăcut; p. ext. vechi, murdar, neîngrijit. În tot satul nu era apă mai în nici o fîntînă, decît numai mocirlă rea și puturoasă. RETEGANUL, P. I 26. Începu să iasă din răni o gîrlă de sînge negru și puturos. POPESCU, B. II 21. Ne-am lepădat de toate acele instituții vechi... ca de o haină puturoasă. KOGĂLNICEANU, S. A. 99. 2. (Despre oameni) Leneș, trîndav. Umblă brambura, fiindcă e puturos. PAS, Z. I 253. Mai bine zdrențăros, decît puturos. ◊ (Substantivat) Sudalme și blesteme pentru toți trîntorii și puturoșii. GALAN, Z. R. 174. Fata moșneagului era foarte frumoasă și harnică. A babei însă era o slută ș-o puturoasă, de nu mai avea păreche. ȘEZ. V 65.

PUTUROS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care răspândește putoare; cu miros urât. 2) Care are înfățișare neîngrijită și respingătoare; păduchios. 3) Care nu vrea să lucreze; trândav; leneș; lenos. /putoare + suf. ~os

puturos a. 1. plin de putoare: gunoiu puturos: 2. fam. trândav.

puturós, -oásă adj. (d. putoare). Plin de putoare, care pute: substanțe puturoase, dihoru e un animal foarte puturos. Fig. Fam. Foarte leneș, trîndav: un elev puturos. V. ghiduș și smîrd.

puotoros, ~oasă a vz puturos

*ARBORE sm. 1 🌿 Copac, pom; arbori de pădure, copaci cari alcătuesc pădurile, cum sînt bradul, fagul, ulmul, frasinul, arțarul, paltinul, etc.; arbori rășinoși, copaci verzi, a căror mîzgă îngroșată produce rășina, ca: bradul, pinul, cedrul, etc.; arbori fructiferi, pomi roditori; arbori de ornament, copaci cari se plantează pe alee, prin parcuri, grădini, boschete, etc. ¶ 2 🌿 ~-PUTUROS = CENUȘER; ARBORELE-VIEȚII = TUIE ¶ 3 ⛵ Catart: ~ trinchet, ~ mic, ~ din provă, catartul care se află în apropierea provei; ~ mare, catartul cel mai mare, așezat aproape de centrul vasului; ~ artimon, catartul cel mai mic, așezat aproape de pupă; ~ gabier 👉 GABIER ¶ 4 🛡 ~ genealogic, desen în formă de arbore din care se vede ieșind, ca dintr’un trunchiu, diferitele ramuri ale unei familii, spița neamului (🖼 175) ¶ 5 🔬 ~le Dianei, cristalizație artificială în formă de arbore obținută printr’un amalgam de argint; ~le lui Jupiter, grupări cristaline de săruri de cositor; ~le lui Saturn, cristalizări de plumb pe o lamă de zinc ¶ 6 Ax de transmisiune [lat.].

puturos (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. puturoși; adj. f., s. f. puturoasă, pl. puturoase

puturos (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. puturoși; adj. f., s. f. puturoasă, pl. puturoase

puturos adj. m., s. m., pl. puturoși; f. sg. puturoasă, pl. puturoase

rotunda-puturoasă (plantă) s. f. art., g.-d. art. rotundei-puturoase

!rotunda-puturoasă (plantă) s. f. art., g.-d. art. rotundei-puturoase

rotunda-puturoasă s. f.

PUTUROS adj., s. 1. adj. v. neplăcut. 2. adj. v. viciat. 3. adj., s. v. leneș.

PUTUROS adj., s. 1. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.) 2. adj. infect, împuțit, viciat, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. adj., s. indolent, leneș, trîndav, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

ARBORE-PUTUROS s. v. cenușar, oțetar fals.

BURUIANĂ-PUTUROASĂ s. v. iarbă-puturoasă, puciognă.

CIUPERCĂ PUTUROASĂ s. v. băloșel.

GÂNDAC-PUTUROS s. v. mamornic.

GRINGOAȘE-PUTUROASĂ s. v. mamornic.

ROMANIȚĂ PUTUROASĂ s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

ROMANIȚĂ-PUTUROASĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-câinelui.

VIȚĂ PUTUROASĂ s. v. viță sălbatică.

arbore-puturos s. v. CENUȘAR.

buruiană-puturoasă s. v. IARBĂ-PUTUROASĂ. PUCIOGNĂ.

ciupercă puturoasă s. v. BĂLOȘEL.

gîndac-puturos s. v. MAMORNIC.

gringoașe-puturoasă s. v. MAMORNIC.

romaniță puturoasă s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

ROMONIȚĂ-PUTUROASĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-cîinelui.^[1]

viță puturoasă s. v. VIȚĂ SĂLBATICĂ.

Puturos ≠ robaci, sârguincios