fetid, ~ă a [At: CĂLINESCU, E. O. II, 159 / Pl: ~izi, ~e / E: fr fétide, lat foetidus] Care exală un miros puternic și respingător.

FETID, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros respingător, care miroase rău. Ocoleam jalea pustietăților sterpe, groaza smîrcurilor fetide, ca să ne întoarcem cît mai repede la mare. M. I. CARAGIALE, C. 41.

FETID, -Ă adj. Cu miros greu, respingător. [< fr. fétide, cf. lat. foetidus].

FETID, -Ă adj. care exală un miros greu, respingător. (< fr. fétide, lat. foetidus)

FETID ~dă (~zi, ~de) 1) (despre mirosuri, emanații, aer) Care este extrem de dezgustător; respingător în cel mai înalt grad. 2) (despre substanțe sau corpuri) Care are miros respingător. /<fr. fétide, lat. foetidus

fetid a. cu miros neplăcut.

*fétid, -ă adj. (lat. fóetidus, var. din pútidus, puturos). Foarte puturos: un miros fetid de cadavru.

ASSA-FETÍDA s. f. (Chim., med., farm.) Gumă rășinoasă uscată obținută prin incizarea tulpinii și rădăcinii mai multor umbelifere asiatice (din familia Ferula), de culoare crem sau roșcată, cu gust acru și cu miros deosebit de respingător. Este întrebuințată drept condiment (în bucătăria indiană), antispastic (în medicina modernă), profilactic împotriva bolilor (în medicina tradițională), momeală, etc. [Pr.: a-sa-] (cf. fr. as(s)a(-)foetida sau as(s)a(-)fétida, engl. asaf(o)etida, din lat. asafoetida, din pers. azā = mastic și lat. foetida fem. de la foetidus = fetid) [morf., def., et. TLF și MW]

fetid adj. m., pl. fetizi; f. fetidă, pl. fetide

fetid adj. m., pl. fetizi; f. fetidă, pl. fetide

fetid adj. m., pl. fetizi; f. sg. fetidă, pl. fetide

FETID adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât, viciat.

fetid adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. INFECT. ÎMPUȚIT. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. URÎT. VICIAT.

Fetid ≠ odorant